Unde vă păstraţi banii economisiţi?

0
0
Este preferată caseta de valori în detrimentul depozitului bancar deoarece sunt semeni de-ai noştri ce nu renunţă nici în ruptul capului la obiceiul de a-şi păstra economiile potrivit învăţăturii strămoşeşti.
Este preferată caseta de valori în detrimentul depozitului bancar deoarece sunt semeni de-ai noştri ce nu renunţă nici în ruptul capului la obiceiul de a-şi păstra economiile potrivit învăţăturii strămoşeşti.

Cazul recent de la Piteşti, unde ar fi dispărut bani din mai multe casete aflate în grija sucursalei locale a unei bănci mari, face vâlvă. Păgubiţii – dacă într-adevăr li s-au furat banii – sunt pe bună dreptate disperaţi. În acelaşi timp, mass-media aduce veşti că simptome de îngrijorare ar fi început să-i cuprindă pe mulţi dintre cei care-şi adăpostesc banii la bănci… dar nu în conturi, ci în casete de valori.

Şi cum, la noi, e de-ajuns să sară câteva scântei ca să se aprindă focul, deja circulă zvonuri că nici banii din conturi n-ar mai fi în siguranţă. Pentru că, vezi-Doamne, au fost făcute recent disponibilizări masive în bănci şi mulţi dintre funcţionarii disponibilizaţi ar fi plecat cu baze de date iar acum, având informaţii amănunţite despre depunători şi despre conturile lor, pot să falsifice carduri sau să scoată bani din depozite bancare. Şi pentru că, de regulă, zvonistica dă naştere confuziei, merită să analizăm ce este şi ce nu este adevărat în legătură cu banii păstraţi în bănci.

*

E un fapt îndeobşte cunoscut că băncile, în suita de servicii făcute publicului, gestionează un sistem de păstrare a valorilor (bani, acte, bijuterii etc.) în casete securizate. Sistemul în cauză nu este însă nici reglementat şi nici supravegheat de Banca Naţională. Băncile îl organizează în regim de servicii comerciale comune. Şi dacă în ceea ce priveşte actele, bijuteriile sau alte valori din aceste categorii nu voi face niciun comentariu, considerând că este firesc să se apeleze la o bancă pentru a fi date în păstrare, iar pentru acest serviciu să fie plătit un comision, în schimb am mai multe comentarii de făcut în legătură cu banii. Voi detalia.

1) Păstrarea banilor într-o casetă de valori, în schimbul unui comision plătit băncii, nu e ceva în firea lucrurilor. Firesc este – aşa cum se petrec lucrurile în vreo nouă milioane de cazuri – ca banii să fie păstraţi într-un cont de depozit, iar banca să plătească o dobândă. În plus, dacă banii depuşi nu depăşesc o sută de mii de euro sau echivalentul în lei al acestei sume, depozitul e garantat prin lege şi, orice i s-ar întâmpla băncii, inclusiv intrarea în faliment, deponentul îşi va primi înapoi banii. Mai mult, sunt într-o bună măsură garantate şi depozitele de peste o sută de mii de euro. Sunt garantate, întâi şi întâi, prin soliditatea sistemului nostru bancar în ansamblu; şi sunt totodată garantate prin buna reputaţie a băncilor din România. Sigur, dacă o bancă ar intra în faliment, deponentul cu conturi mai mari va primi înapoi o sută de mii de euro ori echivalentul în lei al acestei sume, dar restul banilor ar intra în masa credală, de unde se împart potrivit unor priorităţi stabilite de lege, fără să existe garanţia recuperării lor totale. Cum însă, în cinci ani de criză, nicio bancă din România nu a dat faliment, e greu de crezut că vor fi falimente bancare la sfârşitul crizei.

Păstrarea banilor într-o casetă de valori, în schimbul unui comision plătit băncii, nu e ceva în firea lucrurilor. Firesc este – aşa cum se petrec lucrurile în vreo nouă milioane de cazuri – ca banii să fie păstraţi într-un cont de depozit, iar banca să plătească o dobândă.

2) Şi atunci, de ce în unele situaţii este preferată caseta de valori – serviciul fiind contra cost –, în locul contului de depozit, caz în care banca plăteşte şi o dobândă? Întrebare cu mai multe răspunsuri, desigur ipotetice. Voi nota, întâi şi întâi, că mai sunt semeni ai noştri ce nu renunţă nici în ruptul capului la obiceiul de a-şi păstra economiile potrivit învăţăturii strămoşeşti. Ei n-au încredere în bănci şi-şi păstrează banii „la ciorap” ori „sub saltea”. Caseta de valori e o variantă ceva mai modernă a obiceiului străvechi. Şi mai sigură. Recenta întâmplare de la Piteşti – încă nedesluşită în totalitate – e excepţia care întăreşte regula. Fiindcă furturile de bani păstraţi în casă sunt frecvente, în timp ce prea puţine incidente sunt legate de casetele de valori din bănci. Fireşte, o răspundere trebuie să existe şi în privinţa acestor casete, dar e mai bine ca analiza acestui aspect să fie amânată până când vom avea toate detaliile anchetei.

3) În cele mai multe cazuri, probabil că apelul la caseta de valori nu are ca temei nici obiceiul străvechi şi nici neîncrederea în bănci. Motivul fiind ocult. În caseta de la bancă, banii pot fi ascunşi de parchet, de fisc, de copii, de soţie ori de soţ, de amantă ori de amant. În aceste cazuri, plata comisionului nu mai contează, iar oricare alt risc e asumat. Aşadar, nu este exclus ca în cazul de la Piteşti (dacă s-a umblat într-adevăr în casete) să existe şi pagube ce nu vor fi niciodată reclamate.

*

Acestea sunt faptele. Să vedem acum dacă există vreun sâmbure de adevăr în privinţa zvonurilor. E adevărat că se fac reduceri de personal în bănci. Şi e adevărat că funcţionarii disponibilizaţi nu se despart râzând de trecutul lor, de locurile lor de muncă, de lefurile lor, de statutul lor social, dobândite după mulţi ani de acumulări de cunoştinţe, de experienţă, de competenţă. E un preţ plătit crizei. Nu avem deci motive să credem că ei pleacă în şomaj fără să strângă din dinţi sau să vocifereze, să fie revoltaţi, considerând poate că li s-a făcut o nedreptate. Dar de aici şi până la ideea unei răzbunări de natură penală – în sensul că s-a creat un potenţial pericol fiindcă au plecat luând cu ei baze de date pe care le vor folosi ca să umble în conturi şi să scoată bani – e cale lungă. Mai ales că bazele de date din bănci sunt secretizate. Nu orice funcţionar are acces la aceste date. Şi chiar cei cu liber acces nu au cum să plece cu ele. Şi apoi, chiar dacă eşti fost funcţionar bancar şi ai furat o bază de date, nu înseamnă că poţi fura şi bani din conturi. Scenariul aceste e cât se poate de naiv. Iar dacă, prin absurd, am accepta că o bancă ar putea fi păcălită şi din conturi ar fi furaţi bani, un lucru e sigur: că banca în cauză ar fi obligată să acopere paguba. Pentru că nu clientul va fi păgubit, ci banca.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite