Scăderea preţurilor gazelor din import reduce independenţa energetică a României?

În ultimii ani s-au apreciat, de către unii analişti, paşii importanţi în independenţa energetică a României, chiar dacă adevărul arăta că această independenţă era una conjuncturală, determinată de închiderea consumatorilor industriali şi nu de politici publice. O reducere importantă a preţului gazelor de import poate arunca oricând România în pozitia de dependenţă de importurile de gaze?

Ambele poziţii sunt unele conjuncturale şi important pentru România este eliminarea unui concept perimat ca independenţă energetică şi înlocuirea lui cu conceptual de securitate energetică.

În acest sens fac trimitere la pericolele pe care le reprezintă acest concept descris într-un articol scris în anul 2013, intitulat Securitate energetică versus independenţă energetică.

Contrar unor aprecieri existente pe piaţă, în opinia mea, reducerea preţului gazelor ruseşti livrate în Europa nu este o decizie care să aibă un argument, decisiv extracomercial. Apreciez că trendul preţului gazelor naturale, coroborat cu preţul produselor petroliere, care sunt legate prin formulele existente în contractele de vânzare a gazelor naturale, arăta încă din anul 2014 o tendinţă de reducere a preţului gazelor naturale, care poate atinge în anul 2016 valori de 200 $/ 1000 mc.

În fapt o previziune ce-mi aparţine prezentată la începutul anului 2015 în cartea Piaţa gazelor naturale, Editura Transilvania Braşov, arăta posibilitatea ca în anul 2016 preţul gazelor să ajungă la 200 $/ 1000 mc.

Apreciez că un nivel al preţului de vânzare a gazelor naturale la un nivel de 200$/ 1000 mc nu este în sistuaţia de a pune în pericol Gazprom. Consider că chiar dacă această companiei se va confrunta cu o reducere importantă a veniturilor, acest nivel al preţului este departe de a constitui o problemă de supravieţuire pentru Gazprom.

În acelaşi timp consider, că scăderea preţului gazelor din import la acest nivel, este o lecţie importantă pe care ţări ca România trebuie să-şi le însuşească.

Dintre aceste lecţii putem să amintim:

• Piaţa liberă a gazelor naturale este o piaţă extrem de volatilă, scăderea preţului gazelor din import în 3 ani cu cca 300%, pe care participanţii trebuie să fie capabili să o managerieze, mai ales peste căteva zeci de luni în care preţul va începe să crească. 
• Recunoaşterea pericolului conceptului de independenţă energetică, care poate determina situaţii în care costul energiei produse în România să fie mai mare decât a celei importate. Astfel, securitatea este pusă în pericol prin lipsa de competitivitate a produselor realizate în România. Nu în ultimul rând canalele de transport (reţele de transport, distribuţie etc.), în condiţile descoperirii de noi resurse în Marea Neagră, necesită modificări importante şi investiţii pe măsură ce poate face ca preţul gazelor la consumatorul final să depăşească preţul gazelor importate. Astfel, eliminarea importurilor poate crea Independenţă energetică, dar nu şi Securitate energetică.

O companidei de talia Gazprom care are o marja importantă, în condiţiile reducerii cererii de gaze, are interesul de păstrare a cotei de piaţă şi de impunere a unor noi direcţii. “Jocurile energetice” care se efectuează în prezent vor avea efect în următorii 5 – 10 ani şi vor fi determinante pentru următorii 20-30 ani sub forma accesului la surse, accesului la rutele de transport şi poziţionarea pe pieţele de energie.

Aşa cum am arătat în nenumărate materiale, aşa zisă independenţă energetică a Românie, este un fenomen conjutural, nesustenabil pe termen lung. Dovada cea mai importantă a efemerei independenţă energetice a României, este faptul că în momentul în care preţul gazelor ruseşti va coborâ sub preţul gazelor produse în România, vom observa că brusc România va importa gaze naturale. În fapt regulile pieţei libere vor determina întotdeauna alegerea acelei surse de gaze care are preţul cel mai mic indiferent care va fi provenienţa ei.

Romania are o capacitate de import care poate acoperii în întregime consumul de gaze actual. O evoluţie a preţului gazelor din import la nivelul a 200 $/1000 mc va determina apariţia unei concurenţe la nivelul surselor, cu posibilitatea stabilirii preţului final pe piaţa din România în jurul acestei valori sau poate chiar la o valoare inferioară. Piaţa angro, la nivelul surselor se va confrunta cu un puternic fenomen competiţional, care va aduce şi preţuri mai mici la achiziţia gazelor.

Această situaţie va reduce venitul companiilor producătoare de gaze, cu două principale consecinţe immediate, reducerea investiţiilor şi reducerea încasărilor din taxe, redevenţe, dividende, impozite pe profit etc. la bugetul de stat. În acest context proiectul noilor taxe în sectorul gazier vine tarziu şi total în neconcordanţă cu realităţile pieţii. În ultimii 5 ani, când marjele în acest sector erau importante nu a existat nici o modificare importantă asupra acestor taxe, în urmă cu o lună se propunea un document neadaptat realităţilor.

Un element de asemenea îngrijorător pentru România, care este în plin process de dezvoltare a unor proiecte importante atât în zona de up-stream, cât şi în zona dezvoltării conductelor de transport este faptul că modificarea importantă a preţului gazelor naturale dintr-o piaţă are impact asupra tuturor proiectelor prezente şi viitoare.

Scriam într-un articol publicat în anul 2013: 

Este neceara regândirea sistemului de transport, astfel încât tranzitarea gazelor de la vest la est şi de la sud la nord, dar şi vice versa, să asigue energia necesară ca suport de transport şi de echilibrare între diverse zone, coroborat cu dezvoltarea sistemelor locale care să permită preluarea gazelor naturale de la zăcămintele locale şi transportul lor pe distanţe relativ restrânse. Această abordare trebuie să fie posibilă din punct de vedere tehnic şi atractivă din punct de vedere al tarifelor practicate. Regândirea sistemului de transport sub aspect juridic (reguli distincte pentru fiecare categorie de sistem) – tehnic (regimuri tehnologice, abordări investiţionale, operaţionale şi de mentenabilitate diferite pe categorii de sisteme) - economic (metodologii de tarifare, redevenţe, taxe, tarife distincte pe categorii de sisteme), ar permite preluarea gazelor din zăcămintele locale şi transportul lor în funcţie de presiunile disponibile, dar şi tranzitul bidirecţional printr-un sistem naţional compatibil cu sistemele de transport ale ţărilor vecine, preluarea eventualelor gaze descopeirte în noi zăcăminte de gaze convenţionale şi neconvenţionale, interconectarea cu sistemele actuale şi viitoare de transport gaze, ar asigura funcţionarea sectorului gazier în concordanţă cu principile de business promovate de Directivele şi Regulamentele Europene, dezvoltarea economică a României şi securitatea energetică a României (inclusiv prin reducerea dependenţei energetice).

Aceasta abordare este cea care ne poate pune la adăpost, faţă de multiplele repoziţionări care vor apărea continuu în piaţa viitoare a gazelor naturale determinată volatilitatea preţului, a cererii şi ofertei.

Aparent, consumatorii ar trebui să se bucure pentru faptul că un gaz mai ieftin din import va determina o concurenţă a surselor de gaze şi va determina o aliniere a preţului gazelor după preţul cel mai mic oferit. Apreciez că o scădere a preţului gazelor din import la un nivel de 200 $ / 1000 mc ar determina scăderea preţului pe piaţa en-gros, piaţa de aprovizionare a furnizorilor, traderilor şi marilor consumatori.

În schimb apreciez că nu va exista o influenţă semnificativă asupra preţului gazelor la consumatorii finali. Lipsa concurenţei pe piaţa en-detail, nu va aduce preţuri mai mici la nivelul consumatoriilor finali.

Consider că această situaţie v-a favoriza furnizorii de gaze cărora li se va majora profitul. Perdanţii acestui scenariu vor fi consumatorii, bugetul de stat şi producătorii.

În anul 2015, din calculele mele, a rezultat scăderea pretului gazelor în ultimele 9 luni cu cca. 10% la nivelul achiziţiei acestora de către furnizori şi trader, dar această scădere nu s-a regăsit şi în scăderea preţului gazelor la nivelul consumatorului final, unde apreciez că în aceeaşi perioadă preţul gazelor a crescut în medie cu cca. 0,5%.

Insularizarea pieţei de gaze din România, scăderea cererii de gaze, supraoferta de gaze, concurenţa de pe piaţa en-gros etc. au determinat reacţia pieţii şi acest lucru s-a reflectat în scăderea preţului gazelor achiziţionate de furnizori. În schimb lipsa concurenţei de pe piaţa en-detail a determinat uşoara creştere a preţului la consumatorul final.

În urmă cu doi ani afirmam într-un alt articol:

Liberalizarea pieţei de gaze presupune eliminarea poziţiei monopoliste a firmelor care acţionează în acest domeniu, eliminându-se posibilitatea de a influenţa preţul gazelor pe piaţă prin intermediul unor reguli impuse în piaţă, dar necesită şi informarea adecvată la nivelul consumatorului.

Atât timp cât consumatorii nu vor dobândi cunoştinţe minime specifice care să permită o apreciere corespunzătoare faţă de gazul achiziţionat, ei vor rămâne “captivi” şi în piaţa liberalizată.

În fapt există riscul foarte mare ca piaţa liberalizată să se transforme într-o piaţă a furnizorilor deştepţi, care să beneficieze indirect de pe urma liberalizării pieţii, în fapt să profite de lipsa informaţilor la nivelul consumatorilor, beneficind de efectele financiare pe care o astfel de piaţă le-ar produce.

Piaţă liberalizată a gazelor naturale fără consumatori informaţi, încurajaţi să intervină, susţinuţi să negocieze, capabili să analizeze diverse oferte, determinaţi să acţioneze responsabil, prudent şi fără a se lăsa constrânşi, nu va fi decât o altă dezamăgire pentru poporul român.

Din pacate ceea ce prognozam atunci, vedem ca rezultate în prezent.

Periculoasă este miopia instituţiilor responsabile ale statului, asupra realităţilor evidente de pe piaţa gazelor naturale.

Apreciez ca evoluţia preţului gazelor naturale din import are la baza considerente comerciale, în concordanţă cu strategia concernului rus pe piaţa europeană, care pot să influenţeze semnificativ piaţa şi activitatea gazieră din România.

Dar, în acelaşi timp apreciez că o eventuală decizie noncomercială, poate să fie oricând luată, care va avea un impact incomparabil mai mare asupra României, scoţând încă o dată în evidenţă, cât de vulnerabili şi chiar incapabili suntem în asigurarea securităţii energetice, inclusiv a diminuării sărăciei energetice.