Un atentat terorist în fiecare zi

Iris se întoarce spre casă, tocmai şi-a dus copiii la şcoală. La semafor, opreşte în dreptul unui autobuz care explodează. Femeia este smulsă din maşină de suflul exploziei şi aruncată printre fiarele care îi zdrobesc bazinul. Este mutilată, dar nu este ucisă în atentatul terorist.

Ani mai târziu, singurele lucruri care rămân sunt teama şi o durere teribilă care nu poate fi explicată de medici decât prin prisma traumei psihice. În fiecare zi a vieţii sale, Iris retrăieşte, secundă cu secundă, momentul atentatului, dimineaţa de dinainte, analizează lucrurile care ar fi putut prevesti ceva sau cele care s-ar fi putut întâmpla altfel. Creierul completează părţile de amintire care ar putea lipsi, dă verdicte şi împarte vinovăţii, toate acestea sub influenţa celor mai puternice pastile care s-o facă să uite de durere. De altfel, acesta este şi numele romanului semnat de scriitoarea israeliană Zeruya Shalev: “Durere” (Editura Polirom, 2016).

Peste volumele scriitoarei Zeruya Shalev am dat din întâmplare acum vreo patru-cinci ani. Am început cu “Soţ şi soţie”, o carte despre o poveste de dragoste aflată la final pe care, recunosc, am cumpărat-o într-o zi proastă şi am ales-o doar pentru simplul fapt că avea o copertă într-o nuanţă plăcută de mov. Am bănuit că ar fi o poveste plină de dulcegării, un borcan cu clişee, dar în schimb m-am întâlnit cu o proză frustrant de puternică, de intimă, am citit-o pe stradă, în tramvai, în lift, la semafor, am subliniat-o şi am adorat-o.

Pe scriitoarea israeliană Zeruya Shalev aveam s-o văd în carne şi oase la vreo doi ani distanţă, când la venit la Bucureşti. Tot atunci aveam să aflu mai multe despre povestea de dragoste dintre ea şi soţul ei şi despre vieţile reale care merg paralel cu ficţiunea şi uneori, numai uneori, se ating ca două fire electrice. În ceea ce priveste romanul “Durere” şi posibilele lui tangenţe cu realitatea, cel mai important lucru care merită amintit este că, în urmă cu 11 ani, scriitoarea Zeruya Shalev se afla în Ierusalim, se întoarcea într-o zi acasă, după ce îşi dusese copilul la grădiniţă, când un autobuz pe lângă care trecea a explodat. Cauza: un kamikaze palestinian. Autoarea a avut nevoie de mai multe luni pentru a-şi reveni în urma atentatului.

Iris, eroina din “Durere”, se vede nevoită, la ani distanţă de la atentat, să facă ceva pentru a-şi schimba viaţa şi pentru a nu o lua razna. Deşi la început trauma exploziei pare singura vinovată pentru dureroasa nesiguranţă în care e cufundată, femeia pricepe că, de fapt, nimic nu merge bine în viaţa ei: nici relaţia cu soţul, nici cea cu copiii. Fragilitatea a tot ce o înconjoară o îndreaptă spre o nouă opţiune: îşi reîntâlneşte iubitul din copilărie, bărbatul pe care îl iubise toată viaţa şi care ar putea însemna o nouă existenţă.

Soarta personajelor din “Durere” se complică exact atunci când ai fi crezut că sunt îndeajuns de complicate, de parcă nu doar o singură dată în viaţă ţi se poate întâmpla ceva zdrobitor, ceva care aproape să te reducă la nimic. De parcă un atentat terorist ar fi doar un soi de metaforă pentru tot răul care ne sugrumă zi de zi şi ne obligă la transformări.

De parcă, dacă nu suntem atenţi, dacă nu ascultăm toate semnalele universului şi nu urmărim toate luminile, toate culorile, de parcă dacă scăpăm viaţa din ochi pentru o singură biată secundă, încă un atentat terorist o să aibă loc, şi încă unul, şi încă unul, câte un atentat terorist pentru fiecare clipă de neatenţie în faţa provocărilor, câte un atentat terorist pentru fiecare greşeală, câte o bombă pentru fiecare om pe care l-am făcut să sufere, câte o bucăţică din noi zdrobită drept răsplată, câte o nenorocită de centură explozivă înfăşurată în jurul fiecărui biet suflet.

P.S. Zeruya Shalev revine în 2016 în România, în cadrul Bookfest (1-5 iunie, Bucureşti Romexpo). Israelul este ţara invitată de onoare a salonul internaţional de carte.