Trump și negocierile de încetare a războiului
0În ultimele zile s-au intensificat eforturile depuse pe plan internațional pentru încheierea războiului dus de Rusia în Ucraina. America, prin noul președinte, vrea să fie un important actor în acest proces. Din păcate, termenul ,,negociere” are pentru președintele american un sens, cel puțin, bizar.
Etimologic, ,,negociere” vine de la termenul latinesc ,,negotium” adică afacere sau ocupație. Astfel că, negocierea, în sens modern, este acțiunea prin care părțile unui conflict depun eforturi pentru soluționarea conflictului. Cu alte, comunicarea aflată în criză este cea care este simultan și punct de plecare și punct de sosire: conflictul a fost posibil tocmai datorită unor deficiențe de comunicare (Rusia acuză pe ucraineni de nazism etc), după cum soluționarea conflictului presupune ca părțile se stea la o masă, după oprirea focului, și să vadă cum ajung la o înțelegere de oprire a acestui conflict.
Așadar, părți în acest conflict sunt Rusia și Ucraina. Ce rol ar fi pentru SUA? Este clar că SUA nu sunt parte a conflictului, deci, nu au ce căuta la masa de negocieri. Asta înseamnă că SUA este un fel de arbitru, ce participă la discuții în calitatea sa de mare putere, si care, eventual, ar veni cu anumite garanții pentru perioada de după oprirea conflictului.
Asta ar fi situația de drept. Situația de fapt este că SUA depun în ultima vreme eforturi de a avea discuții cu Rusia, dar fără participarea Ucrainei. Cu alte cuvinte, aceste așa-zise negocieri nu sunt negocieri, ci sunt simple discuții, eventual discuții pregătitoare pentru o posibilă negociere viitoare.
Din păcate, sensul pe care Trump îl dă discuțiilor este chiar cel de negociere: peste capul ucrainenilor, Trump vrea să rezolve conflictul; subliniez, fără una dintre părți, și anume, fără victima acestui conflict. Trump procedează exact așa cum, în curtea școlii, un agresor are discuții cu alt agresor, lăsând deoparte victima agresiunii.
A doua idee pe care vreau să o subliniez este că, prin declarațiile sale, Trump începe să arate temerile cele mai negre ale europenilor: faptul că este un adversar nu numai al NATO, dar și al Uniunii Europene. Trump are un dispreț uriaș pentru UE, pesemne din considerente economice, pentru că ne vede ca pe un concurent important pe piața economică. Or, o abordare în termeni economici îl face să fie dur și necruțător cu acest concurent care ar putea aduce Americii anumite pierderi economice.
Faptul că Trump modifică realitatea este însă ceva foarte grav: nu mai e ceva economic, care să justifice anumite derapaje ale liderului american. A spus deja că Zelenski are nevoie de alegeri, că stă la conducerea țării în mod nepermis, ilegal și că este un fel de dictator. Cu alte cuvinte, victima conflictului este condiderată dictator, în loc să fie Putin considerat dictator, căci așa este cazul cu mult înainte de conflictul ruso-ucrainean.
A treia idee este legată de percepție: prin aceste ultime fapte și declarații, Trump face ca anti-americanismul să crească. Iar asta vine nu numai în răspăr cu realitatea, cu starea normală de lucruri, ci mai grav, este ceva ce arată că realitatea a fost modificată. Este ca și când, cu toții, ne-am baza pe spusele unui nebun: luăm drept bune afirmațiile cuiva care deformeză realitatea, adică devenim cu toții nebuni.
Mă tem că acest aspect este cel mai grav dintre toate. Războaie au fost mereu; oamenii poartă în ei urmele miilor de ani în care au fost vânători, în care strămoșii noștri trebuiau să ucidă animale pentru ca familiile lor să aibă ce să mănânce. Violența pe care o vedem în jurul nostru, războaiele, cruzimile, uciderile, asasinatele, atacurile teroriste etc au o importantă bază biologică.
Dar creșterea gradului de anti-americanism are consecința că ura oamenilor se va canaliza acum contra Americii, și nu contra agresorului – Rusia lui Putin. Or, asta înseamnă că va crește curentul extremist din societate. America era considerată, nu numai în România, un aliat important, esențial în cadrul ultimului război mondial. Cu toții i-am așteptat pe americani. A venit, să spunem, odată cu intarea noastră în NATO, au fost prietenii noștri și spijinul necesar al românilor în fața rușilor.
Anti-americanismul va conduce de asemenea la respingerea acelor valori care țin de societatea liberă, deschisă, și anume democrația, libertatea, drepturile omului etc. Deja, televiziunile ce promovează candidații așa zisi suveraniști (a se citi extremiști), folosesc sintagma de ,,soroșiști” pentru cei apropiați de spiritul american al democrației și drepturilor omului.
Închei cu acest paradox: cei care clamează acum anti-americanismul, anti-soroșismul sunt exact cei care se doresc apropiați de un spirit autoritar. Dar respingerea societății democratice înseamnă o autocondamnare la autoritarism și totalitarism. Iar, pe cale de consecință, în acea societate nu mai poți să clamezi nimic, nu mai poți să susții că îl vrei pe adversar. Dacă cei care sunt acum împotriva spiritului democratic ar trăi în Rusia, China, Iran etc nu ar putea să susțină ideile acestea contra societății proprii. De ce? Pentru că ar ajunge direct la închisoare sau, ca Navalnii – ce s-a luptat cu Putin, ar sfârși asasinați.
Se încarcă comentariile...
