Trump și prietenia cu mișcările de dreapta europene
0Președintele american Donald Trump are susținători entuziaști în Europa, în special în rândul liderilor și partidelor de dreapta. Însă această prietenie începe să se fisureze. De ce?
La scurt timp după Conferința de Securitate de la München, secretarul de stat american Marco Rubio a plecat în Slovacia și apoi în Ungaria. Aceasta nu este câtuși de puțin o coincidență, dat fiind că în ambele țări guvernează prim-miniștri pe gustul lui Donald Trump, adică eurosceptici, ostili migrației și pentru care schimbările climatice nu reprezintă o prioritate.
Administrația Trump sprijină și alte guverne și partide de dreapta din Europa. Unele dintre ele s-au distanțat însă atunci când Trump a amenințat că ar putea prelua, la nevoie prin forță militară, Groenlanda, insulă care aparține Danemarcei.
Viktor Orbán, premierul Ungariei, este ”frate în spirit”
Premierul maghiar Viktor Orban, care se află la putere din 2015, deci inclusiv în timpul primului mandat al lui Trump (2017–2021), l-a numit pe liderul american ”frate spiritual”, o caracterizare valabilă pentru aproape toate domeniile politicii lor. Dacă fostul președinte american Joe Biden îl acuza pe Orban că tinde spre dictatură, din cauza presiunilor asupra presei independente și a atacurilor la adresa drepturilor LGBTQ,
Trump l-a lăudat recent drept ”un adevărat prieten, luptător și învingător”. De asemenea, Trump și Rubio îl susțin deschis pe Orban chiar și acum, în campania pentru alegerile parlamentare din aprilie, pe care liderul maghiar riscă să le piardă.
Spre deosebire, de pildă, de premierul italian Giorgia Meloni, Orban sprijină și linia lui Trump privind reducerea sau stoparea ajutorului militar pentru Ucraina. La fel ca Trump, Orban nu evită întâlnirile cu președintele rus Vladimir Putin și refuză să atribuie Rusiei o vină clară pentru război.
În Uniunea Europeană, Orban este considerat un outsider. El întreține însă relații bune cu partidul german AfD, catalogat parțial drept extremist de dreapta de serviciile de informații. De altfel, acum un an, Orban o primea la sediul său oficial pe lidera formațiunii, Alice Weidel, afirmând că este ”absolut clar” că AfD reprezintă viitorul. În chestiunea Groenlandei, Orban s-a arătat totuși rezervat, evitând o condamnare directă a lui Trump. Potrivit liderului de la Budapesta, problema ar trebui rezolvată în cadrul NATO.
O figură contradictorie: Robert Fico, premierul Slovaciei
Rubio i-a făcut o vizită și premierului slovac Robert Fico după conferința din capitala Bavariei. La Bratislava, secretarul de stat american a declarat că, sub președintele Trump, SUA vor face ”nu doar din Slovacia, ci din întreaga Europă Centrală, o parte centrală a angajamentului nostru pe continent și în lume”, fără a oferi detalii concrete.
Alături de Orban, Fico este considerat unul dintre cei mai apropiați aliați ai lui Trump în UE. Premierul slovac, care promovează o linie dură anti-migrație, declara în 2016 că ”Islamul nu are ce căuta în Slovacia”. De asemenea, el a oprit livrările de arme către Ucraina și i-a numit pe ucrainenii atacați de Rusia ”naziști și fasciști”.
Totuși, relația lui Fico cu SUA este marcată de unele contradicții. În primul său mandat (2006–2010), Fico a căutat apropierea de Rusia, China, Venezuela și Cuba. La finalul lui ianuarie 2026, revista Politico a relatat, citând diplomați europeni anonimi, că Fico ar fi spus la un summit UE că Trump ”și-a pierdut mințile”. Fico, dar și Casa Albă au respins vehement informația, catalogând-o drept ”minciună” și ”fake news”.
Respinsă, Alice Weidel, lidera AfD, capătă greutate
Acum un an, vicepreședintele american JD Vance critica dur Europa la Conferința de Securitate de la München, acuzând-o că restrânge libertatea de exprimare și permite o migrație distructivă.
Ulterior, Vance a provocat un scandal în Germania întâlnindu-se demonstrativ cu Alice Weidel, care nu fusese invitată la conferință, dar ignorându-l pe cancelarul de atunci Olaf Scholz. Gestul a fost perceput ca o legitimare a unui partid considerat parțial extremist, cu care celelalte formațiuni parlamentare refuză colaborarea.
Weidel împărtășește cu Trump poziții precum lupta împotriva imigrației, respingerea politicilor climatice și accentul pus pe suveranitatea națională. Nici disponibilitatea lui Trump de a face concesii Rusiei pentru o posibilă pace în Ucraina nu i-a dăunat, de vreme ce aceasta este și linia AfD. Dificultățile au apărut abia când Trump a revendicat Groenlanda, teritoriu al unui aliat NATO. Acela a fost momentul în care AfD s-a distanțat, chiar dacă ușor, la nivel retoric, de Trump.
Giorgia Meloni, premierul Italiei, joacă rol de mediere
Giorgia Meloni, lidera partidului Fratelli d’Italia, adesea descris ca postfascist, este prima femeie premier al Italiei. Ideologic, ea se află aproape de Trump și i-a căutat devreme sprijinul, spre iritarea altor europeni.
Ca șefă a guvernului celei de-a treia economii a UE, Meloni a devenit însă un potențial mediator între Bruxelles și Washington. De asemenea, Meloni a intervenit în conflictul comercial privind taxele vamale și s-a oferit să joace un rol și în disputa legată de Groenlanda. Influența sa, deși limitată, este luată în serios de ambele părți. Ea a numit cererea lui Trump privind Groenlanda ”o greșeală”, poziție împărtășită de mare parte a opiniei publice italiene. În privința Ucrainei, Meloni și-a păstrat însă o linie clară de sprijin pentru țara atacată.
Nigel Farage, speranța britanică a lui Trump
În Marea Britanie, sondajele indică un posibil succes electoral al partidului populist Reform UK, condus de Nigel Farage. Farage, figură-cheie a campaniei pentru Brexit, este de mult timp aliat al lui Trump și a fost invitat inclusiv la o petrecere electorală exclusivistă la Mar-a-Lago, în noiembrie 2024, în prezența președintelui american. Totuși, politicianul britanic a calificat ambițiile lui Trump privind Groenlanda drept ”intruzive”.
Să remarcăm însă că, în vreme ce Trump nu l-a criticat pe Farage, pentru miliardarul Elon Musk britanicul nu a părut suficient de radical. Musk l-a sprijinit în schimb pe activistul extremist Tommy Robinson și a cerut Reform UK să-l înlocuiască pe Farage. Între timp, conflictul dintre Musk și Farage pare să se fi stins.
Dezamăgitul se numeşte Karol Nawrocki, președintele Poloniei
Reprezentanții Partidului Lege și Justiție (PiS) din Polonia s-au considerat mult timp elevii-model ai lui Trump în Europa. Sub guvernele lor național-conservatoare, Polonia a promovat ordine strictă, opoziție față de migrație, euroscepticism și o relație strânsă cu SUA. Astăzi, Polonia alocă cele mai mari cheltuieli de apărare din NATO raportate la PIB. Deși la Varșovia guvernează liberalul Donald Tusk, președinte a devenit conservatorul Karol Nawrocki, sprijinit de PiS și primit demonstrativ de Trump la Casa Albă în campania electorală.
Cu atât mai mare trebuie să fie acum dezamăgirea lui Nawrocki, chiar dacă ea nu este exprimată public. Trump ridică tot mai multe semne de întrebare privind angajamentul SUA de a apăra state NATO precum Polonia în cazul unui atac rusesc. În plus, atitudinea indulgentă a lui Trump față de Rusia este privită extrem de critic într-o țară care se numără printre cei mai fermi susținători ai Ucrainei.
Marine Le Pen, lidera RN, se ține la distanță
Franța nu simte nevoia să se alinieze necondiționat nimănui, un mesaj transmis constant de președintele Emmanuel Macron și care pare să fie asumat inclusiv de Marine Le Pen, lidera Rassemblement National, care speră să-i ia locul lui Macron în 2027. Deși în 2016 saluta victoria lui Trump drept ”o veste bună pentru Franța”, la al doilea său succes electoral Le Pen s-a arătat mult mai rezervată. De asemenea, ea a numit suspendarea ajutorului militar pentru Ucraina ”crudă”. În paralel, Le Pen încearcă să ofere partidului său o imagine mai moderată.
De altfel, candidatura ei este incertă, din cauza unei decizii judiciare care o împiedică temporar să ocupe funcții publice. Însă alternativa, respectiv liderul RN Jordan Bardella, a adoptat o poziție similară. El a criticat amenințările lui Trump legate de taxe vamale și Groenlanda ca fiind ”inacceptabile” și a spus clar că președintele american ”nu este modelul său”. La sfârșitul lui 2025, Bardella sintetiza astfel poziția sa: ”Nu am nevoie de un frate mai mare precum Trump”.
Se încarcă comentariile...
