De o bună bucată de vreme, orice (re)întîlnire cu Vestul european este o
întîlnire cu policromia multiculturală. Nu în aceeaşi măsură peste tot
şi nu cu aceleaşi efecte. Dacă, de pildă, la Paris, strada şi trecătorii
ei şi-au schimbat masiv chipul în ultimii ani, astfel încît
simpatizantul tradiţional al locului are dificultăţi să se regăsească în
„actualitatea“ lui, la Viena lucrurile arată mult mai cordial, mai
încurajator.
O bandă criminală din localitatea Ţăndărei a traficat mii de copii romi în occident, obligându-i să cerşească şi să fure. Cotidianul Neue Zürcher Zeitung (NZZ) a publicat o investigaţie amplă a jurnalistei Ani Sandu.
Igor Dodon şi socialiştii pro-ruşi se află din nou în faţa unei alegeri care e în măsură să agite spiritele şi să pună degetul pe rană, separând populaţia Republicii Moldova şi expunând contradicţiile dintre documentele PSRM şi actele guvernării pe care o susţin.
Cea mai
inteligentă decizie politică luată de PNL în ultimii ani a fost aceea de a
prelua de la USR+, aproape intactă, retorica vehementă pro-Justiţie şi de bună
guvernare. Vocile strident USL-iste au fost împinse uşor în plan secund (i-aţi
mai văzut în prim-plan pe alde Buşoi, Voicu sau Ben Oni?), USL-iştii mai moderaţi
(gen Gorghiu) şi-au mai revizuit discursul, iar în partid au fost aduşi câţiva oameni noi şi competenţi (gen Ciprian
Ciucu).
Pentru decidenţii noştri politici, aceştia de acum şi cei de mâine, tema acestui articol este un scenariu SF. Dar asta nu înseamnă că, foarte aproape de noi, ţări cu care suntem colegi în UE şi NATO nu sunt deja în plină competiţie pentru lansarea lumii viitorului.
Vreme de trei zile parlamentarii le-au oferit românilor
unul dintre cele mai jalnice spectacole din existenţa post-decembristă a unui
organism ce ar trebui să reprezinte însăşi esenţa democraţiei.
Motoarele noastre cu ardere internă în automobile şi camioane emit
dioxid de carbon, impacientând nenumărate feluri de ecologişti, exaltaţi
şi vânători de senzaţie sau de voturi. Doar că dioxidul de carbon este
emis, în cantităţi anuale comparabile cu cel emis de vaci, de balene sau
de oameni!
Audierea
miniştrilor din Guvernul Orban 2, echipă
adusă în Parlament ca să pice la vot, a oferit ocazia perfectă pentru un
spectacol mediatic în care PSD şi USR s-au întrecut să iasă în faţă în căutare
de aplauze, deşi piesa este cu final anunţat.
Atacurile pe care preşedintele PMP le exprimă
în termenii cei mai duri la adresa adversarilor politici îi trădează insecuritatea de locţiitor
vremelnic al lui Traian Băsescu.
Universitatea „Valahia” din Târgovişte îşi alege astăzi Rectorul care o va duce în cel de-al patrulea deceniu al existenţei sale. Laura Gorghiu, actualul prorector al instituţiei de învăţământ superior, a fost singurul candidat care a oferit o campanie vizibilă, orientată spre dialog şi soluţii, ceea ce a atras numeroşi susţinători din ţară şi din străinătate.
Recunoscută pentru bugetul său foarte generos, Primăria Sectorului 1 a fost mai tot timpul râvnită de către politicieni. Şi nu neapărat pentru matrapazlâcurile care s-au tot făcut în interiorul primăriilor din 90 încoace, ci pentru faptul că reprezintă un loc în care visul poate deveni realitate.
Nu sunt constituţionalist. Ridic în faţa
specialiştilor şi a analiştilor politici un posibil scenariu, fără pretenţia de
a şti că a fost luat în considerare în cercurile înalte ale politicii româneşti.
Pur şi simplu caut explicaţii la faptul că preşedintele Iohannis şi PNL n-au
luat în calcul faptul că actuala opoziţie, PSD-Pro Romania-UDMR-ALDE, poate tergiversa câteva săptămâni respingerea
a două guverne Orban.
Sunt fan al serialului de pe Netflix, Vikingii, cel cu Ragnar Lodbrok, fiii săi, Ivar, Bjorn, Sigurd, Ubba, Hvitserk, dar şi soţia sa dintâi, Lagertha, luptătoarea cu scutul. O, şi câţi mai sunt, rude, regi, neveste, saxoni, vikingi, prezicători, călugări care păcătuiesc, soţii care trădează, religii care se schimbă. Şi reschimbă.
Suntem în cea de-a patra revoluţie industrială. Facem loc roboţilor, conectării permanente, inteligenţei artificiale în muncă şi în viaţa noastră, uneori fără să ştim. Acestea sunt aici.
Între basmele invocate în mod constant de-a lungul istoriei noastre literare se află şi Frumoasa din Lapte,
despre care paşoptiştii vorbesc ca şi cum ar fi fost un basm unanim
cunoscut, dar care de fapt nu apare integral decât la Cantemir, în Istoria ieroglifică. De la el aflăm că eroul principal al basmului este un mărunt vrăjitor, de fapt un ţirulic, ceea ce în limba veche desemna astăzi căutata meserie de chirurg.
Judecata. E ceva normal? E ceva ce le facem doar altora sau şi nouă? Avem în mod real un motiv de a ne fi frică de judecată sau totul e în mintea noastră? Îi judecăm pe copiii din viaţa noastră, fie că e vorba de cei cărora le predăm, dacă suntem profesori, sau de propriii noştri copii, dacă suntem (şi) părinţi? Învaţă ei mai apoi să judece, la rândul lor, sau se nasc cu abilitatea de a judeca?
