Rusia şi China nu reuşesc să sperie lumea. Erdogan, Viktor Orban se reorientează

Deşi personalităţi militare de rang înalt avertizează cetăţenii europeni să se pregătească de un război cu Rusia, lucrurile stau exact invers. Până şi conducători proruși, precum Erdogan şi Viktor Orban, bat în retragere şi nu mai susţin Rusia, cum o făceau acum câteva luni.

Primul exemplu este poziţia Chinei faţă de Taiwan. După ameninţările zgomotoase că va face „reunificarea” Taiwanului cu patria mamă, fie şi cu forţa militară, s-a așternut tăcerea. Deşi în Taiwan a câştigat preşedinţia nu antichinez convins, care vrea menţinerea Taiwanului cu independenţa actuală.

Xi Jinping nu este „visător” ca Putin, şi a înţeles că ţara să nu este în măsură să ducă un război cu SUA, în primul rând din motive economice. Iată cum globalizarea îşi arată roadele, inclusiv în stoparea acţiunilor militare.

Putin n-a înţeles acest lucru, şi acum s-a trezit cu economia paralizată, fără forţă militară relevantă, fără râul de bani care venea din Europa prin exportul de hidrocarburi. N-a înţeles nici faptul că lumea liberă va ajuta Ucraina cu bani şi echipamente militare, atât cât să-i ţină piept. Rusia nu reuşeşte să impună deţinerea a 17% din teritoriul Ucrainei, dupa doi ani de război,  cum să fie în stare să susţină un război mondial? Şi Lavrov, ministrul de externe rus, spune răspicat că Rusia nu va ataca altă ţară, fără să spună că nu este în stare.

Erdogan a înţeles şi el încotro bate vântul războiului. Dacă la început s-a opus accederii Suediei în NATO, acum este de acord şi tocmai ce a semnat decizia parlamentului turc care acceptă intrarea Suediei în NATO.  Aşa că Rusia se trezeşte înconjurată de ţări NATO, cu Marea Baltică un „lac” NATO. Cu pierderi masive de echipamente,  nave şi avioane militare, după ce armata Ucrainei a învăţat să utilizeze armamentul oferit de occidentali.

Un exemplu şi mai clar de răzgândire este dat de Viktor Orban, premierul Ungariei. După ce cu mare zgomot a declarat că ţelul său este să schimbe UE, acum este de acord cu aderarea Ucrainei şi Republicii Moldova la UE. Nu numai că a ieşit din sala unde se vota începerea negocierilor de aderare cu cele două ţări, dar  acum declară ferm convins: „Ungaria va continua să sprijine Moldova pe drumul său către aderarea la UE”, a scris premierul ungar pe pagina sa de Twitter.

Şi cu banii UE destinaţi Ucrainei a lăsat-o Orban mai moale.

„Dacă vrem să ajutăm Ucraina - şi eu cred că trebuie să o facem - acest lucru nu trebuie să afecteze bugetul UE”

S-a zvonit, de la consilierii  lui Orban, că acesta va ieşi iarăşi din sala în care se va vota ajutorul de 50 de miliarde dolari pe care UE vrea să-i ofere Ucrainei.

Ultima ştire, este în pregătire o vizită a lui Viktor Orban la Kiev, care demonstrează o îndepărtare clară de politica lui Putin.

Toate aceste fapte se explică prin aceea că Erdogan şi Orban nu mai cred într-o victorie a Rusiei în Ucraina.

Şi posibila revenire a lui Trump la Casa Alba le dă fiori inclusiv lui Erdogan şi Orban. Deși nu arată.  Pretenţiile lui Putin faţă de vecinii săi ar creşte. Ar însemna ca Europa să rămână pe cont propriu, iar Rusia să se pregătească în următorii ani cu refacerea capabilităţilor sale militare, şi să ameninţe cu refacerea spaţiului ex-sovietic. Puţin probabil să reuşească, fără comerţul de produse sensibile destinate echipamentelor sale militare.

Aşa că eu nu ştiu pe ce se bazează miniştrii de Apărare din ţări europene când susţin că Rusia s-ar pregăti să atace ţări din NATO. Poate să-și dea importanță.

Armele nucleare, odată folosite de Rusia, ar duce la anihilarea acestei ţări de echipamentele şi capabilităţile militare ale NATO, conventionale şi/sau nucleare.

Rusia nu a reuşit să învingă Ucraina, în doi ani de zile, cum să reuşească să câştige împotriva NATO, cu 25 de state cu  putere economică şi militară de zeci de ori mai mare decât ale Rusiei. Atâta lucru înţelege şi Putin.

În concluzie

Deblocare ajutorului UE de 50 de miliarde dolari, posibil şi cel american de 106 miliarde dolari va înclina clar balanţa războiului în favoarea Ucrainei, mai ales că Rusia este epuizată economic şi militar. În plus, şi populaţia Rusiei pare că nu mai este dispusă să tolereze uriaşele pierderi de vieţi omeneşti, de scădere a nivelului de trai, şi toate pentru un război fără prea mare miză, alta decât pretenţia lui Putin că este echivalentul ţarului Petru Cel Mare.