Vintilă Mihăilescu: „Lumea asta nu-i a mea, cealaltă – nici aşa”

În toată această vîltoare care ne înconjoară, puţină rezistenţă prin cultură nu strică. Am zăbovit deci, cu delicii, asupra unui text al lui Noica, peste care am dat din întîmplare, în timp ce căutam să aflu ce se mai întîmplă... în Ucraina. Ca să vezi, unde dai şi unde crapă! Dar, cum cred în semne, am rămas la textul noician. Unul despre măsură...

„Credinţele noastre populare au închipuit o legendă plină de tîlc în această privinţă. E legenda celui de-al doilea păcat al lui Adam. După ce i-a gonit din rai, spune legenda, lui Dumnezeu i s-a făcut milă de Adam şi Eva, văzîndu-i cît se chinuie. Le-a dat meşteşugul de a face pămîntul roditor, dar le-a poruncit să nu are mai mult decît o brazdă. Roadele culese de pe acea brazdă le ajungeau.

Dar, într-o zi, pe cînd Eva era însărcinată cu Cain, vine diavolul la ei şi-i întreabă: «Voi mai aveţi grîu?» «Doar pentru cîteva săptămîni.» «De ce nu araţi mai mult, căci o să aveţi copii?…» Iar Eva găseşte sfatul chibzuit, raţional (nu e semnificativ că întîi femeia e «raţională»?). Îl convinge pe Adam să facă cum e mai bine, iar în clipa cînd lanul e mare şi făgăduitor, se arată Dumnezeu, pustieşte lanul şi spune lui Adam: «Tu, omule nesăţios… De azi înainte poţi ara cît îţi place, şi eu îţi voi da iarăşi cît îmi va plăcea mie.»

Este greu să vezi numai condamnarea lăcomiei în legenda aceasta. E vorba şi de condamnarea calculului, a chibzuielii, a dreptei rînduieli omeneşti. Există o etică a muncii şi a productivităţii, care lipseşte aici. Munca e, pentru apusean, de pildă, sfinţită de rezultate. Iar americanul – apuseanul la limită – a dus etica aceasta pînă la absurd. Am putea, deci, să ne întrebăm – în lumina acestei concepţii, unde arbitrarul divin, iar nu raţionalitatea umană e hotărîtoare – dacă modernismul şi industrializarea (sau pur şi simplu «agricultura intensivă») vor fi vreodată acasă la noi.

Dar acestea nu sînt decît consecinţe, pentru uzul legiuitorilor români, ale unei trăsături care ne interesează în ea însăşi: întemeierea valorii româneşti de măsură (poate şi de dreptate, lege) pe altă dimensiune decît a raţionalităţii.

Citeşte textul semnat de Vintilă Mihăilescu pe dilemaveche.ro!