Spunem nu războiului, spunem NU bazelor militare! - protest pacifist la Kogălniceanu

Azi, 24.04.2026, activiști pacifiști au protestat în fața primăriei din localitatea Mihail Kogălniceanu care adăpostește cea mai mare bază NATO de pe teritoriul României. 

Protestatarii au afișat pancarte cu mesaje anti-război și anti-militarism:

„SUA = Agresor, România = complice”

„Afară cu ZiM și Elbit din țară” (ZIM și Elbit sunt fabrici de armament care furnizează echipamente și muniții pentru războiul genocidar din Gaza)

„Stop exportul militar pentru scop genocidar”

Context:

Baza militară este situată lângă localitatea Mihail Kogălniceanu, în apropiere de Constanța, și include Aeroportul Internațional Mihail Kogălniceanu. Este utilizată atât pentru operațiuni civile, cât și militare. A fost construită în 1950 în timpul războiului rece. A servit ca aerodrom militar pentru Forțele Aeriene Române. Era folosită pentru operarea avioanelor de luptă sovietice (precum MiG-uri) și pentru apărarea litoralului Mării Negre. Accesul era strict controlat, fiind o instalație strategică. 

După 1989, în noul context, România a început cooperarea cu alte puteri. În 2004, România a intrat în alianța NATO. Din acel moment baza a început să fie intens folosită. De altminteri, încă din 2001, după atacul Turnurilor Gemene din New York, baza a fost intens folosită de Forțele Armate ale SUA devenind un punct nodal de aprovizionare și tranzitare a echipamentelor și personalului în operațiunile împotriva Afganistanului și Irakului. După evenimentele din 2014 și anexarea Crimeei, baza a devenit și mai importantă. 

Atacul Rusiei asupra Ucrainei în 2022 a crescut odată în plus importanța bazei, devenind una dintre cele mai importante din Europa, complexul militar rivalizând cu cele din Europa de Vest. Principalele operațiuni efectuate într-o asemenea bază privesc: Decolări și aterizări de avioane militare (transport, vânătoare, recunoaștere), alimentare cu combustibil și armament, întreținere și reparații, misiuni de patrulare sau exerciții, transfer trupe, transport de armament și echipamente, depozitare (combustibil, muniții, provizii). Baza este dotată cu radare pentru detectarea avioanelor, monitorizarea spațiului aerian.

În privința coordonării și comunicării, baza joacă un rol foarte important. Aici sunt centre de comandă (monitorizare și decizii), comunicații securizate între unități, coordonarea exercițiilor sau misiunilor.  Aici se „leagă” toate: avioane, trupe, informații. În plus față de acestea, în baze mai mari care au și centre de comandă, se preiau date de la sateliți în timp real și se produc coordonate de lansare pentru rachete. 

Îngrijorări:

Temerile legate de această bază este că, în cazul unui conflict, capacitățile sale defensive pot deveni ofensive. Baza ar putea ușor găzdui rachete foarte periculoase, chiar armament nuclear. Unul dintre punctele controversate privește sistemul Aegis Ashore despre care Rusia spune că ar putea fi folosit ofensiv, în vreme ce oficialii NATO susțin că este exclusiv defensiv. 

Ca în cazul oricărui tip de armament și dispozitiv militar, iluzia securității regionale este spulberată de riscurile de a pune România, una dintre cele mai sărace țări din Uniunea Europeană, în calea atacurilor unor țări cu care SUA se află în conflict direct sau indirect: Iran sau Rusia.

Opinie:

Există două căi pe care țara noastră poate păși: diplomația sau conflictul. Dată fiind situația economică mai mult decât precară, dat fiind că SUA și Israel s-au angajat într-un război la fel de ilegal și devastator împotriva Iranului ca Federația Rusă împotriva Ucrainei, dat fiind că nicio campanie de demonizare a unui guvern nu poate justifica războiul - cea mai mare crimă organizată - soluția militară este întotdeauna perdantă.

Compararea munților de cadavre - vezi crimele de la Bucha în Ucraina sau masacrul celor 168 de fetițe de la Minab în Iran - NU este soluția pentru continuarea pe calea înarmării, uciderii și distrugerii.

România ar trebui să devină, din gazdă a unei baze militare folosite de o alianță pe care mulți o consideră o relicvă a războiului rece, un punct real de stabilitate prin dialog, dezbateri, diplomație. 

O societate vlăguită de inflație, de crize economice, sociale și politice nu poate păși către stabilitate și progres făcându-se gazda unor baze militare de o asemenea complexitate. Există o ofensivă informațională fără precedent pentru a susține securitatea bazată pe arme. Lumea e tot mai aproape de o catastrofă, dar mergem teleghidați către și mai mult militarism, deși e atât de clar că doar pacifismul e o soluție solidă pe termen lung. 

În plus, există opinii foarte bine articulate care susțin un adevăr de bun simț: cu cât este mai mare baza sau fabrica de armament, cu atât este mai mare ținta pe capul țării noastre. 

Să nu uităm că în zona Alaskăi, SUA și Rusia sunt foarte apropiate. Dacă simt nevoia să se amenințe sau să se „descurajeze” reciproc, cum se vorbește mai nou în limba de lemn, cele două puteri se pot concentra liniștite pe acele zone, fără să se folosească de o țară săracă și zguduită de convulsii politice și sociale, cum este România. Poate n-ar strica o strămutare a bazei de la Kogălniceanu în Alaska. 

Activismul pacifist este încă demonizat în România pe ideea că dacă vrei pacea, ești un trădător. Dar nu e oare adevărata trădare să îți bagi propria țară în conflicte din care toată lumea pierde, mai puțin industria morții, adică producătorii de armament?