Vechiul nou şi noul vechi...

Moldovenii serbează şi în acest an Crăciunul de două ori - şi nou, şi pe vechi. FOTO Adevărul

După îndelungata şi istorica tradiţie republica-moldovenească, la fiecare sfârşit de an cetăţenii au mereu proaspăta şi ritualica plăcere de a urmări tradiţionalul show în care personajele politice au la îndemână obişnuitele replici: „Vrem Crăciun oficial (şi) pe 25 decembrie!“. „Ei, ba nu, pentru că…!“.

Decembrie politic al acestui an nu avea cum să fie o excepţie. Aşa că Moş Crăciun va avea şi de această dată o dublă apariţie şi cheltuială pe aceste meleaguri.

Nici nu mai ştiu dacă în acest an show-ul a fost, fără rebrănduirea aşteptată, îndestulător de spectaculos, ca să merite o atenţie sau vreun comentariu aparte.

Aşa că, bucurându-mă de relaxarea dinainte de sărbători, mi-am zis că poate ar merita să reconstituim câte ceva, la întâmplare,  din dulcea istorie a sărbătoririi Crăciunului moldovenesc, aşa cum s-a regăsit în unele ştiri şi interviuri de altă dată cu diverse personaje politice. Dacă tot ne distrăm…

La 24 decembrie (!) 2002, de exemplu, preşedintele de atunci Vladimir Voronin rostea cu voce oarecum nesigură şi cu destulă, se pare, emoţie, „Bine aţi venit, mult stimate Moş Crăciun!“„Aşa (e), copii?!“, îşi întrebă şeful statului oaspeţii, urători, colindători, copii ş.a.m.d. pe care-i invitase în ajunul Crăciunului „pe nou“ la palatul prezidenţial. 

Câteva ore mai înainte, dl Voronin rostise în faţa mulţimii cu aceeaşi nesiguranţă simpatică a omului care nu trebuie să uite o frază învăţată pe de rost: „Întoarceţi-vă cu faţa spre brazi! Brazi principali ai Republicii Moldova, aprindeţi-vă!“. Un pas mic pentru Republica Moldova, dar un pas uriaş pentru dl Voronin…  Sau viceversa… Cam uitaţi, însă, ambii paşi…

La 1999, 25 decembrie, între deputatul comunist de atunci, Victor Zlacevschi, şi un ziarist avea loc următorul dialog:
„- Când aţi participat pentru ultima dată la sacrificarea  porcului de Crăciun?
-  Eu nu ştiu ce-i asta.
- Tăierea porcului!
- A-a-a!. Ultima dată am participat la aşa ceva în urmă cu vreo 20-25 de ani. Ceream să mi se dea urechile şi coada.
-  De data aceasta cum faceţi?
- De unde să mai iau acum porc?! Circulă zvonul că nu vom primi nici salariul. Voi împrumuta bani ca să întâlnesc sărbătorile. În ziua de astăzi este foarte greu. Nici urările de Anul Nou nu se împlinesc peste an“.

Tot atunci, la 1999, un alt deputat comunist de atunci, Alexandru Jdanov, recunoştea într-o discuţie despre Crăciun că „acum zece ani era foarte bine de trăit. În magazine erau de toate şi lumea avea bani. Era frumos. Astăzi, însă, n-avem nimic decât restanţe la salarii. Trebuie să vă spun că cei mai mulţi dintre deputaţi nu o duc astăzi mai bine decât cei de la ţară. Nici nu mai ştiu care a fost ultima lună pentru care am primit salariul. Am pierdut contul. Şi-apoi şi salariul nu este aşa de mare: circa 110 dolari. Cu toate acestea, trebuie să sărbătorim Crăciunul şi Anul Nou după tradiţiile noastre moldoveneşti, uşor, greu, cum o fi“.

Gheorghe Duca, deputat al Blocului „Pentru o Moldovă Democratică şi Prosperă“, îşi amintea cum mergea în copilărie „cu «buhaiul» /…/ şi mai primeam câte ceva bani, colaci ş.a. Cu banii câştigaţi mă duceam, de obicei, la film“. „Dar, -  recunoştea atunci actualul preşedinte al Academiei, - astăzi de Crăciun şi Revelion avem cu totul alte griji. Problemele financiare ne doboară pe toţi. Totuşi trebuie să recunosc că, spre deosebire de majoritatea populaţiei de la noi, eu o duc mult mai bine. Şi aceasta nu datorită salariului de deputat care ni se plăteşte cu întârziere de trei-patru luni, ci din economiile pe care le-am făcut pe parcursul a patru ani cât am lucrat în Italia…“

Deputatul Convenţiei Democrate din Moldova, Vladimir Reus, avea avantajul de a răspunde mai uşor despre sacrificarea de Crăciun a porcului: „Nu mai ţin minte, că de atunci au trecut 50 de ani. Eu m-am născut la Bălţi şi acolo stăteam la bloc şi nu erau porci“.
Cu aceeaşi vreo 13 ani în urmă, deputatul independent de la acea vreme Ion Morei răspundea la aceeaşi întrebare: „Am participat când eram cu părinţii împreună şi această ceremonie pentru mine era una foarte captivantă. Printre altele, cele mai plăcute senzaţii pe care le-am avut şi le păstrez sunt amintirile sărbătorilor din sat, cu părinţii. Ei sărbătoreau foarte sincer pe stil vechi, dar apoi, când au apărut toate harababurile astea, au început şi moşnegii de la sate să treacă la stilul nou. Mare încurcătură mai este în viaţa noastră...“

Aproape fiecare VIP dintre cei intervievaţi atunci sau mai târziu  susţineau cam aşa: „Sărbătorim pe toate stilurile, cum obişnuiesc moldovenii - şi pe stil nou, şi pe stil vechi, mai găsim şi alte sărbători. Noi suntem meşteri la inventat prilejuri pentru sărbători…“.
Aşa că nu s-a prea schimbat mare lucru. „Toate-s vechi si noua toate...“ Doar poate că salariile se dau la timp, inclusiv deputaţilor.

Crăciun fericit!