Unitatea Germaniei - următoarea generaţie, vă rog!

Moştenirea reunificării Germaniei e ambivalentă, mai ales pentru cei din Est, consideră Kay-Alexander Scholz. Tinerilor le revine o sarcină importantă pentru a crea o societate unită.

Divizarea Germaniei a afectat în mod direct multe familii - existau fraţi despărţiţi sau copii cu mătuşi şi unchi în partea cealaltă a frontierei. Ridicarea Zidului Berlinului în 1961 a dus la nenumărate drame individuale. Majoritatea celor care au suferit de pe urma lor ca adulţi au murit între timp, iar cei care mai trăiesc sunt foarte bătrâni. Astfel, dispar cei pentru care unitatea Germaniei a fost mereu o aspiraţie personală. Pentru ei, divizarea ţării era o greşeală care a cauzat multă suferinţă şi care trebuia să fie rectificată, motiv pentru care germanii din Vest erau dispuşi să-şi ajute rudele din Estul mult mai sărac. Au fost trimise mii şi mii de pachete cu cafea, fructe exotice, haine şi ciocolată de calitate din RFG în RDG.

Pentru copiii celor din această generaţie, divizarea Germaniei în anii 70 şi 80 a devenit un fel de normalitate, din moment ce au crescut ori în RFG, ori în RDG - în lumi cu totul diferite.

În Germania de Vest, generaţia 1968 a început dintr-o dată să-şi ia la întrebări părinţii în legătură cu rolul lor în perioada nazistă. Concepte precum naţiune şi patrie au fost percepute ca depăşite şi retrograde, tinerii cochetau cu internaţionalismul. Uniunea Europeană le-a oferit o soluţie binevenită pentru a se distanţa de dilemele refulate ale culpabilităţii naţionale. Viaţa verilor lor din RDG, într-o dictatură gri şi apăsătoare, părea foarte departe de cea a tinerilor din RFG.

În 1989 a urmat revoluţia paşnică şi căderea Zidului Berlinului, iar Germania s-a reunificat în 1990. După ce a trecut entuziasmul marii petreceri, Estul şi-a pierdut, din nou, din semnificaţie. Chiar şi în ziua de azi, 20 la sută dintre germanii din vest nu au vizitat niciodată landurile din fosta RDG!

După marea schimbare politică din 1989, au curs sute de miliarde din Vest pentru reconstrucţia Estului, dar în prima fază a tranziţiei, aproximativ jumătate dintre angajaţii est-germani şi-au pierdut locul de muncă. Cu toate că pachetele din RFG miroseau frumos, promiţând un fel de paradis terestru, în perioada de tranziţie Vestul a venit peste Est în forma unei societăţi extrem de dure, dominate de concurenţă. Visele din trecut şi-au pierdut farmecul. Cine nu putea - sau nu vroia - să facă faţă, se retrăgea şi începea să idealizeze Estul socialist.

La rândul lor, partidele politice şi-au pierdut interesul pentru o apropiere reală a germanilor din Est şi Vest. Au fost prezentate cu mândrie date economice care indicau un trend pozitiv real, dar nimeni nu a avut curajul să abordeze sincer o dezbatere despre erorile comise în perioada de tranziţie şi despre perdanţii acestui moment istoric. În Vest, mulţi nu erau dispuşi să-i asculte pe compatrioţii din Est, reproşându-le că nu fac altceva decât să se plângă şi îndemnându-i să înceteze, în sfârşit, cu poveştile lor negative. De fapt, esticii nu au vrut decât să vorbească deschis despre cum s-au simţit când s-au trezit peste noapte în alt stat cu reguli şi legi proprii, pe care ei nu le cunoşteau înainte. RDG a aderat la Republica Federală Germană pe 3 octombrie 1990, dizolvându-se, practic, ca stat individual.

Ambele generaţii - cea care a trăit ridicarea Zidului Berlinului şi cea care a asistat la căderea lui - au trecut prin multe şi au suferit de-a lungul anilor. O parte din această suferinţă nu a fost încă procesată la nivelul psihologiei colective, iar istoria ne învaţă că ceea ce se refulează nu dispare, ci se transmite mai departe ca moştenire. 

Partidul populist de dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) a recunoscut acest principiu şi îl foloseşte în scopurile proprii. În campania electorală dinaintea alegerilor regionale din mai multe landuri est-germane în acest an, AfD a îndemnat electoratul estic să "ducă la capăt" schimbarea. Se pare că aluzia la evenimentele din 1989 a fost o idee bună, din moment ce partidul a obţinut rezultate record, în special în rândurile electoratului tânăr. 

Dar schimbarea nu a fost dusă, încă, până la capăt. Acum ţine de copii şi de nepoţi să discute ceea ce părinţii şi bunicii nu mai pot sau nu mai vor să discute. Dacă şi în ce fel vor prelua această moştenire contează pentru viitorul convieţuirii dintre germanii din est şi cei din vest. Revoluţia paşnică şi reunificarea au fost şi rămân momente fericite, iar povestea lor trebuie spusă în continuare - pe de-o parte.

Pe de altă parte, e nevoie de curaj şi voinţă politică pentru a vorbi despre problemele perioadei de tranziţie. Ar fi păcat dacă acest capitol ar istoriei ar rămâne doar pe mâna celor care vor să-l instrumentalizeze politic în lupta de putere. Estul şi Vestul nu trebuie să se mai lase divizate niciodată!

Kay-Alexander Scholz - Deutsche Welle