Văleu, Ardealul!

0
0

Liberalii, de la care te aşteptai cel mai puţin, au reactivat cea mai rudimentară resursă a politicii româneşti.

La începutul anului 2005, filmul documentar „Trianon", referitor la demantelarea Ungariei Mari după Primul Război Mondial, făcea furori de ambele părţi ale Tisei. Fusese interzis în Ungaria, iar regizorul Koltay Gabor l-a adus atunci în România, dar nu a primit drept de difuzare în cinematografe, pentru că nu avea nu ştiu ce aviz de la nu ştiu ce instituţie. În cele din urmă, l-a difuzat la Antena 1. Cu aşa marketing, l-am urmărit, evident, cu sufletul la gură.

Au trecut şase ani, nu mai ţin minte detaliile, ci doar sentimentul pe care mi l-a lăsat: primele minute ale filmului anihilau toată retorica revanşardă cu care era ulterior împănat. Începutul rememora modul în care au decurs negocierile politice ce au urmat Marelui Război şi spunea - cu alte cuvinte decât ale mele - un singur lucru: politicienii maghiari au fost nişte idioţi, iar cei români şi-au jucat cartea impecabil. Dacă informaţiile mele sunt corecte, difuzarea filmului nu ne-a smuls nicio bucată din Ardeal.

Controversa inutilă privind documentarul „Trianon" părea să fi fost ultima răbufnire în viaţa publică a ţâfnei naţionaliste ce s-a întrupat, printre altele, din sinistrul martie 1990, din spaimele şi manipulările anilor '90, din colecţia la zi a revistei „România Mare", din cancerul care poartă numele de scenă „Văleu, ungurii ne iau Ardealul!". Consemnăm aici că acea răbufnire era, de fapt, penultima. Ultima au livrat-o, miercuri seară, cei de la care te aşteptai cel mai puţin: liberalii. În Parlamentul României, ei au reactivat, de te miri unde, cea mai rudimentară resursă a politicii româneşti, naţionalismul de bodegă.

Cu puţin înainte de votarea moţiunii de cenzură privind Codul Muncii, liberalul Puiu Haşotti, citând surse demne de încredere precum Goagăl, a zis ca Parlamentul să combată imediat ceea ce sursele citate zic că ar fi zis premierul ungar Viktor Orban la Miercurea Ciuc, că adică ar cam vrea să ne ia Ardealul într-un viitor incert. Evenimentele ulterioare aveau să arate adevărata dimensiune a atentatului la integritatea ţărişoarei. Viktor Orban nici n-a fost la Miercurea Ciuc, ci a trimis doar un mesaj în care nu se regăsea cuvântul Ardeal, dar căruia o nevastă de ambasador i-a adăugat un vers din poetul Petöfi Sándor care, citit cumva mai pieziş, putea avea o uşoară boare de intenţie iredentistă. Dar nici asta nu e tocmai sigur, aşa zice doar Agerpresul, agenţia aceea care acum vreo doi ani ne livra poveşti fascinante cu un mistreţ care înota voiniceşte prin Dunărea îngheţată ca să spargă uşa Prefecturii Brăila, parcă. Oricum, pe baza acestei solide documentări, domnul Haşotti ne invita, practic, să declarăm război Ungariei, iar companionii săi politici şi-au tot lustruit cizmele, eghileţii şi paftalele de plutonieri până târziu în noapte, pe la televiziuni. Din păcate pentru ei, războiul s-a amânat pentru o dată ce va fi comunicată ulterior.

Dacă acum un secol aveam politicieni la fel de tembeli precum cei de azi, pierdeam nu numai războiul, ci şi - vorba altui poet - Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.  

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite