Păţaniile şoriceilor din „Roademult“ şi „Roadensec“, reeditate de Ziua Internaţională a Cărţii pentru Copii

0
Publicat:
Ultima actualizare:

De Ziua Internaţională a Cărţii pentru Copii şi Tineret, sărbătorită pe 2 aprilie, au fost reeditate patru cărţi scrise de Florian Cristescu, „Familia Roademult“ (1912), încununată cu un premiu al Academiei Române, „Nepoţii Roademultulesei“ (1922), „Şcoala lui Chiţchiron“ (1926) şi „Familia Roadensec (1946). Cărţile au fost publicate în condiţii grafice deosebite la editura Vremea, inclunzând ilustraţii semnate de Silvia Colfescu.

Învăţător, director de şcoală, inspector şcolar, editor de reviste şi mai apoi deputat şi senator, Florian Cristescu (1884-1949)  este cunoscut mai ales ca autor de literatură pentru copii. Dintre numeroasele cărţi pe care le-a semnat, au rămas pentru totdeauna în sufletele a generaţii de copii poveştile despre păţaniile simpaticilor şoricei din familiile Roademult şi Roadensec: „Familia Roademult“ (1912), încununată cu un premiu al Academiei Române, „Nepoţii Roademultulesei“ (1922), „Şcoala lui Chiţchiron“ (1926) şi „Familia Roadensec“ (1946).

Imagine indisponibilă

Inven­tivitatea nu numai onomastică se vădeşte în suita de peripeţii ale acestor nostime rozătoare, ilustrate expresiv de Silvia Colfescu, în cele patru cărţi reeditate recent de Editura Vremea. Păţaniile şoriceilor au, bineînţeles, tâlcul lor moral, nesăbuinţa şi relele deprinderi fiind pedepsite, iar bunacredinţă şi faptele bune primindu-şi neapărat răsplata. Florian Cristescu tinde să sădească în sufletul copiilor senti­mentul iubirii de animale. Căldura şi naturaleţea poveştilor, maniera familială colocvială sunt remarcabile în aceste poveşti.

Familia Roademult

De pe la ora zece seara, familia Roademult plecă la familia Ron­ţovici. Cu fel şi fel de daruri, cu plocoane şi cu lăutarii în frunte. Acolo se făcu petrecere mare cu jocuri şi chiţăituri, vreme de vreun ceas. La ora unsprezece, membrii familiei Roademult, împre­ună cu membrii familiei Ronţovici, porniră pe la celelalte familii cu care se‑nrudeau. Pe la acele familii se făcură iarăşi petreceri şi vese­lii. La urmă, pe la ora două spre ziuă, toată lumea se întoarse la fami­lia Roademult. Aici făcură masă mare.

La masă şoricioaicele aranjaseră mâncărurile şi băuturile după cum este obiceiul şoricesc.

Familia Roadensec

Ţi-a spus o poreclă. Aşa cum este numele acela… Roadevar pentru familia voastră. Dar pe noi nu ne cheamă Roadensec. Noi suntem familia Roademult. Vestita familie Roademult. Eu sunt Ronţbădie Roademultulescu. Numele acela, porecla Roadensec, ni l-a scornit dintr-o glumă, cumnată mea Ronţişoara. Ea n-a avut de lucru, într-o noapte când nu prea aveam ce roade, a trântit, aşa, o glumă proastă. Dar porecla nu s-a prins! Nouă nu ne zice nimeni Roadensec. Şi mă mir, ce-i veni nepotului meu să se recomande Roadensec. Făcu şi el o glumă. Că pe el îl cheamă Chiţchirică Mezinchiţ Roademultulescu.

Imagine indisponibilă

Nepoţii Roademultulesei

Cei trei feciori ai Roademultulesei erau şoareci de treabă. Ei ascultau de sfaturile bătrânei şi n o supărau niciodată. Şi nepoţilor le era dragă bătrânica, căci ea îi aduna seara în culcuş şi le spunea poveşti cu Şoarece Voinicul şi cu Ronţ Împărat. Poveştile bătrânei erau lungi şi minunate, iar ea ştia să le povestească aşa de frumos, încât toţi nepoţii adormeau ascultând-o. Ce repede adormeau nepoţeii ascultând pe Roademultuleasa şi ce mult o iubeau ei, fiindcă le spunea poveşti.

Şcoala lui Chiţchiron

Pentru munca sa, profesorul trebuia să primească câte zece bucăţi de caşcaval mari cât capul unui şoarece şi cât s-o putea mai tari şi mai vechi, ca să fie cât mai bune de ros.

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite