Şi prezidenţiabilii se mai schimbă, nu-i aşa?
0
Avem vreo zece posibili preşedinţi ai României. O adevărată inflaţie. Electoratul ia contact cu figuri mai noi sau mai vechi, îi priveşte, îi ascultă, îi cântăreşte (se încing discuţii aprinse, se fac pariuri), apoi decide ce va face cu votul lui.
În tabăra prezidenţiabililor se fac mişcări surprinzătoare, cum ar fi cea a lui MRU. Văzând că „ungurenii” nu se mai adună în jurul lui, cu toate studiile lui strălucite, în calitate de fost prim-ministru şi posibil preşedinte a ocupat un scaun mai modest de subaltern, admiţând că preşedintele a avut dreptate când a afirmat că s-a făcut cu el o greşeală...
Aşadar, indirect, preşedintele a recunoscut, târziu, că a greşit când l-a numit premier pe MRU, apoi a vrut să dovedească faptul că are totuşi „mână bună”, după nominalizarea inclusiv a lui Victor Ponta..., recomandând, pe un alt palier, candidatura lui Cristian Diaconescu la prezidenţiale. Consilierul său a triumfat, şi-a luat rolul în serios, în prezenţa Elenei Udrea, cu un zâmbet afişat în colţul gurii.
Pentru mulţi dintre noi, bucuria lui Cristian Diaconescu a semănat cu cea a lui Mircea Geoană, preşedinte al României pentru câteva ore, când când a fost înfrânt la limită de Traian Băsescu. Nu dezvoltăm.
Practic, candidatura lui C.D. a luat sfârşit. Ca şi MRU, va trebui să se aşeze în rândul al doilea. Apoi, va trebui să ţină cont de ce spune partidul său: semnăturile de adeziune sunt puţine, anunţând un eşec.
Pe o reţea socială, dacă nu e făcătură, apare EBA, care cuvântă aşa: „Ruxandra Dragomir (preşedinta Organizaţiei de femei din PMP – s.a.) se preface că nu ştie despre ce este vorba: organizaţiile au probleme în a strânge semnături pentru Cristian Diaconescu deoarece Elena Udrea interzice acest lucru”.

Dacă mergem pe acest scenariu, EBA îşi susţine tatăl, care l-a sprijinit pe C.D., un lucru extrem de meritoriu. În acest caz, se desparte de Elena Udrea, de care o lega o prietenie mai veche. Preşedintele va avea de ales între fiică şi Elena Udrea, „produsul” său cel mai bun în materie de politică, aşa cum domnia sa a declarat. Cui îi va da satisfacţie?
În legătură cu acest subiect delicat, toată lumea aşteaptă o declaraţie a preşedintelui. Care va veni. Care este previzibilă.
Cu toate acestea, un adevăr este la îndemâna oricui: chiar dacă nu mai candidează, preşedintele nu are un viitor candidat pe măsura exigenţelor sale, care să-i permită PMP-ului acces la fotoliul prezidenţial. Chiar dacă Ruxandra Dragomir a afirmat că „România este pregătită să voteze o femeie”, şeful statului ştie că acest lucru nu este adevărat, indiferent care ar fi acea femeie, din moment ce l-a avut în vedere pe C.D., şi nu pe Elena Udrea.
Pe electorat, în general, nu-l interesează aceste jocuri de culise. Nu are timp pentru aşa ceva. Nici calculele prezidenţiabililor nu-l interesează. Electoratul român, în cea mai mare parte, va pune ochii pe un candidat şi va hotărâ: „Ăsta e!”. Acest lucru se va petrece abia pe la începutul lunii noiembrie. Explicaţia e una singură: tabla de şah pe care mişcă prezidenţiabilii e în continuă schimbare, iar alte surprize nu vor întârzâia să apară.