Şi totuşi. De doi bani speranţă pentru România...

Vine primavara şi în politica românească. În iarna care a trecut, perspectivele sumbre ne îngheţaseră sângele în vene. Avem acum suficiente motive de optimism care merită a fi relevate.

Rămân în urmă declaraţiile belicoase şi iresponsabile de genul „avem guvernarea, dar nu toată puterea”, „dorim să preluăm controlul politic la DNA” şi multe altele, pe care le-am tot repetat.

Faptul că Ponta sare în apărarea corupţilor şi hoţilor din toate zările, Mariana Câmpeanu de la PNL, Dragnea, Năstase, Fenechiu, Stefania Duminică etc.,  nu poate rămâne fără urmări în percepţia electoratului. Indiferent daca Ponta înţelege ceva din toate aceste evenimente.

Într-un studiu publicat sub egida CRPE (Centrul Român de Politici Europene), intitulat: „Cum putem opri asaltul politicii asupra democraţiei?”, Victor Giosan caracteriza astfel direcţia spre care merge statul român:

„Se constată apariţia şi dezvoltarea unui sistem neofeudal de „parazitare” a sectorului public în primul rând şi de control a părţii mai puţin dinamice, mai puţin modernizate, mai înapoiate a societăţii româneşti. Scopul fundamental este accesul permanent la resursele publice şi drenarea acestora către utilizări private/de grup”.

Lucrurile păreau intrate definitiv pe această traiectorie şi nimic nu părea să tulbure direcţia pe care apucase societatea românească.

Şi totuşi...

Schimbarea la faţă a lui Antonescu

PNL şi Crin Antonescu au evoluat până la faza în care doar un miracol mai poate salva USL. Chiar şi dacă Ponta cedează, cu duşmanul în pat sau în guvern nu e bine să te pui.

De la coautor al loviturii de stat din iulie 2012, la condamnarea amnistiei şi graţierii, la opoziţia făţişă faţă de marile proiecte ale guvernului Ponta (Roşia Montana, legea minelor, modificările la Codul Penal, etc.), Antonescu a revenit pe o linie cât de cât normală, greu de anticipat acum un an.

Au contribuit la această schimbare la faţă cultura umanistă, (spre deosebire de Ponta, care nu are cultură de loc), sfaturile cancelariilor occidentale (pe care le-a ascultat şi apreciat), respectul relativ pentru elitele intelectuale şi ale presei cinstite şi necumpărate din România şi străinătate.

Crin Antonescu a avut puterea şi priceperea să evite o rupere a PNL, să scape de miniştri Stroe şi Chitoiu, care intraseră sub influenţa lui Ponta şi a PSD, a reuşit să închidă gura miilor de funcţionari publici ameninţaţi cu eliminarea din administraţie odată cu ruperea USL. Este un merit incontestabil, pe care puţini îl preziceau, sub argumentul „nu pleacă câinele de la măcelărie”. Iată că a plecat.

Spre deosebire de Ponta, care nu poate ieşi din paradigma „jos Băsescu” şi „l’etat c’est moi”, Antonescu înţelege că altele sunt mizele României de azi, este permisiv la argumente de tot felul.

Şi dispreţul suveran manifestat de PSD la adresa partenerilor liberali („cine mai e liberal în ţara asta?”) a contribuit din plin la ruperea USL.

Victor Ponta are un deficit major de inteligenţă, dacă nu a anticipat acest deznodământ, contând pe faptul că poate manipula la infinit toată populaţia, inclusiv partea educată a ei, şi pe liberali. Că unu sau două posturi tv pot spăla la infinit creierul unei majorităţi a electoratului, pot alinia 80% din Parlament în spatele său. Iată că s-a înşelat amarnic.

Instituţiile statului

Spre meritul lor, instituţii fundamentale din justiţie, CCR, ICCJ, DNA, ANI, Curtea de Conturi, parchete, multe altele, nu s-au lăsat intimidate de nouă putere, de faptul că resursele financiare vin din pixul premierului.

CCR a blocat cu unanimitate de voturi toate proiectele aberante ale guvernului, inclusiv modificarea Constituţiei, cu toate că PSD spera o basculare a votului CCR în favoarea sa.

ICCJ i-a trimis la închisoare pe Năstase şi Fenechiu, DNA l-a pus sub urmărire penală pe Rusanu, soţia ex ministrului Chitoiu, etc.

ANI scoate pe tuşă, cu ajutorul instanţelor, importanţi baroni ai PSD, Bunea Stancu, Nicolescu, Nichita, Constantinescu, care şi ameninţă că-i vor trage pe toţi după ei.

Serviciile de informaţii, spre cinstea lor, n-au înclinat steagul spre cel care-i hrănea cu bani de la buget, şi-au menţinut obligaţiile prevăzute de lege, au asistat logistic şi cu flux continuu de informaţii alte instituţii ale statului, pentru servirea interesului naţional. Un lucru pe care Ponta nu-l inţelege şi nu-l acceptă.

Cea mai spectaculoasă schimbare o înregistrează, însă, Curtea de Conturi, sub conducerea lui Nicolae Văcăroiu, PSD-ist de vază. În urma controalelor efectuate la ordonatorii de credite, privind execuţia bugetară, Curtea de Conturi a trimis la DNA mii de documente din care rezultă că bugetul a fost „executat” spre buzunare şi conturi personale. Este pentru prima dată când mii de dosare şi procese vor avea ca sursă aceste acte de control efectuate de Curtea de Conturi. Spre disperarea baronilor şi clientelei USL.

Societatea, presa, elitele intelectuale

Au un merit de necontestat în spulberarea proiectelor USL. Multe anchete şi dezvăluiri au apărut din presă de investigaţie, de-ar fi să amintim plagiatele, inclusiv acela al lui Ponta, situaţia ministrului Câmpeanu, conflictele de interese şi incompatibilităţi, contracte oneroase, salariile uriaşe de la ASF, OUG privind conducerea ASF, anchetă aflată acum pe rolul DNA şi care se poate întinde până la Victor Ponta.

Este la fel de adevărat că sunt mulţi funcţionari cinstiţi în administraţia centrală şi locală, care cu un simplu click trimit documente interne compromiţătoare la presă.

După plecarea liberalilor din USL ne putem aştepta la un val de dezvăluiri, de la cel mai înalt nivel. Iată că şi tehnologia modernă contribuie la contracararea atacurilor la statul de drept.

Preşedintele Traian Băsescu

Este clar că a ţinut piept tăvălugului USL, prin devoalarea şi dezvăluirile privind matrapazlâcurile legislative la care s-au dedat guvernanţii USL.

În felul acesta a menţinut trează speranţa că nu e totul pierdut, că şefii instituţiilor de forţă din justiţie şi serviciile de informaţii nu pot fi schimbaţi doar pentru că aşa vrea Ponta şi PSD.

Atacurile repetate ale preşedintelui Băsescu la neregulile şi măsurile greşite, la alcătuirea bugetului pe 2014, la măsurile legislative, explică de ce voia USL să scape de preşedinte încă din iulie 2012.

Ultimă declaraţie a lui Ponta, „dacă nu câştigăm preşedinţia scapă cine poate”, arată forţa şi importanţa unui preşedinte corect, dedicat interesului naţional şi nu baronilor şi feudalilor de rit nou, cum îşi doreşte Victor Ponta.

Partenerii UE şi NATO

N-au închis ochii la derapajele de la statul de drept, inclusiv prin deplasarea reprezentanţilor săi la Parlament şi la guvern, prin avertismente abia voalate, prin trimişi speciali de talia Victoriei Nuland.

Perspectiva de a pierde bani europeni, libera circulaţie a cetăţenilor şi mărfurilor în spstiul UE, reacţia recentă a cetăţenilor ucrainieni în favoarea aderării şi integrării în UE, trebuie că dau fiori reci lui Ponta şi celorlalţi lideri PSD.

Este clar că, la o adică, nici românii nu vor accepta să piardă ce au câştigat, cu atât mai mult cu cât suntem deja sub acoperirea tratatelor şi convenţiilor cu partenerii noştri.

În concluzie, ne apropiem de sfârşitul unei etape negre şi periculoase a conducerii politice din România.

Prin moţiune de cenzură, (este de aşteptat ca mulţi parlamentari să înţeleagă mizele acestor evenimente pentru viitorul României), prin căderea lui Ponta sub loviturile baronilor proprii, prin trezirea electoratului la o realitate diferită de aceea promisă de USL, România îşi va relua cursul spre modernizare, spre integrarea deplină în UE.

În caz contrar, exemplul Ucrainei este un avertisment teribil pentru clasa politică.

De doi bani speranţă...