Ursul, cormoranul și o nurcă

„Noi analizăm lumea, iar Animalele o simt, înțelegi?", spune Janina Duszejko, excentrica protagonistă (unii ar zice chiar țicnită) a romanului „Poartă-ți plugul peste oasele morților”, un eco-thriller nobelizat, bizar și deopotrivă încântător, care vorbește despre lupta aparent utopică pentru apărarea a tot ce e viu, de la căprioare și vulpi și până la cărăbuși și larve. Insignifiantă ca statut profesional și social, eroina cărții Olgăi Tokarczuk combate după puteri cruzimea omului față de alte viețuitoare, încercând chiar să convingă autoritățile că șirul de morți violente înregistrate în rândul vânătorilor și braconierilor are la bază răzbunarea necuvântătoarelor. „Era ca și cum Decedatul ar fi fost ademenit din mașină și condus în desișul în care se ascundea gura puțului. Este foarte posibil ca tocmai Căprioarele pe care el le vâna să-și fi făcut singure dreptate”, scrie sexagenara activistă într-o plângere adresată Poliției.

Translatată în realitatea românească, ipoteza Janinei Duszejko despre dorința și capacitatea animalelor de a plăti cu aceeași monedă suferințele îndurate ar fi putut umple constant buletinele de știri cu accidente misterioase și dispariții de oameni care își bat dobitoacele din ogradă până la ultima suflare, își abandonează ori îneacă puii de câine nedoriți, chinuie pisicile ori îngrozesc periodic toate vietățile cu bubuieli primitive de petarde. Din fericire pentru acești indivizi lipsiți de rațiune și de suflet, necuvântătoarele din spațiul autohton n-au dat până acum semne de răzbunare, lăsând pedepsirea vinovaților în seama legilor și a instituțiilor.

Să ne amintim că mulți români au râs copios când, în urmă cu câțiva ani, un deputat cu convingeri verzi a propus ca delfinii să fie recunoscuți ca ființe non-umane și să nu mai fie folosiți în spectacole de divertisment. Ideea n-a găsit, firește, ecou în Legislativ, deși alte țări o acceptaseră. Ba chiar societăți mai avansate au ajuns să discute dacă peștii simt durere, sau chiar insectele, după ce în privința caracatițelor și a homarilor britanicii au decis, în 2021, folosirea unor metode mai umane în capturare și prepararea pentru consumul uman, întrucât și nevertebratele au sensibilitate și drept la bunăstare. 

Și în Parlamentul de la București există mai multe proiecte dedicate viețuitoarelor de tot felul, două dintre ele având susținători comuni. Primul cere interzicerea creșterii animalelor de blană în fermele comerciale, unde condițiile de viață ale vietăților ar lăsa de dorit, reproducerea ar fi forțată, iar sacrificarea s-ar face brutal, prin luxație cervicală. Semnatarii propunerii precizează și că impactul economic al adoptării acestei măsuri ar fi mic, întrucât România mai are unsprezece ferme de șinșile și două de nurci, iar industria de profil este în declin în ultimii ani, mai ales după decizia marilor case de modă de a renunța la folosirea blănii naturale în colecțiile lor. Inițiativa a trecut de Senat luna trecută și va intra în dezbaterea deputaților.

Un alt proiect, cu o susținere multipartinică, vizează accesul animalelor domestice (câini și pisici) în instituțiile publice și în transportul în comun, considerându-se că patrupezii menționați se simt confortabil numai alături de stăpânii lor, iar a le refuza dreptul de a-i însoți echivalează cu încălcarea uneia din cele cinci libertăți fundamentale ale animalelor: de a nu suferi de foame şi de sete; de a fi ferite de disconfort; de a nu suferi dureri, leziuni şi boli; de a manifesta un comportament firesc; de a nu suferi de frică sau de stres. Inițiatorii se declară convinși că, prin deschiderea față de animăluțele de companie – inclusiv prin amplasarea obligatorie de boluri pentru apă și hrană la intrare – instituțiile statului vor fi privite cu mai multă simpatie de cetățeni, exemplul urmând să fie preluat și în mediul privat: „E o normalitate să vezi restaurante şi cafenele în care animalele sunt binevenite”, se arată în Expunerea de motive.

Cu aceleași intenții nobile a fost depus și proiectul care solicită interzicerea comercializării şi deţinerii de trofee şi carne de urs brun, în scopul protejării şi conservării acestei specii. „În meniurile restaurantelor vânătoreşti din România se găseşte din abundenţă carne de urs şi pui de urs”, scriu inițiatorii în pledoaria lor, arătându-se îngrijorați că „în România, în ultimii 11 ani au fost ucise ilegal peste 3.000 de exemplare de urs brun”, iar continuarea acestui măcel ar duce la dispariția lui Moș Martin din pădurile autohtone. Propunerea avansează prin comisiile senatoriale, însă cuvântul decisiv îl vor avea deputații.

Din „bestiarul parlamentar” fac însă parte și alte inițiative, precum cea privind eliminarea obligativității ca după 14 zile câinii fără stăpân ajunși în adăposturi să fie eutanasiați sau, la polul opus, cea având ca scop permiterea vânării cormoranului mare în tot cursul anului. Concluzia o găsim într-o cunoscută fabulă scrisă de Alecu Donici: „Așa-i și la omenire/ Când în obște nu-i unire/ Nici o treabă nu se face/ Cu izbândă și cu pace.” Doar că acum nu mai e vorba despre racul, broasca și o știucă, ci de urs, cormoran și (o) nurcă.