Toamna Patriarhului

Patriarhul Chiril a venit la Chişinău în încercarea de a repara câte ceva din ceea ce a stricat Rogozin. Adică faţa Rusiei, atât cât a mai rămas. Chiril avea obligaţia de a fi mai subtil. El a fost mai diplomat decât trimisul laic al lui Putin, utilizând un limbaj mai sofisticat şi mai spiritual. Nu a spus că Rusia ne va închide gazul la iarnă dacă vom parafa acordurile de la Vilnius cu Uniunea Europeană.

La o privire mai atentă însă mesajul folosit de Chiril este nu mai puţin explicit decât cel al lui Rogozin. Patriarhul rus a vorbit despre faptul că am alcătui un popor, ruşii şi moldovenii luaţi împreună, uniţi prin ortodoxie, am fi de secole împreună şi aşa trebuie să rămânem pentru totdeauna. Nu este dificil de întrezărit în acest discurs împăciuitor, exprimat în cheie religioasă, un mesaj politic şi geopolitic. Asta în ciuda comunicatului de presă al Patriarhiei Ruse care ţine să ne convingă că vizita nu a avut decât un sens religios. A spune însă că Biserica Ortodoxă Rusă e independentă de politic este un oximoron. Mai ales în cazul Patriarhului Chiril, care este unul dintre cei mai bogaţi oameni din Rusia şi care are un motiv în plus să fie în relaţii bune cu puterea laică.

De ce mesajele lui Chiril au avut un caracter politic? În primul rând, el a glorificat tradiţia ortodoxă din Moldova din ultimele două secole, ca şi cum aceasta nu ar fi existat înainte de 1812, înainte de ocupaţia rusească a Basarabiei. Ca şi cum limba slavonă care era folosită de veacuri în biserică în Principatul Moldovei, în Muntenia şi în Transilvania ar fi pătruns în spaţiul românesc prin filieră rusă. Aşa cred foarte mulţi până astăzi, ceea ce este complet greşit: scrisul slavon şi tradiţia slavonă au pătruns în Principatele Române din sudul Dunării, pe filieră bulgară, consfinţită de Bizanţ. Mai exact, Chiril a venit la Chişinău cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la crearea Episcopiei Chişinăului şi Hotinului, predecesoarea Mitropoliei Chişinăului şi a întregii Moldove, cu alte cuvinte, a intrării Basarabiei sub oblăduirea Rusiei - nu numai politică, dar şi ecleziastică. În mod evident, era de aşteptat că şi reacţiile societăţii şi clasei politice vor fi cât se poate de diferite, aşa cum au fost anul trecut când s-au împlinit două secole de la anexarea provinciei dintre Prut şi Nistru la Imperiul Ţarist.

Una dintre vocile care a dezamăgit pe unii şi a scandalizat pe alţii este cea a liderului PLDM Vlad Filat. Acesta i-a declarat lui Chiril că „poporul moldovenesc este un popor cu tradiţii, un popor cu credinţă în Dumnezeu, ceea ce ne ajută să depăşim situaţiile dificile. Din aceste considerente, vizita Dumneavoastră este foarte importantă şi implică o conotaţie spirituală puternică“. Filat confirmă astfel că nu vrea să călărească doar calul lui Voronin ca să devină următorul preşedinte al Republicii Moldova, dar împrumută din ce în ce mai mult şi limbajul liderului comunist. Putea să spună mai neutru, „poporul Moldovei“, sau nu ştie ce conotaţie are „poporul moldovenesc“?

Nu mă îndoiesc că ştie. Atunci, să nu-şi facă iluzii că poate să tragă de partea partidului său electoratul procomunist la alegerile viitoare. După părerea mea, este o strategie greşită, care riscă să înstrăineze electoratul românesc şi proromânesc din bazinul electoral al PLDM. După scandalul când a retras tricolorul de la întâlnirea cu liderul transnistrean, aceasta rămâne cea de-a două mare greşeală a liderului liberal-democrat, care-l decredibilizează mai mult decât faptul că ziarişti de la „Moldova Suverană“ îi închină imnuri la limita cultului personalităţii.

Acţiunea 2012 şi PNL au organizat o manifestare simbolică de protest împotriva vizitei Patriarhului Rusiei la Chişinău. Dar nu numai cei care au protestat deschis au avut un comportament demn. Şi premierul Leancă a ţinut în discurs mai degrabă rezervat. Cu alte cuvinte, dacă se vrea, se poate. În acelaşi timp, numărul celor care s-au înghesuit în faţa Catedralei din Chişinău pentru a-l vedea pe Chiril a fost destul de mare. Poate şi din cauza asta puterea a fost foarte atentă la organizarea acestei vizite, fiind creată chiar o comisie specială în frunte cu secretarul general adjunct al Guvernului, Eduard Bănăruc. Putem presupune, totodată, că guvernarea a avut nevoie de vizita lui Chiril pentru a distrage atenţia populaţiei de la două afaceri dubioase: cedarea de către stat a controlului asupra Băncii de Economii şi concesionarea Aeroportului Internaţional Chişinău, în care sunt implicate atât PLDM, cât şi PD.