Un diplomat ne învață să privim spre Asia. Viorel Isticioaia-Budura la 71 de ani
0
Volumul „O privire spre Asia. Amintirile unui ambasador”, semnată de Viorel Isticioaia-Budura, unul dintre mentorii Centrului de studii sino-ruse (CSSR), publicat în anul 2021 la Editura Litera, constituie un ghid ideal pentru cei care își propun să aibă o înțelegere mai aprofundată despre Asia, cât și despre ceea ce presupune cu adevărat o carieră diplomatică în acest spațiu.
Cel mai titrat european pe dimensiunea asiatică
Autorul acestei cărți, domnul Viorel Isticioaia-Budura este un diplomat de carieră, care și-a desfășurat cea mai mare parte a activității sale în spațiul asiatic. A jucat un rol extrem de important în plan național, ca Ambasador al României în Republica Populară Chineză, Mongolia și Coreea de Sud, cât și în plan internațional, ca director al Departamentului Asia-Pacific din Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), cea mai înaltă funcție deținută de un diplomat român la Comisia Europeană, și, ulterior, Ambasador al UE în Japonia.
Este absolvent al Facultății de Filosofie-Istorie din cadrul Universității București și al Facultății de Limbă și Literatură Chineză, Universitatea Nankai din Tianjin (China) și un vorbitor fluent al limbii chineze, în ciuda contextului dificil în care și-a însușit aceasta, în timpul Revoluției Culturale. După încheierea studiilor, a lucrat în Ministerul Afacerilor Externe al României, deținând următoarele funcții: 1978 – 1985: diplomat în Ministerul Afacerilor de Externe al României (MAE); 1985 – 1990: atașat de presă la Ambasada României în Republica Populară Chineză; 1990 – 1992: șef de cabinet al prim-ministrului; 1992 – 1996: ministru-consilier la Ambasada României în Japonia; 1992 – 1996: ministru-consilier la Ambasada României în Japonia; 1996 – 1998: director adjunct al Departamentului pentru ONU și organizații internaționale; 1998 – 2000: ministru-consilier la Ambasada României în Marea Britanie; 2000 – 2002: ambasador al României în Republica Coreea; 2002 – 2011: ambasador al României în Republica Populară Chineză; 2011 – 2014: șef al Departamentului Asia și Pacific, Serviciul European de Acțiune Externă, Bruxelles; 2014-2018: ambasador al Uniunii Europene în Japonia; 2018 – 2019: ambasador, reprezentant cu însărcinări speciale pe regiunea Asiei (MAE).
A primit numeroase premii și distincții: Ordinul de Cavaler al Serviciului Credincios acordat de președintele României (2000); Ordinul pentru merite diplomatice al Republicii Coreea (2002); Diplomatul Anului 2010, premiu acordat de ziarul Nine O’Clock; Medalia Ambasador al Prieteniei acordată de Asociația de Prietenie a Poporului Chinez cu Străinătatea (2011); Ordinul Soarelui Răsare cu Stea de Aur și Argint acordat de guvernul Japoniei (2020).
Din 2019, este pensionar și locuiește la București, dar rămâne o personalitate extrem de activă. Începând cu anul 2020, predă un curs de protocol și tehnici diplomatice în cadrul programului de Masterat de Relații Internaționale al Facultății de Istorie din cadrul Universității din București și participă la diferite evenimente organizate de diverse instituții de prestigiu din România - Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion C. Brătianu” (Academia Română), Colegiul Național de Apărare, Institutul Diplomatic Român etc. Are diverse publicații în reviste academice, apariții TV, în emisiuni, fiind invitat special la dezbateri privitoare la spațiul asiatic, evoluțiile Asiei.
Lumea asiatică în oglinda povestirilor cu tâlc
Prin cele 26 de povestiri scurte, care relevă episoade din experiențele trăite în țările în care a fost acreditat - Japonia, Coreea de Sud, China, Afganistan, Nepal, domnul ambasador Viorel Isticioaia-Budura ne ajută să descifrăm cultura, mentalitățile, viziunea asiatică, inserându-ne totodată momente marcante din istoria Asiei: Japonia („Uniforma”), China („Bodyguard”).
Grație cărții domnului Viorel Isticioaia-Budura, vastul cosmos asiatic, atât de copleșitor, se umanizează, se apropie de ochii și de mintea noastră, capătă reprezentări perceptibile și ne incită la o veritabilă călătorie în intimitatea acestei lumi. Încercând o anumită sistematizare tematică, iată câteva informații pe care le descoperim în carte, pe măsură ce îi parcurgem paginile.
Elemente lingvistice
În primul rând, poate fi constatată abundența culturemelor (cuvinte specifice unei culturi) prezente în fiecare povestire, în special din limba japoneză. De exemplu, furoshki (pânză imprimată folosită drept elegant ambalaj pentru cadouri în cultura japonezilor), kintsugi (tehnică străveche în cultura japonezilor de a repara piese de porțelan ce au fost ciobite sau chiar sparte, sau arta de a restaura, de a reface întregul); sake (băutură alcoolică japoneză făcută din orez, decorticat sau nedecorticat, fermentat); otousan (tată), obaachan (bunică, sau uneori apelativ cu nuanță de respectuoasă afecțiune pentru o femeie în vârstă), ryokan (han în stil tradițional japonez).
În al doilea rând, poate fi observată folosirea unor expresii din aceste limbi. De exemplu, din limba japoneză: Kampai (Noroc!), Viorel-san (san, apelativ de politețe folosit în limba japoneză, înseamă domnul sau doamna. El poate fi adăugat după nume proprii, anumite meserii, relații de familie).
Elemente culturale: obiceiuri și tradiții
Un prim exemplu îl constituie obiceiul asiaticilor de a oferi cadouri la o primă întâlnire (cuplul de păpuși în costume imperiale așezate într-o casetă de sticlă, cadoul dăruit de cuplul de japonezi naratorului („Vals în salopetă”) ; o sticlă din porțelan, dăruită de un primar chinez diplomaților occidentali care degustaseră lichiorul din aceasta).
Un alt exemplu este ospitalitatea asiaticilor, concept cunoscut în limba japoneză sub denumirea de „omotenashi”, așa cum aflăm din povestirea „Obaachan”, fiind exemplificat prin servirea oaspeților cu ceai.
Respectul față de tradiții reprezintă o altă valoare culturală, care în concepția asiatică „permite certitudinea modului de a crea valoare, continuitate, identitate” (a se citi „Blind date”).
Sociabilitatea asiatică reiese din majoritatea povestirilor. De exemplu, în povestirea „Obaachan” prin conversația naratorului cu bătrânica japoneză, care îl invită la ceai când acesta se pregătea să curețe parbrizul, este evidențiată comunicarea firească, lejeră, familiară, necenzurată de prejudecăți, plăcere și bucurie a comunicării ca formă de apropiere între oameni.
Prezentarea unor concepte-cheie și descifrarea simbolisticii din gândirea și cultura asiatică
Foto: Imagini din volum.
În „Dunhuang” apare conceptul „guanxi” din cultura chineză, termen care înseamnă „relații” sau „conexiuni” în lumea afacerilor. În povestirea „Momentul Daruma”, este prezentă păpușa Daruma, simbolul nipon al speranței și al încercărilor biruite, considerată „un talisman pentru îndeplinirea dorințelor” în cultura acestora.
Un alt exemplu de simbol este porțelanul, prezentat în povestirea „Blind date”. În cultura chineză, el reprezintă finețea, fragilitatea, eleganța, simțul estetic, dar și duritatea. Pentru poporul chinez, porțelanul este un bun de preț, care a contribuit la bogățiile țării, dar și un produs de mare prestigiu, cu care acesta se mândrește și în zilele noastre.
Prezentarea portului popular și arta asiatică
Autorul acordă interes în povestirile sale și vestimentației asiatice: în Japonia - chimono, hakama (pantaloni largi, plisați, cu dungi alb negru, cu cingătoare împletită); în China – qipao (rochie tradițional chinezească); în Afganistan – căciula triunghiulară din miel caracul, mantia chapan, shemagh (acoperământul de cap tradițional); în Nepal - khurta dhoti (cămașă tradițională care se poartă în Nepal), pașmina (șaluri atât de populare și de calitate recunoscută în Nepal) etc.
Prezentarea unor elemente ce țin de artă, care în Asia se manifestă sub, diferite forme: pictură („Pictorul din Harakaju”); caligrafie ( „Lecția de caligrafie”) gastronomie ( „Blind date”)
Prezentarea unor elemente religioase și informații privind concepții filosofice asiatice
De exemplu, povestirea „Dunhuang”, în care este prezentată experiența de la Grotele celor o mie de Buddha - un lanț de stânci cu grote artificiale, aflate în Nord-Vestul Chinei. Acestea au fost săpate de budiști chinezi între sec. IV și X după Hristos și conțin cea mai mare colecție de artă budistă chineză (2.000 de statuete și 45.000 de fresce colorate). De pildă, filosofia kintsugi, potrivit căreia trebuie să înveți să trăiești cu imperfecțiunile și să le consideri ceva frumos sau după cum ne explică autorul „înseamnă că avem resurse, avem o soluție, în existența noastră, să depășim accidentul, lovitura de grație a negativității.”
Portretul ideal al diplomatului
Folosindu-se de diferite contexte, întâmplări și personaje, Viorel Isticioaia-Budura redă de cele mai multe ori, de-a lungul povestirilor sale, într-un mod figurat definiții ale rolului diplomatului, ale diplomației și principalele trăsături și calități ale unui bun diplomat.
Cum este definit diplomatul de autor?
„...Diplomatul e un fel de inginer de drumuri și de poduri. Sigur, la figurat. Un specialist care construiește punți între oameni. Creează și cultivă legături, dincolo de diferențe culturale, de limbă, de obiceiuri, între dumneavoastră și țara mea. [...] A-l înțelege pe celălalt, a comunica cu el și a obține încredere reciprocă și cooperare e competența diplomatului, cultura sa profesională! ” („Lanterna de piatră”, pg. 37)
Cum este definită diplomația?
Diplomația „este praful de aur care, cu efort topit la temperatură mare, folosit cu abilitate, măiestrie, reîncheagă întregul, reunește și face funcțional întregul, unitatea. Diplomația este pudra de aur a reîntregirii, cea care redă speranța în refacerea și menținerea unității și armoniei. Armonia și conlucrarea între oameni, națiuni! Valori care de multe ori sunt, accidental sau intenționat, atât de ușor pierdute, friabile, risipite” („Lanterna de piatră”, pg. 42)
Diplomația a presupus întotdeauna îndeplinirea unor sarcini de înaltă răspundere și complexitate, așa cum ne sunt ele prezentate în carte, în mod direct sau indirect, precum promovarea intereselor și apărarea drepturilor unei țări pe plan internațional, înfăptuirea scopurilor și sarcinilor de politică externă ale statului, executanții ei, diplomații fiind nevoiți să dea dovadă de trăsături de caracter și aptitudini deosebite, necesare pentru îndeplinirea misiunii lor.
Povestirile din carte pun în evidență o serie de calități și de aptitudini, precum:
1. Patriotism
Ideea de „slujire a patriei” ca fiind „resortul de căpătâi al diplomatului” ne este prezentată chiar la începutul cărții, în „Autoportret”- „N-am fost dăruit decât unei ființe: țării mele!” și ulterior în cea de-a doua povestire „Uniforma” - „Cei în uniformă, marinari, aviatori, infanteriști, precum și cei în civil, ca dumneavoastră, diplomații, cu toții servesc patria” (pg. 25)
2. Disciplină, conștiinciozitate, punctualitate
Gândindu-ne la diplomație ca la mijlocul esențial de înfăptuire a politicii externe și rolul esențial al diplomatului, aceste trei calități constituie virtuțile speciale necesare acestei misiuni. Prin urmare, diplomatul este, mai presus de orice, un funcționar disciplinat, conștiincios, punctual.
„Alesesem să mă programez ca diplomat în serviciul de permanență pe ambasadă, în zi de duminică, tocmai ca să fiu liniștit și să mă concentrez. [...] adunasem în ultimele zile o mulțime de hârtii, ciorne de rapoarte trimestriale, sinteze bilaterale, eram foarte mobilizat și aveam câteva idei despre cum ar fi trebuit să sune evaluarea și recomandările către centrala MAE de la București în pregătirea agendei pentru anul viitor.” („Vals în salopetă”, pg. 14-15)
3. Cultură și abilități lingvistice
Diplomația este o carieră multidisciplinară, care presupune dobândirea de cunoștințe din diverse domenii, precum drept, economie, istorie, relații internaționale și, bineînțeles, limbi străine. În realizarea îndatoririlor politicii externe ale țării sale, diplomatul trebuie să fie capabil să aducă argumente din cele mai diferite domenii și să cunoască cel puțin limba engleză.
Un bun diplomat trebuie să aibă atât o viziune istorică a trecutului, pentru a înțelege cauzele acțiunilor la care participă, cât și o previziune, pentru a putea anticipa diverse evenimente. În aceeași măsură, el trebuie să dea dovadă de o puternică sensibilitate și de o atenție specială la detalii.
„Ca diplomat însă, uneori, trebuie să gândești de două ori. Mai profund. Niciodată nu îți poți permite un gest care să ignore istoria.” ( „Călărețul”, pg 282)
În ceea ce privește abilitățile lingvistice, este necesar ca un diplomat să cunoască cât mai multe limbi străine, să fie un bun orator și să știe să acționeze în contexte internaționale în care limba poate fi o barieră în calea comunicării. În aceeași măsură este importantă cunoașterea diferențelor culturale, dar mai ales a subtilităților care intervin în comunicare, mai ales atunci când diplomatul este pus în postura de a apăra o poziție opusă celei a interlocutorului său, fără a intenționa să genereze un conflict internațional.
„Ca tânăr diplomat, am făcut muncă de interpret. N-a fost ușor. Dar știți ce am prețuit? Că am ajuns aproape de personaje care au intrat în cartea de istorie, din istoria României și a Chinei, știți, șef de stat, prim-miniștri, miniștri. [...]
- Domnul meu! mă întrebă el. Tu ce crezi că ai fost? Participant, martor sau o piesă de decor?
Am tăcut inhibat. Am bâlbâit:
- Uneori, împrejurările au fost de neuitat. Mi-e mi-a fost de ajuns că am fost acolo. Am fost mândru de cunoașterea limbii, am facilitat dialogul, comunicarea, poate chiar înțelegerea reciprocă.
- Da! De acord! zise el. Știu ce înseamnă asta! Dar sper că te-ai convins. Nu mulți apreciază. Cunoașterea unei limbi, a unei culturi, în țara în care ești trimis, este esențială. Prea puțini înțeleg că fără aceste instrumente un diplomat este handicapat, orb și surd.” („Lantera de piatră”, pg. 32-33)
Cu alte cuvinte, deși limba engleză este lingua franca, vorbirea doar acestei limbi nu este suficientă, asta nu numai pentru că fiind o limbă străină pentru majoritatea țărilor poate genera neînțelegeri, ci și pentru că vorbirea în limba țării în care ești acreditat ca diplomat denotă respectul pentru cultura țării respective. Nimic nu se compară cu dialogul direct cu oamenii de acolo.
Abundența expresiilor în diferite limbi din carte, precum cele din latină (ex: Non multa sed multum), din engleză, italiană, japoneză etc. ilustrează convingător cultura lingvistică a autorului.
4. Abilitate, calm, tact, răbdare, perseverență
În nenumăratele situații care se ivesc în cadrul relațiilor, convorbirilor cu omologii, dar mai ales în cazul negocierilor diplomatice, abilitatea este adesea hotărâtoare pentru rezolvarea în bune condiții a problemelor care apar, fie că este vorba de o replică sau de un accident la care trebuie să se dea un răspuns, fie de obținerea unei clauze favorabile în cadrul unui acord sau tratat. Pe lâncă aceasta, tactul și calmul, răbdarea și perseverența sunt calități care contribuie într-o mare măsură la abordarea și soluționarea cu succes a problemelor din sfera activității diplomatului.
„– Yukari a ieșit azi-dimineață în fugă din lift. Întârziase și o așteptau ceilalți din secție să plece cu mașina la Ministerul Finanțelor, la discuții. Sistemul automat de iluminare a reacționat mai lent. [...] Holul era întunecat și a dat peste unul dintre cei doi câini, peste cel din stânga. L-a răsturnat și l-a spart în bucăți, știi e un plastic friabil! Îți imaginezi, un milion de yeni, valoarea declarată!
Am sugerat să o luăm cu calm.
- Guido, spune-mi întâi dacă e vreo problemă cu femeia?
- S-a speriat, evident, m-a chemat, dar până la urmă a trebuit să plece cu ceilalți la minister, aveau nevoie de ea și erau deja în întârziere.
- Guido, primul lucru.Verifică dacă noi am încheiat vreun contract de asigurare pentru sculpturi. Inclusiv pentru toate celelalte lucrări aflate aici, de la ambasade, indiferent de forma preluării. Nu te grăbi cu poprirea pe salariu. Aștept să revii cât mai curând, da?!” („Paharul lui Marilyn”, pg. 291)
5. Persuasiune și convingere, care implică în mod direct, respectul pentru adevăr, cinste, loialitate, integritate, aptitudini necesare mai ales în cazul unei negocieri.
„[...] Se dorea să facem mai mult în relația UE-Japonia! [...] Pe un plan mai larg, simbolic și strategic: trebuie să aducem agenda europeană în centrul atenției nipone! Japonia are relații de peste o sută de ani cu multe dintre statele azi membre ale UE. Dar sunt relații bilaterale, tradiționale cu conținutul și agenda lor specifice. Sarcina noastră este să facem și relația Japoniei cu Uniunea Europeană, cooperarea cu instituțiile europene, tot atât de relevantă precum experiențele și schimburile ce au parcurs o sută de ani! [...]
Doream ca fiecare obiect dăruit de noi, ca suvenir, să încorporeze un mesaj simplu și direct: suntem o entitate colectivă europeană, amintiți-vă de noi, haideți să fim parteneri!
Resimțeam, nu știu cât de subiectiv, că toate obiectele respective sugerau, prin minima lor utilitate imediată, că parteneriatul cu UE aduce doar o valoare de întrebuințare. Speram să găsim mai mult de-atât! Dar cum comunici, explicit sau simbolic, o relație? [...]
Care putea fi modalitatea cea mai limpede, directă, de a exprima mesajul meu?
Ambele părți doream să fim parteneri solizi, exista o dorință precisă și împărtășită.
Cum aș putea adăuga argumentelor știute, un gest?
Dacă aș pune o pereche Daruma pe masă!
Două, un semn de asociere! Una în culorile UE, una în cele ale Japoniei. Însemnând: suntem pe drumul cel bun, facem un efort de conectare!
Japonezii știu povestea Darumei și ar înțelege că am împrumutat cu sensibilitate un simbol popular de-al lor. De angajament și încredere. [...]
Rețin doar atât: doamna Malmstrom oferind surpriza cadoului final.
Cei doi miniștri deschizând cutiile cu Daruma. Fețele lor luminându-se cu un zâmbet larg, ștergându-se dintr-o dată crisparea, oboseala orelor și a argumentelor contradictorii. Ajunseserăm la finalul așteptat. Împreună. ” („Momentul Daruma”)
Așadar, diplomatul trebuie să aibă capacitatea de a se comporta degajat și volubil în mediul în care pătrunde. El trebuie să impresioneze pozitiv pe cei din jur, nu prin lucruri spectaculoase, printr-o conduită șocantă, extravagantă, ci printr-o atenție deosebită, însoțită de sobrietate, demnitate, curtuoazie și afabilitate, modestie, maniere elegante.
6. Luciditate, distanțare, obiectivitate, emoție.
„Primul meu gând, degajat din ceea ce îmi plăcea să cred o obligatorie deprindere a diplomatului care judecă orice împrejurare cu o asumată luciditate și distanțare, considera gestul nepotrivit.” (Blind date, pg. 145)
„[...], ca diplomați, suntem pregătiți să ne contrrolăm masiv trăirile, sentimentele, și în ansamblu, orice reflex natural. Subiectivitatea e latura cea mai obscură a personalității noastre. Sigur, nu suntem chiar un pachet de inhibiții bine sigilat! Dar nici actori de pe Broadway care să se exteriorizeze abundent! ” („Prea devreme, prea departe”, pg 328)
„Mă asociez analizei! Emoția e foarte importantă în diplomație. Indică participare autentică, confirmă interes. Semnalează, prin intensitate, prin expresie pozitivă sau negativă, ceea ce poate fi acceptabil sau opus soluționării unei dispute, unui conflict. Chiar dacă nu dau cu pumnul în masă, expresia mea emoțională poate indica limitele unui mandat. „Zonele roșii” ale inacceptabilului! Dar mai ales, în interpretarea noastră, demonstrează implicare și generează credibilitate! Îmi exprim sentimentele, sunt deci sincer și partener!” (Prea devreme, prea departe, pg 328 -329)
7. Ascultare activă
Practicarea ascultării active este esențială atât la întâlnirile de lucru, cât și la prânzurile de curtoazie, invitații la ceai etc., deoarece face parte din meseria diplomaților.
„Marc ne privea atent. Aș spune, chiar, cu o doză de receptivitate, dar cert, cu multă răbdare. Ne invitase, pe noi doi, ambasadorii României și Bulgariei, împreună cu soțiile, la un ceai, la reședința lui. [...] Marc ne declarase, de la început, că primise sarcină de la Ministerul de Externe din capitală să ne țină aproape. Instrucțiunile, ne relatase, îi cereau ca, pe perioada președinției sale la Consiliul European, să trateze cu bunăvoință ambasadorii statelor candidate și să cultive aprofundarea înțelegerii de către aceștia a problematicii viitoarei aderări. [...] De câte ori încercam, pentru mine, să schițez un profil al acestui coleg, diplomat european cu maniere impecabile, civilizat și abordabil, traversam un moment de ezitare.” („Savori europene”, pg,. 102-103)
După cum poate fi observat, diplomația face apel la un bagaj vast de cunoștințe și, în același timp, este un mediu prielnic observației social-psihologice și pe această bază, creației literare.
O carte cu valoare literară deosebită
Dincolo de utilitatea ei, cartea are și o valoare literară evidentă. Autorul are înzestrare de scriitor autentic, pe care o valorifică în maniere diverse în fiecare dintre povestirile incluse în carte. Textele sunt construite dintr-o perspectivă regizorală, menite să capteze interesul cititorului și să-l transforme în coparticipant la povestea pe care o relatează. Majoritatea povestirilor încep abrupt, în stilul prozelor moderne și, deși descrierile detaliate nu-i lipsesc, accentul rămâne întotdeauna pus pe elementele narative, așa încât din text să rămână memorabile personajele și întâmplările prin care se ilustrează fidel viața în ansamblul vieții diplomatice.
„- Atenție! Îl veți sparge! Opriți-vă!
Vocea venea de undeva din apropiere. Era vocea unei femei în vârstă. Răsuna imperativ. În liniștea străzii pustii, destul de înguste și total lipsite de trafic, cu case mici, de lemn, în stilul construcțiilor relativ modeste de dinainte de război, avea un ecou surprinzător. M-am oprit. Mai degrabă din curiozitate și nu pentru că era un apel, care îmi era de folos în acel moment. Doream să rezolv problema și să plec!” („Obaachan”, pag 43.)
Lectura devine agreabilă și captivantă atât prin stilul elevat al limbajului, cât și prin umorul fin, de calitate superioară, menit să dea culoare relatării.
„Caligrafia nu e scris. Este emoție. Este imagine care vine dinlăuntrul fiecăruia. Semnul exterior nu e decât o convenție. Doar desenul caligrafic vă apropie de adevăr. Rețineți, vă rog. Îl vedeți ca să îl înțelegeți, înțelegeți ca să simțiți! Simțiți ca să vă regăsiți. Vă rog să priviți coala albă pe care o aveți în față. Ridicați pensula cu degetele de la mână și țineți-o perpendicular deasupra foii. Vă voi invita să vedeți ce scrie înainte de a scrie efectiv. Scrieți în aer. Faceți gestul!
Era vizibilă o stare plăcută de nerăbdare și de ambiție care antrena și inspira protagonistele. Mai târziu, Tania îmi va spune că, privindu-le, avea sentimentul că doamnele se pregăteau pentru o performanță, pentru un concurs frumos de frumusețe, fiecare dorea să fie la înălțime! („Lecția de caligrafie”, pg 98-99),
„Dar nu uitam un episod care demonstra cât de puțin înțeleg ai noștri complexitatea traducerii. Ambasadorul nostru mă rugase să ajut șeful unei echipe de ingineri români care negocia vânzarea unei instalații. El se delecta cu o abundență de termeni tehnici pentru a-și demonstra expertiza. Traduceam pe cât puteam, parafrazam atunci când abia înțelegeam despre ce este vorba. Dar m-am blocat când am ajuns la cracare și la cataliză. Cataliză? Da, dom’le, a spus el. Ce nu e clar, uite, chinezul trebuie să înțeleagă, n-avea grijă. E ușor, spune-i așa: ca-ta-liză.”(„Bodyguard”, pag. 87)
„Tot spuneai tu despre modul în care se raportează funcționarii la politicieni. Zilele acestea, am fost la ministerele implicate în negocieri, să mă edific. Sincer, nu știu cât am reușit. M-am simțit parcă spectator la teatrul Kabuki. Caut încă firul de care să mă prind ca să înțeleg!” („Momentul Daruma”, pg 267).
În concluzie, „O privire spre Asia. Amintirile unui ambasador” poate fi considerată o carte eveniment, ea ne oferă un tablou sensibil al lumii asiatice în nenumăratele sale manifestări existențiale, așa încât cititorul să aibă sentimentul unei comunicări reale cu o umanitate ce îi părea străină. În aceeași măsură, cartea este un îndreptar teoretic și practic pentru o înțelegere adecvată a statutului unui diplomat și a modului în care țările relaționează în multiplele probleme ce țin de politica internațională. Cu siguranță, un candidat la cariera diplomatică va găsi în cartea domnului Viorel Isticioaia-Budura o bogată sursă de informații și de îndemnuri utile. De aceea, așteptăm cu mare interes și următoarea carte a Excelenței Sale!
La mulți ani, stimate domnule ambasador și mentor al CSSR, Viorel Isticioaia-Budura!
Paula Toma este cercetător la Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I.C.Brătianu” al Academiei Române (ISPRI) și coordonatoarea proiectului „China la zi” al Centrului de studii sino-ruse (CSSR).
Se încarcă comentariile...
