Și România de ce nu poate?
0E o întrebare la care, cândva, guvernanții noștri, care vor mai fi ei atunci, va trebui să învețe să răspundă corect, în favoarea intereselor naționale de supraviețuire. Poate, atunci, vom avea profesioniști de politică externe și geo-strategie care să le spună guvernanților cum să navigheze pentru a asigura echilibrul delicat între corectitudinea necesară a politicilor susținând alianțele din care facem parte și contractele economice care nu iau deloc seama de idiosincraziile politicianiste.
Uite un exemplu care chiar este extrem de evident și arată, ca la manual, cum politica în dimensiune europeană și euro-atlantic poate continua cu mesajele ei pure, dure și intransigente și, în același timp, exact aceeași echipă de politicieni să pună în prim plan și urgențele fundamentale ale țării lor în materie de dezvoltare economică. Iată ce-a făcut Emmanuel Macron în China.
Pe de o parte, și-a făcut partea de treabă în ce privește solidaritatea europeană, aliniindu-se pe poziția de acum cunoscută, repetată la Pekin de Ursula von der Leyen în ce privește avertismentele lansate de UE pentru a nu avea surpriza unui ajutor militar chinez către Rusia care, desigur, ar influența dramatic soarta conflictului din Ucraina.
Dar, pe de altă parte, conform unei tradiții pe care liderii Români uitată din diverse motive de ai noștri, Macron a venit la Pekin însoțit de peste 50 de reprezentanți ai lumii de afaceri și cu o foarte clară agendă de priorități economice naționale. Și a bifat-o, sec, fără multe comentarii, rapid și foarte precis, cu rezultate absolut notabile. Iată, citiți despre ce-a fost vorba și realizați că toate astea s-au negociat în amănunt, de mult, pe diverse paliere ale diplomației economice (există și așa ceva, la alții), exact în momentele în care, politic, la Bruxelles se vorbea public despre faptul că trebuie să considerăm China drept un rival sistemic, așa cum decidea Parlamentul European în neasemuita sa înțelepciune.
Au fost semnate acum mai multe acorduri în domenii strategice, contracte în valoare de zeci de miliarde fiecare, deschizând piețele reciproc pentru investiții viitoare în domenii strategice în sectoarele ca transporturile, agricultura, energia, tehnologia de vârf și cultura.
Se va deschide în China (în zona Tianjin, în apropiere de Pekin), o a doua linie de producție AIRBUS care va începe să producă aproape imediat, adică începând cu a doua jumătate a anului cu 2025. Practic, se va dubla capacitatea liniei existente și care a produs peste 600 de avioane tip AIRBUS A320, ceea ce confirmă estimarea că piața producției de avioane din China a ajuns acum cea de-a doua ca importanță în lume.
Grupul energetic EDF și colosul chinez CGN au prelungit acordul lor de parteneriat global început în 2007. Privește concepția, construcția și exploatarea centralelor nucleare. S-au mai semnat și acorduri de cooperare în ce privește producția de electricitate cu un proiect considerat revoluționar de energie eoliană în largul mării și o preluare de participare la o instalație terestră deja existentă.
Armatorul francez CMA-CGM (nr. 3 pe plan mondial) a semnat un acord cu COSCO (nr.1 în China) și portul Shanghai pentru furnizarea de bio-etanol și de e-metanol.
Compania franceză SUEZ de gestionare a aprovizionării cu apă și prelucrare a deșeurilor a obținut un contract pentru desalinizarea apei de mare, OREAL a semnat cu gigantul ALIBABA în domeniul „consumului durabil”, China a emis 15 noi autorizații în domeniul agroalimentar , tot atâtea porți deschise pentru exportul d produse către această țară, ceea ce deschide perspective comerciale și financiare imense pentru exportul cărnii de porc din Franța în condițiile în care aceasta este mâncarea preferată în țara cu 1,4 miliarde de locuitori. În fine, anul viitor, pentru prima oară, va exista o expoziție Versailles în Cetatea Interzisă...
Desigur, să păstrăm proporțiile și să sperăm în măsura permisă de capacitățile pe care le mai are România, dar și de calitatea serviciului său diplomatic și de prestația guvernamentală în domeniu. Dar, cu toate astea, întrebarea de titlu cred că este justificată deoarece ratăm șanse care nu se mai întorc sau, atunci când reapar la orizont, costă din ce în ce mai scump.
Cine se va ocupa, totuși, măcar cât de cât, de deschiderea de drumuri și stabilirea (sau restabilirea) de contacte cu parteneri externi care să aducă ceva concret pentru producătorii români, folosind baza existentă în țara noastră? Nu e întrebarea retorică, ci una de supraviețuire.
Se încarcă comentariile...
