Vaccin, da. Certificat verde, nu

0
0
FOTO Shutterstock
FOTO Shutterstock

Certificatul verde contribuie enorm la alienarea unor oameni, la creşterea depresiei colective şi la ostracizarea unor categorii – cei care îşi pierd locurile de muncă fiind obligaţi să se vaccineze, deşi nu doresc.

Măsurile haotice şi lipsite de bază legală ale guvernului, precum şi lipsa totală a sobrietăţii ştiinţifice din pompos intitulatul Grup de suport tehnico-ştiinţific (GTS) mistifică dezbaterea publică cu privire la necesitatea vaccinării, decât să o clarifice. Aflăm de facto că GTS nu are bază legală, nu se supune niciunei legi, nu poate fi făcut responsabil pentru deciziile pe care le „propune” şi, mai mult decât atât, nici măcar nu ştim cine sunt ”experţii” şi pe ce bază ştiinţifică fac propunerile de măsuri publice către CNSU, întrucât ei nu sunt obligaţi la transparenţa decizională şi instituţională. Întrucât nu sunt instituţie, clar. Observaţi cercul absurd şi cum se conturează, frumos, ”Castelul” lui Kafka, undeva la orizont? Instituţie, pe persoană fizică, este Raed Arafat, iar acest fapt este arhisuficient şi evident. Se spune că e suficient să dai unui om imensă putere sau bani pentru a afla cine este; e adevărat, cei care erau decenţi şi echilibraţi şi înainte de accesarea unei  imense puteri rămân la fel, ceilalţi ne şochează zilnic.

În acest amalgam decizional observăm, pe lângă analfabetismul funcţional al celor care generează aceste decizii, haosul instituţional şi juridic, precaritatea logică şi intelectuală care nu permit nici măcar nişte distincţii elementare în termenii cu care operăm. Tot ce vedem este cum, fără nicio logică ce ţine de contextul local şi de circumstanţele specifice ale ţării în care trăim (lipsa de educaţie, frica de instituţii, neîncrederea în autorităţi, spaima de spitale, corupţia rampantă) se impun măsuri copiate din ţări care au rată ridicată de vaccinare şi cei rămaşi nevaccinaţi reprezintă un procent relativ redus din populaţie (30%). După ce măsurile restrictive au debutat în România cu armata pe străzi în primăvara anului 2020, în vara anului 2021 deja pandemia era declarată învinsă şi urma marea relaxare, cu festivaluri de muzică fără măsuri restrictive, pelerinaje, congrese de partid cu zero măsuri de protecţie sau distanţare socială, fără mască în spaţii publice, voie bună şi economia duduie, în sfârşit am depăşit Ungaria la ceva. Acum, după ce valul de îmbolnăviri din vară s-a remarcat în toamnă, primim o serie de măsuri din ce în ce mai absurde şi lipsite de logică juridică, care nu doar că blochează economia şi instituţiile publice, dar nu rezolvă în vreun fel limitarea pandemiei, atât vaccinaţii, cât şi nevaccinaţii putând să răspândească SARS-CoV-2. Testarea în şcoli nu s-a făcut cum trebuie, însă s-au închis şcolile, ceea ce îi zăpăceşte atât pe copii, cât şi pe părinţi.

Dincolo de agenda politică şi interesul de a ”livra” succesul campaniei de vaccinare şi în România, guvernul a eşuat atât să explice românilor de ce e importantă vaccinarea, cât şi să distingă între politici ce ţin de sănătatea publică şi agresiunea asupra vieţii private şi a drepturilor fundamentale. E adevărat că trendul ignorării drepturilor fundamentale şi a vieţii private este european, prin impunerea certificatului verde, ca ultim resort pentru folosirea vaccinurilor achiziţionate în cantităţi enorme de către guvernele europene la începutul pandemiei, despre care abia acum aflăm diferenţe esenţiale, cum ar fi faptul că Astra Zeneca ar fi eficace doar 60% şi nerecomandat persoanelor cu vârsta peste 55 (Italia), respectiv 65 de ani (Germania şi Austria). Vaccinul Moderna a fost suspendat în folosirea serului la persoanele tinere în Norvegia, Finlanda şi Marea Britanie, din cauza temerilor legate de efecte secundare cardiovascular. Eficacitatea vaccinului Pfizer scade după 6 luni de la vaccinare, ceea ce indică faptul că toţi cei vaccinaţi în ianuarie, februarie, martie, aprilie 2021 sunt, în acest moment, fără protecţie, aşadar certificatul verde, de facto, nu certifică lipsa virusului SARS-CoV-2, ci doar faptul că persoana a fost vaccinată. Cum bine ştim deja, persoanele vaccinate au transmis cu succes virusul SARS-CoV-2 sau au fost infectate, cu sau fără simptome.

În concluzie, vaccinul este -şi trebuie să rămână- o alegere personală, adică un act ce ţine de viaţa privată a fiecăruia. Sunt mai multe persoane publice care refuză să spună public dacă s-au vaccinat sau nu. Presiunea de a anunţa că te-ai vaccinat sau nu contribuie enorm de mult la divizarea societăţii, generarea de tensiuni suplimentare inutile şi la o polarizare periculoasă. În retrospectivă, ţările care au mers pe ideea imunizării de turmă, precum Suedia, au evitat acumularea de tensiuni sociale şi radicalizarea unei părţi a populaţiei. Norvegia tocmai a anunţat că renunţă la orice fel de restricţii şi alege să trăiască cu SARS-CoV-2, fără certificate verzi, fără paşapoarte de imunizare, fără măşti. Norvegia s-a confruntat cu o creştere a cazurilor de infectare, iar guvernul insistă pe necesitatea vaccinării, dar guvernul este conştient de acumularea unei oboseli enorme, generată de lipsa de normalitate în care trăim. Singapore a decis acelaşi lucru. Ambele ţări au refuzat să îi demonizeze pe cei care nu se vaccineze sau nu îşi procură certificatul verde. Ambele ţări au înţeles esenţialul: că este nevoie să fim trataţi egal, să trăim având aceleaşi drepturi, nu mai puţin, pe baza unor decizii gândite la criză şi în nevoia politicienilor de a ”livra”. Abordarea Norvegiei semnifică o radicală schimbare de mentalitate, pe care mi-aş dori să o văd copiată şi la noi, dacă tot copiem tot ce vedem la alţii, să alegem măcar bine. Danemarca, Portugalia şi Irlanda şi ele au renunţat la orice restricţie, e adevărat în contextul ratei ridicate de vaccinare a populaţiei, dar au anunţat că sunt decise să trăiască cu virusul, chiar dacă infectările cu SARS-CoV-2 vor creşte din nou. Certificatul verde contribuie enorm la alienarea unor oameni, la creşterea depresiei colective şi la ostracizarea unor categorii – cei care îşi pierd locurile de muncă fiind obligaţi să se vaccineze, deşi nu doresc. În plus, a generat deja o piaţă neagră, a certificatelor false, ceea ce confirmă inutilitatea acestei măsuri, care nu face decât să creeze inegalităţi suplimentare într-o societate ca a noastră, oricum profund disproporţionată la nivelul drepturilor şi accesului la servicii. E imposibil să eradicăm pandemia, important acum este să fim cât mai educaţi cu privire la acest virus, la metodele de a preveni contaminarea, la tratamentele eficace, astfel încât să evităm spitalizarea şi aglomerarea spitalelor. Accentul trebuie să fie pe educaţia sanitară a populaţiei. Şeful OMS a anunţat recent că vom avea un alt virus şi o altă pandemie, deci trebuie să învăţăm să trăim cu virusuri periculoase şi să ne protejăm, fără a demoniza şi dezumaniza pe cei care, din varii motive, personale, refuză vaccinarea.

Campania de vaccinare este o necesitate de sănătate publică, unde guvernul trebuia să performeze impecabil.  Este de asemenea un obiectiv politic, pe care politicienii sunt obligaţi să îl livreze. Politicienii noştri au eşuat. Dimpotrivă, elita politică a dat mesajul că nu (mai) contează respectarea regulilor de igienă publică şi distanţare socială, prin propriul comportament iresponsabil şi prin măsurile luate.

Din această perspectivă, certificatul verde reprezintă o încălcare gravă a drepturilor fundamentale, a unor legi în vigoare, a dreptului la muncă şi a vieţii private. Nu e nevoie ca Statul să oblige pe nimeni să îşi dovedească public alegerile din viaţa privată. Asta face certificatul verde: ne obligă pe toţi să trâmbiţăm că suntem în rândul celor acceptaţi de societatea actuală, că nu rămânem outsideri, că suntem în rândul lumii. Indiferent de convingerile personale, de istoricul medical personal, ceea ce este un abuz de drept.  Zeloţii care patrulează netul şi viaţa reală, raportându-i pe cei nevaccinaţi sunt, pur şi simplu, needucaţi şi lipsiţi complet de empatie, dezumanizarea celuilalt este tipică societăţilor abuzive, în care spiritul solidar şi compasiunea – prin capacitatea de a te pune în locul celuilalt – sunt eliminate. Experimentul Stanford. Statul nu trebuie să impună o alegere care este şi trebuie să rămână personală - vaccinarea. Statul trebuie doar să  convingă că vaccinarea este o alegere mai bună decât nevaccinarea, dar nu să impună, prin metode colaterale, cum este condiţionarea accesului sau locului de muncă de certificatul verde.

Toţi cei care se trezesc forţaţi de către angajatori sau instituţii publice să ia o decizie de viaţă privată sub presiune au obligaţia să se apere de această intruziune brutală în viaţa privată şi în drepturile individuale ale persoanei. Contactaţi un avocat şi apăraţi-vă, mai ales că nu există cadrul legal - atât al grupului de criză care ia deciziile, cât şi al hotărârilor de guvern care reglementează în afara dispoziţiilor constituţionale, drept dovadă că unii oameni au câştigat deja în instanţă anularea acestor hotărâri, deşi tardivă. Sunt convinsă că, în viitorul apropiat, mai mulţi dintre actualii decidenţi vor trebuie să se confrunte cu braţul lung al legii pentru deciziile şi măsurile luate în dispreţul legii, demnităţii umane şi drepturilor fundamentale, justificate de urgenţa propriei incapacităţi de guvernare şi de administrare a unei crize previzibile şi posibil de prevenit. Aroganţa cu care ni se furnizează explicaţia ”aşa am decis, nu trebuie să explicăm” trebuie sancţionată, pentru că altfel vor urma mereu alte şi alte abuzuri, alte şi alte aroganţe, în dispreţul suprem faţă de propriii cetăţeni.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite