Un Putin pentru Rusia: iluzia democrației și aparența de drept

Spectacolul aparenței respectării dreptului cetățenilor, a Constituției și a alegerilor s-a derulat timp de trei zile în Rusia lui Putin, în acest weekend, 15-17 martie. Alegeri fără alternative, după ce liderul care ia al cincilea mandat de președinte – separate doar de unul de premier și de o modificare de Constituție și de mărirea mandatului la 6 ani – a organizat totuși o formulă de relegitimare prin mimarea unui proces cvasi-democratic. Dar contracandidații și opoziția sa sunt fie uciși, inclusiv în închisoare, fie închiși bine și la distanță de centrele populate, fie în exil, în timp ce pe scenă se află trei pseudo-competitori dintre care nici unul nu și-a făcut campanie reală pentru a câștiga și nimeni nu l-a criticat pe Putin. Doar Boris Nadejdin, fost apropiat al opozantului Boris Nemtsov, testat de Kremlin ca opoziție și respins prin prisma efectului pe care l-a avut campania sa anti-război, a apărut în ultima zi de vot pentru a chema la urme ca formă de protest și a depune votul împotriva lui Putin (în fapt o confirmare a legitimității acestuia).

Mizele puterii lui Putin: schimbări masive în economie, armată și în militarizarea deplină a Rusiei

Miza puterii în actualele alegeri o reprezintă aparența de legitimitate internă și externă. În interior, pseudo-alegerile prezidențiale fără competitor real au avut ca miză o creștere constantă a prezenței la vot și a numărului de voturi pentru Putin. Ținta din acest an era 80% prezența la vot și peste 90% voturi pentru Putin. (A reușit să realizeze 76% prezență și 87.8% voturi.) Mesajul intern era dispariția completă a opoziției și alinierea deplină a societății ruse în spatele lui Putin, susținându-i războiul și toate celelalte măsuri pe care le va lua. Pentru exterior, întărirea aparenței de susținere masivă acoperă orice pretenție sau critică venită din partea opoziției în exil sau a altor lideri politici relativă la abordările unilaterale ale lui Putin în politica internațională.

Putin pregătește câteva schimbări după inaugurarea sa în cel de-al cincilea mandat prezidențial, primul cu durata de 6 ani potrivit noii constituții. Unele au fost anunțate deja la discursul său despre starea națiunii, în urmă cu două săptămâni, și notează războiul său împotriva Occidentului – nu a Ucrainei – și nivelul de ambiție în reclădirea Imperiului, absorbirea Ucrainei și a celorlalte state baltice – vezi reacțiile lui Medvedev și Mariei Zaharova, purtătoarea de cuvânt a MAE rus – militarizarea societății și a economiei – vezi articolul de explicitare a lui Dughin și partea discursului lui Putin relativă la trecerea la industria de război perpetuă și producția militară.

După inaugurare, schimbările privind represiunea deplină marchează o epocă similară cu cea de-a treia etapă a stalinismului târziu, când nu mai era tolerat nici măcar un gând contrar celui al Tovarășului Stalin. Acum se așteaptă, în același timp, o lege de mobilizare a economiei, care să treacă de la naționalizarea componentelor utile în război la rechiziții și contribuții forțate pentru efortul de război - pe care statul nu-l mai poate susține singur, la mobilizări totale, parțiale sau ascunse care să acopere deficitul major și pierderile enorme de luptători în aventura din Ucraina. Se așteaptă, deopotrivă, o cădere a rublei, menținută artificial cu costuri majore de către Banca Centrală a Rusiei.

Mizele opoziției din exil: afirmarea protestului și respingerea vinei colective în războiul lui Putin

Miza opoziției este aceea de a produce evenimente care să arate că nu toată lumea s-a încolonat în spatele lui Putin, că există contestatari și că nu trebuie gândit războiul de agresiune pe scară largă, de mare intensitate, pe termen lung al Rusiei în Ucraina drept un război al rușilor, ci al lui Putin. Miza este evitarea vinei colective și a unei amenințări a unui proces post-război tip Nurenberg sau a plății unor despăgubiri de război enorme și a costurilor pentru reconstrucția Ucrainei pe seama întregului popor rus.

În mod concret, au existat mai multe opțiuni: varianta de vot pentru candidatul cvasi-necunoscut care a marșat pe linia pacifismului și încheierii războiului, Boris Nadejdin, încă liber, a fost o probă-test forțată, care trebuia să arate că Rusia susține războiul. Acest lucru s-a dovedit fals și periculos, iar exercițiul ar fi periclitat victoria lui Putin, motiv pentru care candidatul a fost retras și i s-a interzis să intre în cursă, în final, când cozile pentru semnarea listei sale de susținători au fost prea lungi, amenințând ca această candidatură să ia turnura unui masiv protest public. A urmat, deci, varianta soft, propusă inițial de Hodorkovski la moartea lui Navalnîi, ulterior îmbrățișată de văduva opozantului lui Putin ucis în închisoare, aceea de a tăia totul de pe buletinul de vot și a scrie numele lui Navalnîi.

Desigur, au fost identificate nenumărate probleme la urne, inclusiv aruncarea de voturi în urne, votul electronic controlat, numărătoare falsă și raportări aiuristice ale numărării voturilor, de unde nevoia unei alte forme de protest vizibile pentru afirmarea existenței opoziției. Așa s-a ajuns la protestul de blocare a urnelor de vot la prânz, în cea de a treia zi a scrutinului, duminică, 17 martie, prin prezența la cozi imense a tinerilor și protestatarilor, cu precădere în marile orașe - Moscova, Sankt Petersburg și Ekaterinburg, dar și în multe alte locuri din Rusia. Cozile au întârziat votul, au descurajat participanții la scrutin și au blocat votarea lui Putin. În plus, acțiunea a marcat, vizibil, protestul. Acesta s-a petrecut, în ciuda pregătirilor de contracarare din partea autorităților. Totuși, în afara marilor orașe, doar în diaspora au mai apărut asemenea momente vizibile și lesne de consemnat.

Istoria alegerilor fără învingător, cu titluri în presa mare a lumii

Desigur, întreaga organizare la urne a fost una menită să atingă țintele fixate de către ideologii și strategii lui Putin. Astfel, votul s-a derulat pe parcursul a trei zile, fapt fără precedent pentru cazul alegerilor cele mai competitive și cu miză, în alte state, cele prezidențiale. Astfel, s-au asigurat formulele de control a numărului de voturi prin aruncare suplimentară în urne a buletinelor necesare gata votate pentru Putin, de exemplu s-a văzut creșterea artificială pe finalul primei zile a prezenței de la 23% la 30%.

Votul electronic a fost, de asemenea, introdus în premieră, fără posibilitate de verificare și complet transparent pentru autorități, care au avut posibilitatea de a interveni și modifica ceea ce li s-a părut necesar pentru atingerea țintelor cantitative la vot, ca-n perioada stalinistă, a cincinalelor cu realizări fără egal. În plus, lumea a fost mânată la vot, cu precădere în zonele ocupate, unde s-a putut vota și anticipat iar militarii cu arme în mână păzeau secțiile și intrau periodic în cabine să vadă cum votează lumea și dacă scriu Navalnîi pe buletine sau îl votează pe Putin. Au fost nenumărate cazuri raportate în special de către organizația de observatori Golos și s-au prezentat indicații clare ale autorităților de a interveni de câte ori apăreau persoane dubioase, capabile să protesteze sau dacă se uitau ciudat în preajma poliției.

Votul electronic a fost, de altfel, ținta hackerilor ucraineni care au anunțat că au pătruns în sistem și l-au blocat. În plus, unii votanți ruși mai îndrăzneți au aruncat substanțe inflamabile în urne și le-au dat foc, făcându-se nenumărate arestări. Cocktailuri Molotov au fost aruncate asupra secțiilor de votare, inclusiv la Ambasada Rusiei din Chișinău. Dar cel mai adesea protestul a fost marcat de voturi multiple și cozi interminabile la urne.

E adevărat cozile au fost produse și de constrângerea oamenilor la vot. Pentru a intra la serviciu la prima oră, ei erau obligați să meargă să voteze, nu atât pentru opțiunea lor la vot – schimbarea voturilor pentru Putin era treaba membrilor comisiilor de votare – ci pentru a avea numărul și prezența la urne cerut. Mai mult, s-au înregistrat și fenomenele cozilor de la ora 3-4 dimineața la urne, cu ore bune înaintea deschiderii urnelor de vot. Prezența timpurie la urne a fost întotdeauna, în perioada sovietică, o marcă a loialității față de regim, iar acest fenomen combinând constrângerea cu exhibarea susținerii pentru Putin s-a înregistrat în premieră la aceste alegeri prezidențiale în Rusia. Din nou o dovadă că regimul a intrat în perioada destrămării sale și a formalismului de aparență mai degrabă decât a nevoii de coștientizarea și transpunere în politici de guvernare a voinței reale a alegătorilor ruși.

Ruptura putinismului față de cetățeanul rus obișnuit

Desigur, problema majoră rezidă în încălcarea deplină de către Putin, deja asumată, a contractului social cu rușii. Inițial, dacă nu intrai în competiții și nu manifestai ambiții politice contrare lui Putin, aveai o șansă să trăiești acceptabil iar unii dintre ruși puteau chiar accede la funcții în stat, deci la beneficii și câștiguri ale sistemului putinist. În schimb, regimul putinist garanta că rușii nu vor fi vreodată antrenați în război și că vor beneficia de statutul privilegiat și de avantajele de foști coloniști aflați în funcții de conducere privilegiate în tot spațiul post-sovietic, beneficiind cu toții, totodată, de privilegii pe cât posibil și în statele post-comuniste, dacă nu de recunoașterea Rusiei ca putere mondială și de mândria de a trăi în interiorul unei superputeri.

Azi războiul a ajuns la ușa fiecărui rus și contractul social a fost pe deplin rupt. Și a ajuns în formele cele mai dure. Nu e vorba doar despre absența produselor, produse scumpe și de proastă calitate, ci despre inflație, costuri crescute, și chiar de prezența tot mai vie și vizibilă a războiului propriu zis. De la recrutarea rudelor plecate pe front fără scăpare, ani în șir, până la bombardarea directă a orașelor rusești sau operațiunea forțelor de opoziție ruse din regiunile din jurul Ucrainei, toate au probat faptul că Putin nu-și mai poate apăra cetățenii și că războiul, în forma cea mai concretă și mortală, este prezent și pe teritoriul Rusiei însăși.

Un număr mare de rafinării au sărit în aer în ultima săptămână. Pe perioada votării pentru Putin, atacuri directe au avut loc la Belgorod și în regiunea Kursk. Aici s-a înregistrat pe de o parte un îndemn la refugierea localnicilor la distanță, pentru a scăpa de bombardamente și de lupte, pe de alta, atacurile și alarmele aeriene au trimis nu o dată rușii din regiune care se aflau la vot, din secțiile de votare în adăposturile anti-aeriene, o altă probă a războiului virulent derulat în apropiere. În plus, începând de marți, 12 martie, luptătorii anti-Putin ruși din Corpul Voluntarilor Rusi(RDK), Legiunea Rusă pentru Libertate(LSR) și Batalionul Siberia au intrat pe teritoriul rus, în special în regiunea Belgorod, de unde nu au mai putut fi îndepărtați de trupele ruse, ocupând două localități și amenințând alegerile rușinoase ale lui Putin, cerând populației să fugă și să se refugieze din regiune.

Opoziția tăcută și reminiscențele companiilor militare private

Dar mai important, cea mai mare ruptură a avut loc între Putin, regimul putinist și cetățenii ruși. Iar cei mai importanți opozanți nu sunt cei câțiva curajoși și cei care nu au ce pierde sau manifestanții aventurieri care au lansat cocktailurile Molotov asupra secțiilor de votare, riscându-și libertatea prin condamnări de drept comun. Ci marea masă a rușilor altfel conformiști, opoziția tăcută a regimului, populația care l-a lăsat întotdeauna pe Putin să facă ce vroia cât timp nu le afecta modul de viață, nivelul de trai și libertatea de a alege propriul destin.

Pentru aceștia, tipul de rezistență este unul sub radar, invizibil, acumulând frustrări și planificând să se alăture protestelor masive atunci când lucrurile se vor coace. O opoziție tăcută și periculoasă, cu poziții ascunse adânc în profunzimea propriei ființe, care așteaptă doar declanșatorul pentru a se alătura unei formule credibile și de succes a protestului de răsturnare a lui Putin. Salutarea protestului militar al lui Prigojin și întâmpinarea trupelor Wagner în drum spre Moscova cu flori și aplauze a fost un duș rece pentru regim și o probă a sentimentelor reale ale populației ruse față de Putin și de regimul său.

Iar eliminarea partenerului de afaceri sângeroase al lui Putin prin bomba plasată la bordul avionului său (și nu prin proverbiala rezistență redusă a geamurilor din clădirile înalte din Rusia), și eliminarea celor câțiva generali care l-au susținut nu a închis subiectul pierderii monopolului puterii legitime în stat de către Armată și Poliție prin tolerarea Companiilor Militare private ținând de companii mari de stat sau de structuri teritoriale din Rusia. Nu întâmplător, la adăpostul atenției pentru alegeri, Rosgvardia a anulat înțelegerea privind autonomia grupului Wagner în interiorul Gărzii Naționale Ruse și i-a topit luptătorii în propriile rânduri, încheind procesul de distrugere etapizată a companiei militare private a lui Prigojin. Cu toate frustrările foștilor angajați Wagner și a regretelor față de fostul statut pe care l-au avut.