Trandafirii Puterii şi mitocanii Opoziţiei Combinate

Ne despărţim azi de Salman Rushdie şi de superbul său roman „Copiii din miez de noapte“, tradus admirabil de Radu Paraschivescu.

Ne despărţim azi de Salman Rushdie şi de superbul său roman „Copiii din miez de noapte", tradus admirabil de Radu Paraschivescu.

„(...) În dimineaţa următoare, cei doi mitocani din Partidul Opoziţiei Combinate s-au trezit la ei în paturi; însă, după ce s-au îmbrăcat, au deschis uşa camerei şi au dat peste doi dintre cei mai solizi soldaţi din Pakistan, stând cuminţi cu puştile încrucişate şi blocându-le drumul. Mitocanii au strigat şi au linguşit, dar soldaţii au rămas pe poziţii până la închiderea secţiilor de votare şi abia după aceea au dispărut pe nesimţite. Mitocanii l-au căutat pe nabab şi l-au găsit în extraordinara lui grădină de trandafiri; acolo au gesticulat fioroşi şi au ridicat vocile; s-a vorbit de un simulacru de justiţie, malversaţiuni electorale şi şicanări, iar nababul le-a arătat treisprezece varietăţi noi ale trandafirilor din Kif, obţinute de el însuşi prin hibridizare. Cei doi au continuat să turuie - moartea democraţiei, tirania autocratică - până când el le-a adresat cel mai calin dintre zâmbete şi le-a spus: «Prieteni, ieri fata mea s-a logodit cu Zafar Zulfikar; în scurt timp, sper că a doua mea fiică o să se mărite cu nimeni altul decât preaiubitul băiat al preşedintelui. Ia gândiţi-vă cât aş fi fost de dezonorat şi în ce scandal mi-ar fi fost târât numele dacă ar fi existat în Kif un singur vot împotriva viitoarelor mele neamuri! Sunt un om pentru care onoarea contează, prieteni. Prin urmare, rămâneţi la mine acasă, mâncaţi, beţi, dar nu-mi cereţi ce nu pot să vă dau».

Şi au trăit cu toţii fericiţi... În orice caz, chiar şi fără încheierea clasică a basmelor, povestea mea ia sfârşit în plină fantezie; căci, după ce Democraţii Esenţiali şi-au făcut datoria, ziarele - Fang, Dawn, Pakistan Times - au anunţat victoria zdrobitoare a Ligii Musulmane a preşedintelui în faţa Partidului Opoziţiei Combinate al lui Mader-i-Millat, dovedindu-se astfel că am fost doar un umil jongler al faptelor şi că, într-o ţară unde adevărul este impus, realitatea încetează să existe la propriu, în aşa fel încât totul devine posibil, în afară de ceea ce ni se spune că se întâmplă de fapt; poate că asta a fost diferenţa dintre copilăria mea indiană şi adolescenţa pakistaneză - în prima am fost asediat de o infinitate de realităţi alternative, în mijlocul unui număr la fel de mare de falsuri, irealităţi şi minciuni.

O păsărică îmi şopteşte la ureche: «Fii corect! Nimeni şi nicio ţară nu deţin monopolul neadevărului». Accept critica; ştiu, stiu. Şi după nişte ani, a ştiut şi Văduva. Şi Jamila, pentru care ceea-ce-fusese-sanctificat-drept-adevăr (de Timp, de obiceiuri, de declaraţia unei bunici, de lipsa de imaginaţie, de aprobarea unui tată) s-a dovedit mai credibil decât ceea ce ştia ea însăşi că era adevărat."

Salman Rushdie - „Copiii din miez de noapte", Editura Polirom, 2007