Roşia Montană, fericire, economie şi Bhutan

Fericirea are legătură cu Roşia Montană şi tocmai de la fericire putem primi soluţia către această problemă. Aflaţi mai jos cum anume.

Eu sunt una dintre miile de persoane care ies în stradă să protesteze paşnic impotriva proiectului de exploatare minieră de la Roşia Montană. Culmea e că are legătură tot cu fericirea. Iată cum.

De câteva zile, Bucureştiul şi alte câteva oraşe mari din ţară stau ca pe ace. Guvernul a trimis către Parlament proiectul de lege care ar oferi dreptul companiei canadiene RMGC să înceapă exploatarea de la Roşia Montană. 

Primul meu argument pentru care am ieşit la proteste ţine de mediu. Bazinul propus de RMGC ar urma să înghită 214.000 mc de cianură şi ar putea fi vizibil de pe Lună, conform informaţiilor eliberate de Asociaţia Alburnus Maior! Nu pentru că cianura străluceşte noaptea sau ziua, ci pentru că ar urma să fie chiar atât de mare! 

Al doilea argument e personal: ce fel de companie este aceea care cumpără presa şi politicienii şi îi face să tacă atunci când zeci de mii de oameni sunt în stradă? Cum să le dau, ca locuitor al acestei ţări, votul meu de încredere unor oameni care consideră că banii sunt singura soluţie spre a mă convinge? Am un prieten în Ploieşti care zilele trecute mi-a spus că în oraşul lui nu se ştie despre proteste. Televiziunile nu spun nimic, majoritatea presei scrise tace. Conform paginademedia.ro, toate posturile TV importante din România au primit bani de la RMGC prin publicitate.

Deci am ajuns să fiu ignorată, abuzată, insignifiantă în propria ţară! Unde eu locuiesc în fiecare zi, unde eu muncesc şi ofer locuri de muncă, unde eu plătesc taxe şi fac voluntariat. Eu, împreună cu toţi cei care suntem împotriva acestei exploatări, suntem consideraţi nişte „efecte nedorite”, o generaţie care simte că nicuna dintre instituţiile statului nu o reprezintă.

Marţi nu am ajuns la proteste şi mi-a părut tare rău când am văzut într-un filmuleţ pe Internet că s-a jucat hora, am văzut oameni care strigau „fără violentă!”, protestatari care strângeau sticlele de plastic şi ambalajele folosite, ca să nu lase mizerie în stradă. Am văzut oameni de care sunt mândră şi pentru care merită să fiu român în ţara mea.

Ce legătură are asta cu fericirea? Este demonstrat ştiinţific faptul că oamenii au mai multe şanse să fie fericiţi într-o societate care le respectă dreptul la cuvânt şi susţine educaţia, unitatea comunităţii, iniţiativa. Cei care ies în stradă zilele astea ies nu doar pentru Roşia Montană, ci şi pentru propriul lor viitor şi pentru că îşi doresc să fie fericiţi.

Cei care sunt în favoarea proiectului spun că acesta va ajuta la creşterea nivelului de trai din zona. Da, sunt şi pentru asta! Dar iată nişte fapte care contrazic ideea exploatării: 

1. Dinn 1972, guvernul regal al statului Bhutan măsoară printr-un studiu constant fericirea pe cap de locuitor şi o consideră primul factor după care alege toate legile din stat. Una dintre aceste legi este gradul de împădurire al ţării. Ei au considerat că Bhutanul are nevoie de o suprafaţă împădurită de de minim 60% pentru a păstra aerul şi apa curate. 

Aşa că, în 2010, când au primit o ofertă de a defrişa o vale întreagă pentru a o inunda şi produce curent electric pe care ulterior să-l vândă Indiei, Bhutanul a refuzat rapid, deşi suma prefigurată depăşea 1 mld. euro. 

Bhutanul este o ţara care refuză să fie industrializată, modernă sau "americană” şi pentru care a respecta natura, tradiţiile şi educaţia reprezintă valori. Nu-i de mirare că este una dintre cele mai fericite ţări de pe pământ, după cum specifică cercetarea ONU publicată in 2012. 

România, în schimb, e la polul opus, una dintre ţările cu cei mai trişti oameni din Europa, conform studiului făcut de ONU. Şi, surpriză! România nu numai că nu are nicun fel de legislaţie care să protejeze cu adevărat mediul, dar gradul de împădurire a scăzut aproape la jumătate faţă de anii '90, de la 59%.

 2. Între timp, inspiraţi de bunăstarea bhutanezilor şi alarmaţi de situaţia economică şi ecologică din ce în ce mai periculoasă din ţările industrializate, ONU lucrează împreună cu experţi şi chiar guvernul regal al Bhutanului la construirea unei paradigme ecomonice care poate fi replicată şi în ţările occidentale. Căci da, sistemul actual capitalist este în declin şi se îndreaptă către moarte sigură. Chilianul Wenceslao Unanue, profesor la University of Sussex (Marea Britanie) şi unul dintre consultanţii din proiect, va vorbi pe 5 octombrie 2013 în România (la Conferinţa despre Fericire, prima de acest gen din estul Europei), despre cât de important este şi cum anume ne putem schimba optica în ceea ce priveşte economia ţării noastre.

Vă spuneam că eu sunt pentru a ajuta Roşia Montană. Cred că zona respectivă are un potenţial turistic fantastic, periclitat însă de RMGC care, cu complicitatea statului român, a ucis orice formă de dezvoltare alternativă a zonei.

Roşia Montană este propusă în patrimoniul UNESCO pentru vestigiile romane, pentru frumuseţea zonei, pentru arhitectura caselor vechi de sute de ani. Roşia Montană este pe acel pământ de mii de ani.

Închei printr-un citat: „De abia după ce oamenii vor epuiza resursele naturale, vor înţelege că nu pot mânca bani.” - Mahatma Ghandi

Căci dacă pamântul este poluat, ne întoarcem la grija pentru supravieţuire şi şansele să fim fericiţi sunt minime!