SUA-Coreea de Sud-Japonia: S-a născut cea mai puternică alianță din Indo-Pacific
0Cu o întârziere de 10-15, poate 20 de ani, a luat naștere la Camp David, în acest weekend, cea mai puternică alianță trilaterală din Indo-Pacific, cea între Statele Unite, Japonia și Coreea de Sud.
Divergențele dintre Japonia și Coreea de Sud existente la nivel istoric și exacerbate la Seul sau Tokyo în funcție de conducătorii momentului au făcut ca îndiguirea Chinei să nu se mai poată face doar în Marea Chinei de sud-Est, ci o asemenea întreprindere sî nu mai fie posibilă decât direct în regiunea Indo-Pacific, cu contribuția unor actori terți precum Marea Britanie, Australia – vezi acordul AUKUS – sau India – vezi Quad-ul. Acum eșafodajul pare mult mai robust, mai ales că ultimele săptămâni ale verii 2023 au adus noutăți în privința unui acord militar istoric SUA-Vietnam(parte a acordului de cooperare în domeniul securității semnat în aprilie 2023), alături de o vizită a vicepreședintelui Taiwanului, William Lai, la Washington pentru a răspunde evoluțiilor agresive ale Chinei în marea Chinei de Sud, în construirea facilităților militare pe insule disputate sau recifuri de coral, în zonele maritime și economice exclusive disputate cu Vietnamul, Taiwanul, Filipinele sau Japonia.
Nuanțele în definirea Chinei. Coreea de Nord principal inamic declarat
Întâlnirea de la Camp David, vineri, 18 august, între președintele SUA Joe Biden, prim-ministrul japonez Fumio Kishida și președintele sud-coreean, Yoon Suk Yeol a fost una crucială, dar nu lipsită de nuanțe și diferențe. Principala a vizat formula de abordare a Chinei în acord, odată ce în toate declarațiile, atât premierul japonez cât și președintele sud-coreean au evitat raportarea la China fie și numai ca rival strategic. Până la urmă a fost acceptată cu precădere varianta includerii Coreii de Nord drept principal inamic declarat și a Chinei doar în chestiunile de constrângeri hard, în timp ce restul temelor sunt descrise fără a fi numită China drept inamic direct.
Cei trei lideri politici au acceptat întâlniri anuale, coordonări, cooperare, exerciții militare comune și o cooperare tehnologică profundă inclusiv prin acomodarea pozițiilor, comunicării și a politicilor proprii. În fiecare an vor exista întâlniri la nivel de președinți/premieri/șef de stat, miniștri de Externe, ai Apărării, consilierii de securitate națională, alături de miniștrii finanțelor, industriei și comerțului celor trei state. În agenda de securitate abordată se flă, desigur, și cooperarea în Consiliul de Securitate ONU(toți trei participanții la acord fiind membri în 2024).
Faptul că avem de a face cu cea mai profundă integrare în domeniul securității între trei actori(poate cu excepția AUKUS sau Five Eyes în domeniul intelligence) este de netăgăduit. Tipul de cooperare propus în documentul trilateral, extrem de amplu și detaliat, poate deveni un model de cooperare și parteneriat strategic avansat. Nivelul de cooperare, schimb de informații, politici comune este atât de important încât acoperă domenii diverse, de la Coreea de Nord, China, monitorizarea rachetelor, scut comun integrat anti-rachetă, garanții americane de securitate, cooperare tehnologică, furnituri și lanțuri de aprovizionare, controlul exporturilor,inovație științifică și tehnologică combinată și colaborativă. ASEAN-ul își menține centralitatea în această relație care vizează și tertii, politicile externe și de securitate, insulele din Pacific și partenerii globali, Parteneriatul pentru Infrastructură și Investiții Globale al SUA (PGII) și susținerea Ucrainei respectiv sancționarea Rusiei.
Joe Biden își menține obiectivul China first
Desigur diplomații au avut indicațiile și toată susținerea pentru a găsit formule comune, mai ales având în vedere profunzimea cooperării stabilite politic și importanța parteneriatului Strategic trilateral. Dar Coreea de Nord s-a aflat în prim planul comunicării japoneze și sud coreene ca subiect de interes în timp ce Statele Unite au pus accent pe problematica chineză. În ceea ce privește Phenianul, părțile au vizat creșterea amenințărilor nucleară și a rachetelor balistice ale Coreii de Nord, de unde crearea comună a unui sistem de avertizare timpurie împotriva amenințărilor cu rachete stabilit din noiembrie 2022 cu reacție imediată, și monitorizarea activităților cibernetice maligne ale Coreii de Nord care este sursa de finanțare pentru dezvoltarea programelor nuclear și de rachete.
Premierul japonez și președintele sud-coreean au păstrat echilibrele și reținerile în calificări vizând China având în Vedere relevanța în schimburile economice și proximitatea Beijingului față de ambele state. Mai mult, în declarațiile lor publice, China nici nu a fost numită, referirile mergând pe moduri de combatere a agresiunii în regiune sau salvgardarea unei ordini internaționale bazate pe reguli, liberă și deschisă. În schimb președintele Statelor Unite a insistat pe relevanța acordului trilateral pentru rivalitatea sino-americană, chiar dacă a menționat alături de partenerii săi faptul că cei trei actori semnatari nu caută să lupte cu China, ci să construiască o relație rațională cu Beijingul. Dar formularea nu avea cum să oculteze realitatea relațiilor alterate care se refac după tensiuni importante care mențin diferențe enorme de poziții și sunt doar la faza reconstruirii dialogului – vezi vizitele din ultimele două luni ale Secretarului de Stat Antony Blinken, Secretarului Trezoreriei, Janet Yellen și a trimisului special pntru Climă, John Kerry, la Beijing.
În subsidiar, partea americană a recunoscut că încearcă o reașezare a mediului relațional în Asia Pacific în așa fel încât să poată fi avansate interesele semnatarilor, să securitizeze partenerii din regiune și să lanseze un semnal clar despre ce tipuri de acțiuni ar putea fi considerate provocatoare și ar declanșa reacții dure. Între preocupările majore se află tensiunile din jurul Taiwanului, bătălia pntru tehnologii emergente, preocupări privind drepturile omului în China care l-au făcut pe președintele Biden să-l numească pe Xi Jinping un “dictator.” În altă ordine de idei, economia slăbită a Chinei este considerate o bombă cu ceas din două motive: antrenarea recesiunii globale și mai ales tipul de reacție agresivă, ba chiar violentă pe care ar putea să o asume China într-o situație de criză economică în care intră.
China nu a întârziat să reacționeze, cu atât mai mult cu cât miza pe neînțelegerile istorice între Japonia și Coreea de Sud ce par a fi depășite. De asemenea, reacțiile au vizat și vizita vicepreședintelui Taiwanului în Statele Unite – chiar dacă acesta nu a fost primit oficial de președinte, statul nu este recunoscut de către SUA iar vizita a fost una de sprijin în perspectiva alegerilor din insula. China a lansat patrule comune aeriene și maritime în jurul Taiwanului în tot weekendul pentru “a antrena coordonarea vaselor militare și a avioanelor și abilitatea acestora de a prelua controlul pe spațiile aeriene și navale,” după cum a explicat Shi Yi, purtătorul de cuvând al Comandamentului teatrului Estic agenției Xinhua. Preocupările ar fi independența Taiwanului, separatismul taiwanez și provocările care s-ar putea naște, astfel, în regiune. China avăzut în vizita în SUA o subminare a aspirațiilor sale de a clama suveranitatea asupra insulei. De altfel chiar joi, 17 august ministrul chinez al Apărării, Li Shangfu, a declarant la conferința pe securitate din Rusia, ca Statele Unite “să nu se joace cu focul” atunci când este vorba despre Taiwan.
Spiritul de la Camp Davis. Comunicatul comun al Japoniei, Coreii de Sud și Statelor Unite
Comunicatul comun al Acordului Trilateral notează o nouă era pentru Parteneriatul trilateral SUA, Japonia, Coreea de Sud, generate de competiția geopolitică globală, criza climatică, războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina și provocările nucleare care privesc toate cele trei state. De aici decizia fermă a semnatarilor privind extinderea cooperării trilaterale. Am selectat 7 domenii de cooperare majore:
1. Economie, Reziliență și prosperitate
Acodul menționează angajamentul celor trei actori de a-și întări economiile, de a oferi reziliență și sprijin, susținând lumea bazată pe reguli, liberă și deschisă. Între obiective se mai înscriu aici întărirea păcii și securității globale, cu precădere în noua postură a tuturor de membri ai Consiliului de Securitate anul viitor. Obiectivele sunt și întărirea coordonării în promovarea democrației și a protecției drepturilor omului.
2. Un Indo-Pacific liber și deschis
Este obiectivul asumat pentru jumătate de miliard de oameni care trăiesc în regiune și au aspirații să o facă sigur și în prosperitate, acesta fiind obiectivul comun al alianței tripartite. De asemenea, cei trei semnatari și-au propus să genereze capacitatea necesară pentru a asigura că regiunea Indo-Pacifică este activă, reziliență, conectată, stabilă și sigură. Dialogul Trilateral Indo-Pacific este menit să coordoneze implementarea abordărilor comune în regiune și să identifice noi arii de acțiune comună a celor trei.
De asemenea, o parte importantă este rezervată comunicării și combaterii războiului informațional, fiind combătute în comun manipularea informațiilor de către actori externi, utilizarea nepotrivită și abuzivă a tehnologiilor de supraveghere în masă, părțile asumându-și coordonarea pentru contracararea dezinformării.
Centralitatea ASEAN-ului ca organizație este menționată explicit, aceasta fiind și matricea de cooperare externă cu actori terți din regiune. Cei trei semnatari își asumă și sprijinul pentru statele insulare din Pacific prin creșterea capacității și eforturilor în domeniul securității cibernetice, integritatea financiară și cooperarea maritimă în Cadrul Trilateral de Cooperare în domeniul Securității Maritime(Trilateral Maritime Security Cooperation Framework).
3. Preocupările vizând China
Rezultatul negocierilor privind formula de abordare a Chinei au dus la menținerea în spațiul unor preocupări vizând China care rămân doar în zona de hard security numite în acord. Astfel, acesta vorbește despre “acțiuni inconsistente cu lumea bazată pe reguli” și despre comportamentul periculos și agresiv pentru a susține revendicări maritime ilegale de către China în Marea Chinei de Sud.
Părțile se opun cu putere oricărei încercări unilaterale de a modifica statu quo-ul în apele Indo-Pacificului, militarizării zonelor revendicate, utilizării periculoase a vaselor gardei de coastă și a poliției maritime și orice activități coercitive în raport cu terți. Se adaugă aici pescuitul ilegal, neobișnuit și neconvenit cu toate părțile implicate. De altfel este reafirmat angajamentul față de legile internaționale în domeniul libertății de navigație și survol, reflectate în Convenția ONU a Mării(UNCLOS). Iar documentul menționează explicit și importanța păcii și stabilității în strâmtoarea Taiwan, alături de necesitatea rezolvării pașnice a problemelor din jurul strâmtorii.
4. Coreea de Nord
Preocuparea este stabilită și înscrisă în acord pe o poziție secundă, chiar dacă declarațiile reprezentanților corean și japonez au insistat strict pe această dimensiune în declarațiile publice. Punctul de referință îl constituie rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate al ONU în materie care indică mevoia ca Republica Populară Democrată Coreeană să abandoneze programele sale nuclear și balistic dar și activitățile ilicite în domensiul cybernetic care finanțează programele sale ilegale de arme de distrugere în masa și rachete balistice.
5. Garanții americane
Documentul fae referire la angajamentele extinse de descurajare nucleară pe care SUA le oferă Japoniei și Coreii de Sud care sunt indestructibile și vizează angajarea deplină a tuturor capabilităților americane. De altfel, părțile au convenit exerciții anuale multi-domeniu pentru a exersa aceste cooperări și la finalul lui 2023 să fie operațional sistemul de prevenire și avertizare timpurie a lansărilor de rachete din Coreea de Nord. Documentul prevede și întărirea cooperării pe domeniul apărării anti-rachetă pentru a contracara amenințările nucleare și balistice nord-coreene. Acordul pe această dimensiune nu are cum să bucure China care se poate simi vizată chiar secundar e montarea unui asemenea sistem în regiune.
6. Cooperare tehnologică.
O parte importantă a acordului vizează construcția unei cooperări robuste în domeniul securității economice și sfera tehnologică. Țintele sunt preocupările privind reziliența lanțurilor de aprovizionare, în particular semiconductori și baterii, securitatea tehnologică și standardele aferente, energie curate și securitate energetică, biotehnologii, minerale critice, farmaceutice, artificial intelligence (AI), quantum computing, și cercetarea științifică. Acordul prevede ca cei trei actori semnatari să construiască un sistem de avertizare timpurie asupra posibilelor disrupții din lanțurile globale de aprovizionare și crearea instrumentelor comune de contracarare și depășire a coerciției economice. Măsurile de protecție a tehnologiilor proprii, pe dimensiunea dreptului de proprietate, dar și acordul de întărire a lanțurilor inclusive de furnizori - Partnership for Resilient and Inclusive Supply-chain Enhancement (RISE) conchid această componentă.
7. Tehnologii disruptive. Inovație și cercetare
În fine, o preocupare la fel de importantă vizează cooperarea în domeniul contracarării și legalizării tehnologiilor disruptive și elementele de inovație și cercetare. Ele vizează cooperarea U.S. Disruptive Technology Strike Force cu instituțiile echivalente din Japonia și Coreea, pentru schimb de informație și coordonarea agențiilor de aplicare a legii. Controlul exporturilor pentru a preveni ca tehnologiile proprii să fie deturnate în terțe direcții, inovația tehnologică și științifică combinată și colaborativă a celor trei, cooperarea între laboratoarele naționale de inovație la nivel trilateral dar și cea în domeniile STEM – știință, tehnologie, inginerie și matematică, RAN-rețele radio deschise, cooperarea în spațiu și desenarea guvernanței internaționale pe domeniul a.i. pentru un sistem sigur, de încredere, în acord cu drepturile omului sunt temele de prim plan ale cooperării tehnologice notate în Acord.
Acordul trilateral Statele Unite, Japonia, Coreea de Sud pare, astfel, cel mai comprehensiv format de cooperare care implică parteneriat strategic în terțe domenii, chiar dacă nu marchează alianța militară totală propriu-zisă a celor trei actori și regulile exclusivității sau acordului semnatarilor pentru acorduri de securitate terțe.