Aşa după cum scriam într-un comentariu anterior, suma totală ce va trebui plătită în acest scop este, orice s-ar spune, extrem de mare, nu doar pentru posibilităţile României. Cei 11.000 de euro ce vor trebui plătiţi înseamnă mult şi pentru Guvern, care s-a angajat că va suporta de la buget 5.000. 000 de euro, dar şi pentru populaţie. Care, pentru ca statuia brâncuşiană să rămână definitiv în patrimoniul naţional, este chemată să doneze, până la finele lunii septembrie, alte şase milioane. Or, potrivit unui anunţ făcut ieri în conturi se adunaseră mai puţin de 140.000  de euro.

Într-o şedinţă ce a avut loc săptămâna trecută, Guvernul României a adoptat un set de măsuri legate tocmai de formalităţile dar şi de procedurile concrete menite a spori şansele de reuşită ale operaţiunii. Şi tot săptămâna trecută, dl. Dan Suciu, purtătorul de cuvânt al Guvernului, a solicitat televiziunilor să organizeze teledonuri care să stimuleze operaţiunile de donare.

E vorba, desigur, despre un cumul de semne ce arată că ceva nu e în regulă, că românii nu răspund, aşa cum s-ar fi aşteptat Executivul, la apelurile sale, că donaţiile nu sunt în cuantumul sperat. Oricum, prea optimist prin raportare la detaliul că, ţinând cont de estimări mai vechi, ar fi nevoie de donaţii de vreo 30.000 de euro pe zi pentru ca cele 6 milioane  aşteptate să se găsească la data limită în conturi.

Altminteri, da, domnul Dan Suciu are dreptate. Este nevoie de sprijinul televiziunilor, iar prima care s-ar cuveni să sară în ajutorul aşteptărilor guvernamentale este TVR. Se pare chiar că o va face.

Adică cea chemată să ajute e tocmai Televiziunea naţională. Cea pe care nu doar guvernul condus de dl. Dacian Cioloş, ci şi executive anterioare, mult prea numeroase şi teribil de inconştiente, au tratat-o fie cu superioară indiferenţă, fie cu dispreţ. Pragul cel mai de sus al inconştienţei fiind atins de guvernul/guvernele conduse de infantilul Victor Ponta. Insul care a crezut că îşi rezolvă disputele personale cu fostul PDG Stelian Tănase, pe care tot el l-a numit în funcţie pe criterii arbitrare ce nu au avut nimic în comun cu competenţa şi moralitatea, pedepsind şi condamnând la grave umilinţe postul public. Totul în dispreţul Constituţiei României. Totul în dispreţul demnităţii şi responsabilităţii presupuse de funcţia de prim-ministru. Fapt care nu îl împiedică să se mai viseze o dată stăpân peste Palatul Victoria. Unde, de fapt, nici de uşier nu ar mai fi bun.

Până mai ieri, când a constatat, în fine, că gluma se îngroaşă şi când foruri internaţionale, multe dintre acestea nu doar cu expunere simbolică, şi-au exprimat îngrijorarea pentru viitorul Televiziunii publice, şi dl. Cioloş, şi alţi reprezentanţi ai guvernului său, au preferat să stea ascunşi, să o dea cotită după cireş, să se facă a face ceva ori să îşi clameze neputinţa în încercarea de salvare a TVR de la închidere. Dl. Cioloş a invocat ba faptul că TVR e sub control parlamentar şi că Guvernului i-ar fi interzis de lege să-i sară în ajutor, ba tot felul de restricţii şi reguli impuse de organismele europene ce i-ar limita capacitatea de intervenţie.

Între timp şi din fericire, discursul premierului a suferit o oarecare schimbare de ton, dl. Cioloş lăsând să se înţeleagă nu doar că primejdioasa excludere a TVR din EBU va fi evitată, ci şi că ar mai exista încă şanse ca postul public să transmită nu doar Jocurile Olimpice de vară, ci chiar şi meciurile Campionatului European de Fotbal.  Nu ştiu care sunt paşii concreţi făcuţi de Guvern ce şi-a condiţionat ajutorul de o viitoare şi, pare-se, drastică restructurare a Serviciului public de televiziune, nici de TVR pentru ca vagile promisiuni ale premierului să devină realitate.

Însă faptul că acum Guvernul are nevoie de ajutorul televiziunilor şi are, în primul rând, nevoie de ajutorul TVR pentru a putea trece la capitolul realizări, altminteri nu din cale afară de consistent, achiziţionarea Cuminţeniei Pământului e un semn clar că ţării îi este pe mai departe necesară Televiziunea publică.

Şi un motiv ca respectiva cuminţenie să se transfere şi asupra declaraţiilor şi, mai cu seamă, asupra acţiunilor guvernamentale.