Talentatul, competentul şi cinstitul domn Raed Arafat

0
0

„Corupţia ucide!” Vă mai amintiţi? De tonul dur şi apăsat folosit de preşedintele Klaus Iohannis când a rostit aceste cuvinte în fatidica toamnă a anului 2015?

Cum proaspătul preşedinte ales al României, cel care reprezenta întruchiparea anticorupţiei, era răsfăţatul presei, al opiniei publice şi al sondajelor de opinie, a călcat cu neruşinare peste victimele tragediei, s-a urcat pe valul de emoţie populară şi a canalizat-o împotriva guvernului condus de Victor Ponta până când nefericitul a cedat şi şi-a dat demisia din funcţia de premier?

Mare baftă a avut Klaus Iohannis la acel moment. Ştiu, pare puţin cam cinică afirmaţia. Dar ce s-ar fi făcut, oare, Klaus Iohannis dacă Raed Arafat, soldat disciplinat şi credincios, aflat pe atunci în simbria guvernului PSD, ar fi iniţiat proiectul „Ministerului Adevărului” şi l-ar fi acuzat imediat pe preşedintele nostru de dezinformare pentru că a asociat cuvântul „corupţie” cu guvernul? Nu ar fi devenit, automat, Klaus Iohannis şi agent al propagandei ruseşti conform markerilor platformei gestionate de Arafat?

Dar nu ar fi scăpat el Klaus Iohannis aşa de uşor. De celebra afirmaţie, rostită tot de către Iohannis de la pupitrul Administraţiei prezidenţiale, „A fost nevoie să moară oameni ca Guvernul să demisioneze” vă mai amintiţi? Păi nu era afirmaţia aceasta o incitare la ură împotriva premierului şi a partidului care l-a susţinut pentru această funcţie? Nu s-ar fi sesizat imediat deputata PSD Laura Vicol, viitorul ministru al Justiţiei, sau USR-istul Stelian Ion, că nu mai ştim nici noi cine este autorul celebrului amendament pentru modificarea Codului Penal, să-l trimită pe Iohannis vreo trei ani pe la „Beciul Domnesc” pentru incitare la ură?

Revenind, însă, la noile competenţe şi atribuţii ale Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă (DSU), cele de combatere a ipoteticelor dezinformări din spaţiul public cu privire la premier sau preşedinte, Guvernul României nu catadicsit să ofere nici până în acest moment vreo explicaţie publică în privinţa criteriilor pe baza cărora talentatul, competentul şi cinstitul domn Raed Arafat va deveni noul şef al „Ministerului Adevărului”. Şi, mai ales, de ce în România este nevoie de un „Minister al Adevărului”?

S-a plictisit domnul Raed Arafat de atribuţiile prevăzute în fişa postului la Departamentul de Situaţii de Urgenţă şi vrea să se „reinventeze” din punct de vedere profesional? Mă întreb de ce o face pe banii şi pe nervii românilor? Sau a devenit DSU peste noapte o instituţie extrem de operativă, care intervine prompt şi eficient în toate cazurile de urgenţă? Doar sunt arhicunoscute intervenţiile „miraculoase”, coordonate de către Arafat, de la Colectiv, Munţii Apuseni sau Lacul Siutghiol.

Raed Arafat a fost vârful de lance al tuturor deciziilor controversate luate de către autorităţi în timpul pandemiei de coronavirus. De la restricţii, stări de urgenţă sau de alertă, până la programul liturgic al Bisericii Ortodoxe, totul a fost dictat de către Arafat. Oficial, pandemia s-a încheiat. Teoretic, sfârşitul acestei pandemii, care a implicat şi extrem de multe achiziţii dubioase, ar trebui să fie începutul „procesului” lui Arafat. Oare acesta să fie şi motivul pentru care Raed Arafat a dezvoltat o alergie cronică la cuvântul „corupţie”? Pentru că de competeţele lui Arafat s-a lămurit deja toată lumea. 

Arafat nu doar că nu este tras la răspundere pentru toate atrocităţile comise în timpul pandemiei, şi de-a lungul carierei sale la vârful DSU, ci este chiar promovat de către generalul Ciucă. Care l-a învestit cu atribuţii noi. „Noi avem de gând să răspundem în mod transparent şi corect atunci când apar dezinformări şi atacuri” – afirmă plin de importanţă şeful DSU. Cum ar fi, domnule Arafat, să răspundeţi prompt şi cu profesionalism atunci când apar situaţii de urgenţă, să vă faceţi datoria pentru care sunteţi plătit şi să salvaţi vieţile omeneşti aflate în pericol?

„Ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns până la urmă să aleagă între doi foşti comunişti?” – este celebra replică rostită, în campania prezidenţială din anul 2004, de Traian Băsescu, singurul lider politic care a avut curajul să se ia la trântă cu Raed Arafat. Parafrazându-l pe Traian Băsescu nu putem să nu ne întrebăm „ce blestem o fi pe poporul acesta de nu mai scapă de Raed Arafat?”. Şi cine este liderul politic care va avea curajul să elibereze această ţară de sub dictatura talentatului, competentului şi cinstitului domn Raed Arafat?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite