Să nu-l privim pe preşedintele Nicușor Dan ca pe un „tătuc” atotputernic, care le rezolvă pe toate!

În primul rând a trecut doar o lună de când este preşedinte şi a anunţat că se va ocupa de deficitul bugetar şi formarea guvernului. Deficitul bugetar nu intră în atribuţiile preşedintelui, dar formarea guvernului şi desemnarea premierului, da. Iar un guvern puternic şi cu susţinere parlamentară este condiţie şi pentru rezolvarea deficitului bugetar.

FOTO presidency.ro

Ce a stârnit critici şi proteste la adresa președintelui au fost ultimele numiri în Justiţie. Mihai Busuioc judecător la CCR, Lia Savonea preşedintă la Curtea Supremă şi Roxana Petcu la Inspecţia Judiciară.

Mihai Busuioc a fost votat în Parlament, din partea PSD, inclusiv de parlamentarii PNL, USR și UDMR. Lia Savonea şi Roxana Petcu au fost numite  de către CSM.

Să reamintim că democraţie înseamnă  separarea puterilor în stat: puterea legislativă, executivă şi judecătorească. Preşedintele aparţine puterii executive, guvernului, şi are atribuţii date de Constituţie în art. 80:

(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la bună funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.

Funcţia de mediere nu este precizată cu atribuţii de intervenţie directă în treburile interne ale altei puteri, de exemplu în puterea judecătorească.

Logica separării puterilor în stat este dată de „checks and balances”, şi orice abuz al uneia dintre cele trei puteri trebuie cenzurat şi stopat, în limitele Constituţiei şi a legilor,  de către celelalte puteri.

Numirile făcute de CSM

Preşedintele poate participa la şedinţele CSM, poate lua cuvântul, dar nu poate da „ordine” membrilor CSM, în ce fel să acţioneze sau voteze. Cu atât mai mult la decizia parlamentului. Dacă a fost o înţelegere nescrisă a coaliţiei de guvernare, ca partidele  să voteze în parlament propunerile partidelor la CCR, asta este. Nu poate schimba preşedintele această înţelegere.

La schimb, preşedintele are dreptul să numească un judecător la CCR şi pe şefii principalelor parchete, la propunerea ministrului Justiţiei şi cu aprobarea formală, neobligatorie, a CSM. Sunt atributele lui pe care şi le exercită cum doreşte.

Este adevărat că în Programul de guvernare, „România onestă”, cu care Nicușor Dan a câştigat alegerile s-au prevăzut:

·        „Reformă Inspecției Judiciare. În prezent, instituția nu sancționează eficient abaterile grave ale magistraților și poate deveni instrument de presiune asupra celor care critică sistemul. Este necesară introducerea răspunderii pentru membrii care comit erori grave de apreciere.”

·        „Promovarea meritocratică a magistraților. Redefinirea procedurilor de avansare în funcții superioare sau de conducere, pe baza unei consultări largi în rândul întregii profesii, nu doar a unui grup restrâns cu influență în sistem.”

·        „Reforma Curții Constituționale. Modificarea Legii 47/1992 pentru că judecătorii să fie numiți exclusiv din rândul magistraților cu o experiență semnificativă.”

În opinia mea este o chestiune electorală, prezentă la toţi candidaţii, să promită marea cu sarea, deşi nu intra în atribuţiile preşedintelui. De exemplu, reforma CCR este problema parlamentului, preşedintele poate ţine o cuvântare în parlament,  care parlament face, până la urmă, tot ce doresc partidele să facă. La fel celelalte puncte sunt în atribuţiile puterii judecătoreşti, care este independentă de dorinţele şi preferinţele preşedintelui.

Ce poate face, totuşi, preşedintele        

Să facă conferinţe de presă, să-şi exprime opiniile, judecăţile şi criticile referitoare la deciziile pe care le adoptă instituţiile din Justiţie. Poate influenţa opinia publică, se poate pune presiune pe instituţiile din Justiţie, dar atât. Să ne amintim de câteva dintre deciziile CCR,  care au stârnit revolta şi valuri în opinia publică, zile întregi cu comentarii şi articole acide în presă, dar care au rămas cum a stabilit CCR.

Aceasta este democraţia. Puterea poporului este delegată din 4 în 4 ani parlamentarilor, care aleg judecătorii la CCR, iar deciziile acestei instituţii nu pot fi contestate. Poporul îşi exercită puterea prin delegare. Nu s-a inventat un alt sistem mai bun. Alte ţări, Elveţia dar şi altele, fac referendumuri online şi pentru chestiuni nu foarte importante. Preşedintele USR a fost ales prin vot electronic de către toţi membrii partidului. Acesta este un progres în democraţie, dar România încă nu a ajuns la un aşa nivel, şi din cauza faptului că accesul la internet nu este generalizat, în mediul rural foarte puţin.

În primele săptămâni de activitate, preşedintele Nicușor Dan a fost intens ocupat de formarea unei coaliţii de guvernare proeuropene, şi de formarea guvernului. Trebuie să recunoaştem că guvernul şi programul de guvernare corespund în mare măsură nevoilor României de azi. Preşedintele a participat la mai toate dezbaterile pe aceste subiecte, iar rămânerea neschimbată a cotelor de TVA, cerută de preşedinte, n-a fost respectată de către partide şi premierul Ilie Bolojan. Nu avea între prerogativele stabilite de Constituţie stabilirea cotei de TVA. Aceasta este treaba executivului, a guvernului. În ciuda opoziţiei lui Ilie Bolojan la poziţia preşedintelui, a fost desemnat, totuşi, ca premier, ceea ce demonstrează că Nicușor Dan înţelege prevederile Constiutiei şi nu se comportă ca un preşedinte atotputernic, care vrea să decidă totul.

Jurnalistul Dan Tăpălagă explică ce ar fi trebuit să facă preşedintele în aceste 4 săptămâni de când a preluat funcţia:

Ce putea să facă? Să meargă la ședințele CSM, să vorbească, să pună presiune pe sistem, să încurajeze magistrații onești să candideze, să transmită toate semnalele publice și instituționale că se luptă cu anti-reformiștii, să refuze susținerea politică a coaliției pentru unul ca Busuioc la CCR – o rușine fără margini – pe scurt, să își folosească uriașa putere informală de care dispune ca șef al statului.

„Uriaşa putere informală de care dispune ca şef al statului” este strict limitată de Constituţie şi legile statului. Pe care preşedintele Nicușor Dan a ales să le respecte. „Să refuze susţinerea politică a coaliţiei” ce ar putea însemna? Coaliţia şi-a trecut guvernul prin parlament, şi acum nu mai contează dacă preşedintele o susţine sau nu.

Şi încă odată, preşedintele s-a consacrat în „micromanagement” la formarea coaliţiei şi guvernului, şi opinia publică este mulţumită de ce avem acum. Să pretindem ca în 4 săptămâni să facă şi altceva în afara constitutirii coaliției şi guvernului, mi se pare exagerat. Ştim cu toţii câte ore şi zile au fost necesare, discuţii până noaptea târziu până am ajuns o ţară normală, guvernabilă.

Şi dacă îşi făcea timp, şi se prezenta pe posturile tv cu critici la adresa puterii judecatorești şi a parlamentului, ar fi fost acuzat, pe bună dreptate, că incalcă atribuţiile prevăzute în Constituţie pentru funcţia de preşedinte.

În concluzie

Trebuie să înţelegem că democraţie nu înseamnă un „tătuc” atotputernic, cu puteri dictatoriale. Democraţie înseamnă delegare puterii poporului către reprezentanţii săi, odată la 4 ani. Fiecare popor are conducătorii pe care îi merită, pe care i-a ales.

Românii trebuie să fie fericiţi că de data asta au ales bine, ne-a trecut glonţul pe la ureche. Şi să fie înţelegători cu puterile prevăzute de Constituţie pentru funcţia de preşedinte al ţării.