Articol publicat pe blogul Despre Opera.

Spectacolele gratuite în pieţe publice, în care muzica clasică şi opera sunt vulgarizate, au devenit o normă, în timp ce instituţiile muzicale coboară standardele artistice tot mai mult în fiecare an, deşi bugetul lor cumulat depăşeşte jumătate din finanţarea publică pe care o acordă ministerul.

Continuăm monitorizarea situaţiei de la Operetă, cea mai neperformantă instituţie din domeniul artelor spectacolului, în subordinea ministerului culturii.

Opereta are acum un director care, în mod previzibil, e la fel de incompetent precum era şi în timpul interimatului, căci nu se poate ca o dată din calendar, cea a concursului de proiecte de management câştigat de dna Bianca Ionescu, să provoace vreo epifanie managerială.

E totuşi senzaţional că Bianca Ionescu a reuşit să depăşească criticile legate de irosirea banilor pe o stagiune anemică şi cu rezultate care bat toate recordurile de management greşit şi să vină cu un proiect câştigător, pe care să-l susţină atât de înflăcărat la proba orală încât să răstoarne ierarhia stabilită la scris, unde se clasase pe locul doi. E chiar mare lucru să convingi o comisie din care făceau parte domnii Dan Dediu (fost rector al academiei de muzică) şi Răsvan Cernat (numit ulterior director interimar la Operă) că soluţiile propuse în proiect sunt viabile.

Nimeni nu anticipa însă că asul ascuns în mânecă al acestui proiect de management şi singura soluţie pentru implementarea lui este o scrisoare în care-i cere lui Dăncilă „să se aplece” şi să-i mai dea bani. Ceea ce nu ştim dacă s-a întâmplat, guvernul alocând bani pe tot felul de prostii, în acord cu principiile enunţate mai sus.

From hero to zero

A fost o tragedie când Ceauşescu a dărâmat clădirea Teatrului Regina Maria în care funcţiona Opereta, pentru a face loc proiectului Casei Poporului. Compania s-a mutat în sala Studio a Teatrului Naţional. Însă truditorii artei s-au adaptat în capitalism. Când sala Studio a ars, Moş Crăciun a venit mai devreme pentru angajaţi. Salariile se plăteau, dar ei nu aveau nimic de făcut. Cale liberă către antreprenoriatul artistic de proastă calitate. E clar că angajaţii Operetei se simt cei mai fericiţi atunci când salarul merge dar nu au spectacole şi se pot „apleca” spre proiecte personale (cântări la nunţi, botezuri, în biserici sau prin parcuri). Presa era intoxicată de declaraţii despre cum n-au ei sediu, ce să facem, trebuie să ne hrănim copilaşii cu un salariu care vine oricum şi cu bonusuri din cântări.

Până când Răzvan Dincă a devenit director al Operetei şi a vrut (ce tupeu!) să facă teatru muzical. Dovadă? Raportul de management din acea perioadă, abundent în proiecte artistice şi cifre economice de neconceput azi. Cum ar fi venituri din bilete acoperind 15% din buget, în comparaţie cu prezentul, când acest procent a coborât sub 1%. Nu mai vorbim despre turnee, festivaluri, premiere etc.

Ştafeta a fost preluată de Alina Moldovan, care a dus o logică de internaţionalizare a teatrului de Operetă: regizori străini invitaţi, francize de succes pentru musical, producţii proprii spectaculoase, bătăi pe bilete. Îmi aduc aminte şi acum câtă lume m-a rugat să le obţin un bilet la Fantoma de la Operă.

Vinovată că a adus Fantoma şi alte spectacole care nu aveau 8 spectatori în sală ca acum, Alina Moldovan a fost suspendată în timpul unui proces penal intentat pentru omisiunea în declaraţia de avere a unui teren în valoare de 1000 euro, dobândit înainte de a lucra la Operetă. După aproape trei ani de lupte juridice, a fost achitată şi repusă în funcţie. Şi-a dat demisia după o săptămână, constatând că nu a mai rămas nimic din ceea ce realizase în perioada când condusese teatrul. Aşadar, ultimul om de management care a dovedit că e capabil să facă ceva la Operetă a plecat.

Opereta se va întoarce în bezna unde se simte atât de bine, iar noi vom continua să finanţăm cu 20 de milioane de lei anual această gaură neagră a liricii româneşti.

Există soluţii?

Da, există, dar mai întâi să ne uităm şi la Operă, unde, români, vi se pregăteşte ceva. Despre asta, în episodul următor.