Rusia lui Putin nu poate fi lăsată să ridice noi ziduri în Europa!
0Acum 60 de ani, în 26 iunie 1963, președintele american John F. Kennedy rostea în Berlinul despărțit de doi ani deja de sinistrul zid ridicat de comuniști, memorabilul său discurs „Ich bin ein Berliner”.
L-am recitit și eu cu această ocazie și este greu să nu facem paralele cu ceea ce se întâmplă în zilele noastre, la granițele noastre, la granițele României!
Dacă la începutul anilor 90, odată cu căderea regimurilor comuniste din Europa de Est, lumea întreagă spera la o democratizare generală, la o cădere definitivă a Zidului Berlinului și a Cortinei de Fier, iată că istoria i-a contrazis, tragic, pe cei mai optimiști de atunci.
Iată că lângă noi, un regim dictatorial care se revendică de la defuncta URSS, a invadat un stat cu aspirații europene doar pentru că respectivul stat, Ucraina, dorea să înceapă drumul spre Uniunea Europeană și implementarea reformelor care să aducă mai multă democrație, mai multă libertate și mai multă prosperitate oamenilor.
Regimul Putin a răspuns acestor aspirații cu invazie, cu război, cu bombe și cu crime, cu distrugeri care necesită acum, când scriu, decenii de reconstrucție.
Iar dacă, din păcate, și în Parlamentul de la București mai sunt câțiva nebuni care l-ar admira pe Putin, parafrazându-l pe Kennedy, le spun și eu: mergeți în Ucraina!
Mergeți în Ucraina să vedeți cum arată vieți distruse, copii orfani, văduve, oameni mutilați și fizic și psihic!
Mergeți în Ucraina să vedeți ce face idolul vostru, în nebunia lui.
Mergeți în Ucraina să vedeți cum arată o țară distrusă doar pentru că oamenii și-au dorit mai multă libertate și o viață mai bună.
Iar dacă, prin absurd, vă place ce vedeți acolo, mergeți în Rusia, la idolul vostru.
Democrația, cum spunea și președintele Kennedy, nu este perfectă, iar lupta pentru libertate este dificilă, dar nicio democrație nu a trebuit să ridice ziduri pentru a-și împiedica cetățenii să plece, pentru a-i ține înăuntru - așa cum face azi Rusia lui Putin - captivi ai unui regim criminal, fără lege și, cu siguranță, fără Dumnezeu!
Un lucru e sigur însă: pe tancurile rusești, ca în 1944, nu vă veți mai întoarce. Pentru că, deși putem face multe paralele cu Europa anului 1963, anumite lucruri s-au schimbat fundamental.
Răspunsul ferm și unit al NATO și al UE, cu stridenta excepție a regimului Orban, a dovedit că Europa este gata să sprijine lupta pentru libertate, pentru democrație, pentru prosperitate.
Noi toți, împreună, am răspuns invaziei, războiului și crimelor rusești prin solidaritate, prin sprijin clar și concret acordat Ucrainei, printr-o coeziune greu de imaginat de mintea unui dictator care se îndreaptă spre finalul regimului său criminal.
De ce am făcut și de ce facem asta? Cei puțini, din fericire, care îl admiră pe Putin, nu vor înțelege, dar noi ceilalți, cei mulți, am făcut-o și vom continua să o facem pentru că știm, parafrazându-l iarăși pe Kennedy, că dacă o țară este asuprită, toate celelalte sunt în pericol.
Am făcut-o pentru că știm că dincolo de amenințările de azi, există speranța pentru un mâine - așa cum speră și ucrainenii care luptă cu sprijinul NATO și al Europei - care să aducă libertate. Iar acea zi va veni!
Iar când va veni, toți cei care au susținut cauza democrației și a unei Europe unite și pașnice, toți cei din prima linie a frontului, toți cei din țările aliate, vor avea mândria demnă că au sprijinit libertatea și nu tirania, că au sprijinit dezvoltarea și nu distrugerea și că au reușit, fiecare la locul său și prin puterile sale, să facă această lume mai sigură și mai bună.
Se încarcă comentariile...
