Schimbare de macaz în PSD?

Primăvara a venit cu mişcări-surpriză pe scena politică românească: divorţul între Traian Băsescu şi PD, partidul său de suflet, fracturarea pe tărâm „moţional” a PDL, repunerea pe tapet a Mişcării Populare, turbulenţele din sânul USL. Dintre toate, însă, semnele unei schimbări de optică şi orientare în PSD mi se par a fi de o importanţă aparte.

Stânga FSN-istă s-a caracterizat prin linia de gândire şi acţiune Iliescu-Brucan-Dan Marţian, tributară influenţelor străine (răsăritene), în aceeaşi măsură aservită intereselor de menţinere a puterii cu orice preţ. În timp ea s-a nuanţat, s-a mişcat în acelaşi registru dar cu deplasarea centrului de greutate spre exploatarea oportunităţilor economice şi de afaceri personale: exponenţii acesteia: Hrebenciuc-Dan Ioan Popescu-Năstase.

A urmat apoi o fază dominată de prezenţa în prima linie a lui Geoană, menită la început să-l disloce pe Iliescu dar căreia i-a căzut pradă (prin efectul de bumerang) şi Năstase. Ea a fost dominată de voinţa suverană a marilor moguli de tipul Sorin Ovidiu Vântu –Dinu Patriciu-Dan Voiculescu. Nota comună a tuturor: orientare neo-comunistă, exploatare nemiloasă a tuturor oportunităţilor de îmbogăţire prin rapt şi speculaţie, neutralizarea criticilor venite cu precădere dinspre occident.

Acum PSD se află sub influenţa şi puterea unei garnituri întinerite, o generaţie nouă: Ponta-Dragnea-Corlăţeanu-Şova. Şcoliţi la catedra veterană, nu păreau a se fi distanţat cine ştie ce de metehnele dascălilor. Evenimentele din vara trecută stau mărturie. Cu toate acestea, ceva nou, ceva deosebit pare a-şi croi făgaş în gândirea şi acţiunea lor. Reacţia dură a forurilor europene la evenimentele din vara trecută pare a fi fost de natură a le limpezi apele în privinţa direcţiei de urmat. Este, în acest sens, în totul edificator jocul combinativ pe care-l face Ponta. Pare convingător că se doreşte integrarea definitivă în structurile UE. Pare de asemenea că sunt convinşi de necesitatea de a satisface cerinţele integrării. S-au convins că nu se poate umbla cu jumătăţi de măsură şi că deci, trebuie să dea expresie valorilor care guvernează noua Europă.

Laurei Codruţa Kovesi la şefia DNA  vine în întâmpinarea credibilităţii UE.

Cum pot fi interpretate, în sensul acestei idei, mişcările lui Ponta? Temperarea relaţiilor cu Băsescu devenea necesară. Distanţarea lui Băsescu de PDL i-a stimulat tentativa de apropiere. Propunerea Laurei Codruţa Kovesi la şefia DNA  vine în întâmpinarea credibilităţii UE. Ambele mişcări sunt acum întoarse pe toate feţele. Pentru unii că nu sunt suficiente, pentru alţii că depăşesc măsura.

Dacă Ponta este sprijinit de masa substanţială a partidului, lucru ce se va vedea cu prilejul apropiatului lor conclav, întrebarea care stăruie pe buze este cât de reală, cât de sinceră este orientarea pe care vrea s-o imprime partidului. A spus-o de mai multe ori că doreşte o social-democraţie de tip laburist. Mai nou, că vrea să urneze exemplul Poloniei. Nu văd o contradicţie în termeni. Importantă ar fi desprinderea, detaşarea clară şi fermă de canoanele comunist-socialiste. Pentru a ne convinge de sinceritate, atitudinea faţă de autoritatea judecătorească va fi examenul esenţial de trecut.

Deocamdată propunerile de procurori îl cantonează în zona ambiguităţii. Pe o linie fermă, Morar, devenit simbol al luptei anticorupţie, trebuia menţinut în poziţie de decizie şi influenţă. Diatribele împotriva lui, în totul nejustificate, stârnesc bănuieli şi incetitudini.

Propunerea lui Kovesi nu compensează decât în parte situaţia. Dacă tot se dorea un compromis pentru potolirea opozanţilor - inacceptabil de principiu-  se putea inversa schema: menţinerea lui Morar, cu atât mai vârtos cu cât preşedintele Băsescu cât şi fostul procuror Voinea exprimă anume rezerve faţă de Kovesi pe tema atitudinii ei în chestiunea deosebit de spinoasă şi pe atât de importantă a infracţiunilor revoluţiei şi mineriadelor. Aceasta chiar dacă Kovesi este foarte apreciată în cercurile UE. În cazul lui Morar vorbim de certitudini.

Oricum, nominalizarea astfel făcută este o dovadă nu numai de compromis politic ci, - alături de faptul că nu s-a intervenit în ultima vreme pentru influenţarea justiţiei în cazuri semnificative între care cel al lui Năstase este edificator – şi de o schimbare de optică, de o nouă orientare. Cât este de solidă şi sinceră urmează să ne-o demonstreze viitorul. Cazurile pe rolul imediat- Năstase, Voiculescu, Babiuc şi alţii – vor fi grăitoare. Tot astfel cum monitorizarea pe mai departe din partea UE  atâta vreme cât se va dovedi necesară, va pune în lumină realitatea. Pe chestiunea justiţiei nu se vor admite compromisuri.