Eram pusă pe ceartă, fiindcă de o săptămână aveam probleme cu internetul din cauza modemului care se cerea resetat mereu, iar cei dela Romtelecom erau de negăsit!
 
Omul cu blugi şi ghete negre a lucrat fără să scoată o vorbă. La un moment dat si- a luat servieta, semn că şi-a terminat treaba, şi a vrut să plece. Ştiam că nu îi datorez nimic şi că munca lui este inclusă în contract, dar totuşi l-am intrebat politicos: “Ce vă datorez?” Mi-a răspuns fără ezitare: nimic.
 
I-am deschis uşa şi, după ce a ieşit din casă, am vrut să închid, dar omul a rămas în continuare pe palier în faţa uşii, ca şi cum ar fi vrut să mai spună ceva.
 
S-a aşternut o tăcere pe care nu ştiam cum să o gestionez... I-am întins din nou banii şi l-am rugat să-i primească. I-a refuzat din nou, dar după câteva insistenţe, i-a luat. Am vrut din nou să închid uşa, dar omul nu părea hotărât să plece.
Mă gândeam de data asta să mă retrag, oricât de nepolitios ar părea, fiindcă situaţia era cel puţin ciudată...
 
L-am auzit dintr-o dată spunând: “AICI A LOCUT IOAN CHIRILĂ?”
 -Da, i-am raspuns foarte surprinsă
-AICI A TRĂIT? 
Da , am raspuns, si din nou s-a lăsat tăcerea....
-Aş putea să vă ofer o carte...
-Nu, le am pe toate...pe cele vechi... ştiu că s-au mai reeditat o parte dintre ele... am şi autograful lui Ioan Chirilă...
-V-a dat un autograf?
-Nu... l-am cumpărat de la cineva, cu carte cu tot.
 
Privea în jos când mi a spus toate astea, ca şi cum ar fi vrut să-şi amintească ceva...
După câteva clipe i-am spus „la revedere” şi am închis în sfârşit uşa apartamentului. Eram prea tulburată.
 
Cine o fi renuntat la autograful lui IOAN CHIRILĂ  pentru bani?