Daniel Barenboim şi Visul lui Gerontius de Elgar

În 7 iulie, casa britanică Decca a lansat al treilea semnat de Daniel Barenboim cu muzică de Edward Elgar: un oratoriu foarte puţin cunoscut în România, Visul lui Gerontius op.38. În 2014 şi 2016, Barenboim a realizat alte două discuri cu muzică de Elgar, alături de Capela de stat din Berlin, orchestra pe care o conduce de 25 ani: este vorba despre cele două simfonii de Elgar.

De altfel, Elgar a fost prezent şi în programul celor două concerte pe care Daniel Barenboim le-a dirijat în 15 şi 16 iulie 2017 la Festivalul BBC Proms, cel mai important festival de muzică clasică din lume, mai precis, aceste două simfonii de Elgar, pe care le-a şi înregistrat cu aceeaşi orchestră cu care a fost prezent la Proms – Capela de stat din Berlin, orchestra Operei Germane din Berlin, un ansamblu a cărui istorie începe în anul...1570.

Prima seară dintre acestea două a fost transmisă în direct de Radio România Muzical şi puteţi să mai ascultaţi acest concert, până în 14 august, aici.

La finalul celui de al doilea concert, din 16 iulie, Daniel Barenboim a ţinut să se adreseze publicului aflat la Royal Albert Hall din Londra, moment surprins de înregistrările BBC pe care le puteţi vedea aici.   Un discurs despre care Daniel Barenboim a transmis auditoriului că nu doreşte să fie considerat politic, însă care a ridicat probleme importante şi despre care s-a şi discutat foarte mult în reţelele sociale. Iată câteva idei din acest discurs: “Principala problemă de astăzi este faptul că nu mai există suficientă educaţie; că nu este suficientă educaţie muzicală, ştiam demult. Însă acum nu mai există suficientă educaţie încât să ne dăm seama cine suntem cu adevărat, cum să interacţionăm cu ceilalţi.

Doar în muzică nu există naţionalism. Nu există vreun muzician german care să spună că nu cântă decât Brahms, Schumann şi Beethoven... Tinerii trebuie să înţeleagă un lucru: că Grecia, Germania, Franţa, Danemarca au ceva în comun, numit cultură europeană! Nu doar moneda europeană, ci cultura europeană! Acesta este lucrul cel mai important. Împotriva fanatismului se poate lupta numai cu educaţia, nu se poate lupta împotriva fundamentalismului religios doar cu armele; împotriva răului se poate lupta cu umanitatea din fiecare dintre noi.”

Muzica, un limbaj universal – o realitate de care ne convingem ascultând şi cel mai nou disc al lui Daniel Barenboim. Pentru că, până la urmă, ce am avea noi în comun, ca români, cu o lucrare scrisă de un compozitor englez care vorbeşte despre o viziune catolică asupra morţii şi călătoriei către Purgatoriu? Mai nimic. Însă nu poţi să fii emoţionat de mesajul acestei lucrări, de frumuseţea muzicii, de sensibilitatea acestei poveşti inspirate în mod evident de Divina Comedie a lui Dante.

Lucrarea a fost înregistrată în cadrul a două concerte live care au încheiat în septembrie 2016 Berlinmusikfest. Din garnitura de solişti anunţată iniţială nu a mai rămas decât baritonul Thomas Hampson: tenorul-vedetă Jonas Kaufmann (pe care-l aşteptăm şi noi cu nerăbdare în festivalul Enescu) a devenit indisponibil cu doar câteva zile înainte de aceste concerte, la fel, şi mezzosoprana Sarah Connoly. Aşa că au fost aduşi doi cântăreţi britanici, pentru care muzica lui Elgar era foarte familiară: tenorul  Andrew Staples şi mezzosoprana Catherin Wyn Rogers. A fost o alegere foarte bună: critica internaţională a aplaudat la unison aceste concerte, remarcând foarte buna prestaţie atât a soliştilor, cât şi a corurilor şi a orchestrei, evident, şi a dirijorului.

Acum, aceste concerte “răvăşitoare”, cum le numea un critic britanic, pot fi ascultate pe un album pe care-l consider foarte special şi care nu întâmplător a fost lansat la nivel internaţional cu doar câteva zile înainte de prezenţa lui Daniel Barenboim şi a Capelei de stat din Berlin la Londra, în cadrul Festivalului BBC Proms. Sigur, pentru unii, să asculte o lucrare cu certe semnificaţii religioase, bazată pe textul unui preot anglican care a trecut la catolicism, John Henry Newman, poate fi ciudată în mijlocul vacanţei de vară. Însă pentru alţii, exact despre asta este vacanţa: despre regăsirea de sine şi posibilitatea de a ieşi din cotidianul mundan...

Albumul cuprinzând oratoriul Visul lui Gerontius de Elgar poate fi ascultat la Radio România Muzical luni, 31 iulie, de la ora 19.00 şi din 1 august, oricând, pe site-ul proiectului Discurile anului 2017

Previziuni de toamnă

Toamna se anunţă destul de bogată în discuri noi, cu nume dintre cele mai importante. Iată câteva:

·         Sonate de Beethoven în interpretarea pianistului Engheni Kissin, fostul copil-minune, devenit unul dintre cei mai căutaţi pianişti contemporani

·         Duete interpretate de tenorul Rolando Villazon şi basul Ildar Abdrazakov, alături de Orchestra Metropolitain din Montreal, dirijor Yannick Nezet Seguin.

·         Celebrul concert pentru vioară şi orchestră de Ceaikovski şi o transcripţie a Variaţiunilor rococo semnate de acelaşi compozitor, în interpretarea violonistului Nemanja Radulovic, un disc menit să întărească statura de vedetă în ascensiune pe care o are violonistul francez de origine sârbă

·         Concertele pentru pian şi orchestră de Chopin, alături de alte lucrări care au în centru figura lui Chopin, înregistrate de Daniil Trifonov, extraordinar de talentatul pianist care va concerta şi la Bucureşti în cadrul festivalului Enescu 2017

·         Lang Lang, Cecilia Bartoli şi Anna Netrebko, nume care nu mai necesită nicio prezentare, au şi ei noi discuri în plan pentru ultima parte a anului.

În septembrie, însă, vom lăsa discurile deoparte şi vom asculta muzica live: vine Festivalul Enescu, iar oferta este pentru gusturile. Prilej pentru a spune că la Radio România Muzical pot fi ascultate cele mai multe concerte în direct din festival – 68, alături de cronici, reportaje, interviuri: între 2 şi 24 septembrie, un adevărat maraton.