Rusia, mon amour, my Love, meine Liebe

Angela Merkel este probabil liderul european care îl înţelege cel mai bine pe Putin FOTO Reuters

Europenii vorbesc cu totul altă limbă faţă de americani în privinţa sancţiunilor economice impuse Moscovei. Explicaţia problemei lingvistice ţine de algebră şi puţină economie: companiile şi statele europene au schimburi comerciale cu Rusia de 460 de miliarde de dolari pe an, adică de zece ori mai mult decât americanii.

Dacă o imagine face cât o mie de cuvinte, absenţa unei figuri importante de pe lista sancţiunilor impuse Rusiei de Uniunea Europeană face cât un milion de cuvinte. Nici pe această listă nu se regăseşte Igor Secin, şeful concernului petrolier Rosneft şi, totodată, cel mai important oficial rus după preşedintele Vladimir Putin. Secin a fost însă inclus pe lista sancţiunilor impuse de Statele Unite. Acestea constau în îngheţarea activelor unor înalţi oficiali – e vorba de conturi şi proprietăţi.

A (nu) lovi în Secin înseamnă a (nu) lovi în interesele British Petroleum (BP), pentru că grupul britanic deţine  aproape 20% din Rosneft, cea mai mare companie publică de petrol şi gaze din lume, după producţie şi rezerve. BP şi-a sumplimentat recent expunerea pe Rosneft prin acordarea unui împrumut de 1,5-2 miliarde de dolari, în condiiţiile în care grupul rus nu mai are acces la finanţarea de pe pieţele de capital occidentale. Împrumutul către Rosneft (al cărui business depăşeşte 100 de miliarde de dolari) a fost intermediat de trei bănci din Germania, Marea Britanie şi China.  

Cu 150 de ani în urmă

BP nu este singura companie europeană pentru care tulburările din estul Europei sunt privite dintr-o perspectivă mult mai rezervată (nuanţată) decât de publicul larg. Motivele ţin în special de istorie. Spre deosebire de Washington, Berlinul (capitala celui mai puternic stat european) are legături cu Moscova înainte ca Germania să aibă structura actuală şi înainte ca Rusia să fie URSS. PotrIvit site-ului său oficial, grupul german Siemens a făcut primul proiect în Rusia între 1852 şi 1855 când a construit reţeaua naţională de telegraf.  Au urmat şi altele, în infrastructură, telefonie, sănătate sau energie.     

Din această perspectivă nu e de mirare că Joe Kaeser, CEO Siemens, a fost primul şef al unei mari companii occidentale care l-a vizitat pe preşedintelui rus Vladimir Putin la sfârşitul lui martie.

Tot la sfârşitul lui martie, la Moscova a venit şi Carlos Ghosn, şeful grupului auto Renault-Nissan (proprietarul producătorului Dacia). Renault-Nissan are în plan ca, la jumătatea lui martie, să preia controlul AvtoVaz, producătorul mărcii Lada. AvtoVaz (compania este deja asociată cu concernul francezo-nipon) deţine aproximativ 30% din piaţa auto din Rusia, mai mult decât Hyundai-Kia (12%), General Motors (7%) şi Volkswagen (6%). Un analist auto, citat de Forbes USA, estimează că piaţa rusă (cu 2,7 milioane de maşini vândute în 2013) are potenţial să devină cea mai mare din Europa, până în 2020, urmând să depăşească Germania.

Miza: cei 144 de milioane de ruşi

Dacă vorbim despre retail, Rusia (144 de milioane de locuitori) este interesantă pentru toată lumea: şi pentru europeni, şi pentru americani (citiţi PepsiCo şi McDonald’s), chiar dacă expunerea celor din urmă e mult mai mică. Piaţa de bere care, potrivit Euromonitor, era în 2011 a patra cea mai mare din lume, este controlată în proporţie de 40% de grupul danez Carlsberg, prin Baltika Brewery.

Gerhard Schroeder, fost cancelar german, mândru de prietenia cu Putin 

Istorie lungă cu Rusia are şi grupul austriac de petrol şi gaze OMV (deţine pachetul majoritar la Petrom). De aceea, ”nu poţi să vorbeşti de sancţiuni dacă nu ştii efectul acestora”, a declarat Gerhard Roiss, directorul general al OMV, citat de The New York Times. ”Europa s-a dezvoltat de-a lungul ultimilor 50 de ani într-o regiune în care există o diviziune a pieţei muncii şi o diviziune a resurselor, ceea ce înseamnă în termeni concreţi că importăm energie din Rusia şi exportăm produse (utilaje industriale) în Rusia”, a mai spus Roiss.

Companiile energetice europene sunt îngrijorate de o şi mai accentuată înrăutăţire a relaţiei cu Moscova, pentru că un sfert din gazul care alimentează Europa provine din Rusia. Înrăutăţirea situaţiei din est reprezintă un business în sine, aflat, la rândul său, în pericol pe fondul sancţiunilor. Francezii au o afacere de 1,2 miliarde de euro cu guvernul  rus pentru livrarea a două nave de luptă ultraperformante la a căror realizare contribuie şi concernul Alstom.  Contractul a fost, în parte, onorat financiar.

La rândul său, Vladimir Putin depinde mult de Occident, pentru că jumătate din investiţiile străine din Rusia provin de la multinaţionale şi instituţii financiare europene. De asemenea, din Europa provin şi 45% din importurile ţării. De asemenea, tocmai aţi citit adevăratele vulnerabilităţi ale lui Vladmir Putin.