Şpagomaniacala Sorina Pintea şi Porunca a 7-a

Vineri seara, în timp ce mă aflam în trenul care mă ducea de la Oradea la Bucureşti, am aflat despre formidabila şpagă pe care se pregătea să o încaseze doamna Sorina Pintea. Managerul Spitalului Judeţean din Baia Mare, până în urmă cu doar câteva luni ministrul Sănătăţii într-unul dintre cele mai toxice şi mai puţin performante guverne PSD.

În calitate de ministru, doamna Pintea a pozat în pesedista altfel, bună, generoasă, caldă care făcea din noapte, zi sacrificându-se pe altarul binelui public. O vreme doamnei Pintea chiar i-a reuşit să păcălească şi lumea, şi presa, aceasta acordându-i un tratament special prin comparaţie cu ceilalţi membri ai fostului guvern condus de doamna Viorica Dăncilă. Numai cum ulciorul  nu merge chiar de foarte multe ori la apă, masca d-nei Pintea a început să cadă odată cu lamentabil ei prestaţie publică din jurul scandalului creat artificial de altă pesedistă vajnică, Gabriela Firea, în jurul unui spital construit cu bani privaţi. Primăriţa Capitalei asociindu-se cu (pe atunci) doamna ministru spre a-şi aroga niscaiva merite într-o cauză cu care nu avea nimic în comun. Doar că îi punea în oglindă neputinţa. Distanţa dintre vorbele din reclamele de la televizor, plătite din banii contribuabililor bucureşteni, şi faptele ei egale cu zero. Pe care miile de euro pe care cheltuite din bugetul Bucureştiului pentru acţiuni de PR (or fi şi acestea mici atenţii?) nu au cum să le dea ceea ce nu au. Consistenţă şi realitate. Le vede din motive politico-ideologice, partinice şi cu gândul la prezenţa pe viitoarea listă electorală doar doamna Ecaterina Andronescu în din ce în ce mai penibilele ei apariţii la tv.

Vineri seara scrisesem deja articolul publicat sâmbătă dimineaţa despre felul în care se încearcă prin toate modurile posibile instrumentalizarea politică a coronavirusului. Aveam deja pregătit şi textul despre filmul Colectiv pe care intenţionam să îl fac public duminică.  Am respectat planul iniţial fiindcă în acest nou, neaşteptat triptic socotesc că se pun în evidenţă înlănţuirea dintre politic şi corupţie. Înlănţuire pe care o evidenţiază la modul peremptoriu, cum spun juriştii, cazul Sorina Pintea.

Insa aceasta care a făcut pe sfânta, pe dăruita, pe sacrificata, care a minţit o ţară pare-se că era şi este o profesionistă a mitei. Şpăguia la greu pe toată lumea, pe furnizorii de produse şi servicii mdicale, dar şi pe posesorii de diplome de medic sau de asistent medical care încercau să îşi găsească un post, un serviciu în sistemul public de sănătate de pe teritoriul municipiului Baia Mare. În oraşul ei de baştină, uzurpatoarea Sfintei Fecioare, Pintea Viteaza, era de multă vreme şi de multă lume cunoscută ca infectată de ceea ce jurnalistul şi scriitorul Cristian Tudor Popescu a numit, inspirat, coruptovirusul.  Ce o fi făcut pe vremea cât a fost ministru?

Numita Pintea Sorina, pesedistă de marcă şi de soi, damă bună a PSD, era din câte se pare replica în fustă a numitului Secureanu Florin care a jucat până prin anul 2016 tontoroiul la spitalul bucureştean Malaxa. Un episod şi un  individ despre care este vorba, între altele, în filmul Colectiv. Cazul Sorinei Pintea care acum vreo două săptămâni a dat fuguţa la Antenele voiculesciene ca să ne depene de-a fir în păr povestea doar uneia dintre bolile sale, fără însă a ne spune că e şi şpagomaniacală, arată câtă dreptate avea fostul ministru al Sănătăţii, dl. Vlad Voiculescu, ca la final de mandat să se întrebe câte din reformele pe care le-a implementat vor mai rămâne după victoria catastrofală în alegerile din 2016 a PSD. Şi tot cazul Sorina Pintea explică şi solidaritatea din jurul lui Mircea Beuran, şi de ce vârfuri medicale, dar şi oameni de bază din PSD se dau de ceasul morţii spre a opri reforma din sănătate declanşată de ministrul Victor Costache.

Coruptovirusul i-a infectat de multă vreme pe mulţi dintre pesedei.  Există pentru asta vreo soluţie? Nu cred. Boala e cronică. Iar în privinţa PSD eu nu mai am de mult timp nici o iluzie. Dar pentru o oarecare ameliorare, poate că n-ar fi rău să se pună în scenă un spectacol cu piesa Porunca a 7 a sau Fură mai puţin de Dario Fo. Pe care să îl vadă obligatoriu toate mărimile social-democraţilor români. Poate chiar înainte de viitorul Congres extraordinar al partidului. Cum se spune, în deschiderea lucrărilor.

 În încheiere, nu pot să nu remarc cât de mare este lovitura pe care o dă partidului şpagomana Sorina Pintea. Dar şi ce mare i-a fost acestuia norocul că şi-a amânat Congresul. Cazul Pintea l-ar fi torpilat întru totul.Ca prim semn al ieşirii mizere a PSD dintr-o istorie pe care de când există social-democraţii românii, vorba lui Nicolae Ceauşescu, au făcut totul spre a o arăta din ce în ce mai fetidă.

Comentariu publicat concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro