„Scapă cine poate!“

Frisoanele penalilor politici aflate în stare latentă au erupt puternic, în special la cei care erau vizaţi de ridicarea imunităţii parlamentare, Justiţia având astfel liber să constate dacă aceştia sunt sau nu vinovaţi de faptele pentru care sunt cercetaţi şi acuzaţi.

Trăim evenimente politice la care cu greu speram în urmă cu câteva luni, când nivelul de speranţă într-o nouă Românie, în care drumul spre o democraţie adevărată să fie fără întoarcere, aproape că dispăruse.

Adevăr, minciună, folclor politic sau altceva, expresia „Scapă cine poate!”, care s-a vehiculat a fi fost rostită de Victor Ponta, în noaptea de după primul tur al alegerilor, într-o discuţie cu mai mulţi lideri PSD, dacă acesta nu va câştiga, pare să capete sens, după ce candidatul PSD la preşedinţie a pierdut.

Pe lângă acuzaţii la vedere, mai sunt desigur destui demnitari politici vizaţi de organele penale, dar ale căror dosare se află în diverse stadii de cercetare, precum şi alte persoane  publice pasibile de fapte de corupţie sau alte ilegalităţi, care ar putea fi  chemate oricând pentru a da cu subsemnatul la procuratură.

Chiar şi „marele” om politic de ieri, „micul” politican de azi, actual premier, şef de partid, fost candidat, Victor Ponta, are dosare în care este acuzat de diferite fapte ilegale. Necazurile „Micului Titulescu” au început  din noaptea în care Liviu Dragnea l-a anunţat că a pierdut alegerile, iar „poporul care are întotdeauna dreptate” l-a învins, când deja mulţi acoliţi de-ai săi care l-au sprinijit în campania electorală şi nu numai, făcându-l ceea ce a fost, au început să-i care pumni şi picioare în cap pe la televiziunile susţinătoare, cerându-i socoteală.

A fost doar începutul socotelii deoarece după cum constatăm, tot mai mulţi susţinători, sprijinitori, poate chiar finanţatori, au început să-l înjure nemulţumiţi, simţind cum le fuge pământul de sub picioare şi cum zornăie la uşă cătuşele ”monstruosului” DNA. Reglarea de conturi dintre Victor Ponta şi foştii acoliţi este doar la început, aceştia nemaifiind dispuşi să-i tragă barca pe uscat, sunt preocupaţi de recuperarea daunelor şi în special de asigurarea imunităţii în faţa legii.

Unii astfel de „puternici” ai zilei de ieri încearcă mai versatili din fire, să se apropie de barca Johannis, arătându-şi tot felul de disponibilităţi, servicii, alţii descoperindu-şi brusc rude printre saşi. Dar, pentru moment, ”neamţul” rămâne neclintit în faţa avalanşei de simpatii din partea foştilor adversari politici, sprijinit de ”buldogul” Blaga, care s-a proţăpit puternic cu labele pe uşa politicienilor ”traseişti”. Cât vor rezista cei doi învingători în faţa linguşelilor învinşilor vom vedea, dar eu cred că nu-i va ţine mult până vor ceda, sub diverse pretexte, asediului traseiştilor.

Deocamdată, nu are nimeni curaj să ridice vocea făţiş împotriva ridicării imunităţii demnitarilor acuzaţi de comiterea unor fapte penale, de corupţie, în timp ce DNA-ul aşteaptă cu nerăbdare să-i trmită în faţa justiţiei pe cei care sunt vizaţi şi cercetaţi, care s-au ascuns până acum sub haina protectoare a parlamentului. Pe de altă parte şi-au pierdut speranţa pe moment şi cei care sperau la promulgarea Legii amnistiei şi graţierii, blocată tot prin ”puterea poporului”.

Căzuţi brusc cu picioarele pe pământ din stratosfera ”marii politicii” româneşti, cei care se simt cu  musca pe căciulă fug ca şobolanii şi folosesc toate tertipurile de care sunt în stare, căutând scăparea de braţul lung al legii şi de oprobriul poporului pe care l-au minţit, batjocorit, manipulat, dispreţuit şi de care s-au folosit cu bună ştiinţă. Aceşti susţinători, acoliţi, făptaşi ai corupţiei trebuie însă, să dea socoteală şi să fie pedepsiţi conform faptelor săvârşite. Nu trebuie iertaţi sub nici o formă.

Cum este să apară acum Ecaterina Andronescu de exemplu, cu cătuşe la mâini, când în campania electorală, era plimbată ca sfintele moaşte prin licee, unde ”prima doamnă a învăţământului românesc” încerca să-i convingă pe tinerii care împliniseră 18 ani, să-i manipuleze, pentru a vota cu Victor Ponta. Ce nu a ştiut înainte acest demnitar a fost faptul că tinerii aduşi fără voia lor la întrunirile cu ea, au căutat-o apoi pe Internet, descoperind ce ”doamnă mare” are dosar penal la DNA şi de ce este acuzată.

Ce nu a ştiut Ecaterina Andronescu înainte de a face campanie electorală în licee, a fost faptul că tinerii pe care a încercat să-i prostească l-au votat pe Johannis şi nu pe Ponta, făcând şi ei posibilă concretizarea expresiei ”scapă cine poate!”, ridicarea imunităţii ”primei doamne a învăţământului românesc” şi trimiterea ei în faţa instanţei de judecată, acuzată de comiterea unor fapte de corupţie.

 La ora când am srcis aceste rânduri, Ecaterina Andronescu încerca să se disculpe în faţa Camerei Deputaţilor, considerându-se nevinovată. Dacă era cu adevărat nevinovată, de ce nu şi-a dat demisia înainte şi nu s-a pus la dispoziţia instanţei de judecată pentru a-i constata nevinovăţia, cum a făcut-o colegul ei Viorel Hrebengiuc?

Până la reconfigurarea noi hărţi de putere la vârful statului, ca efect major al alegerilor recent încheiate, care pot constitui o etapă importantă de nou început democratic pentru România, asistăm la un început de curăţire de penali a Parlamentului, procescare trebuie aprofundat şi continuat cu îndârjire, la nivelul tuturor structurilor statului şi nu transformat într-un simplu foc de paie stins după vâlvătaie.