România, o ţară extraordinară pentru „caterincă” şi distracţie

Unul din motivele reale şi intense care m-au făcut în 2008 să părăsesc, temporar sau definitiv, România, a fost că nu am mai dorit să trăiesc într-o bulă.

Adica in bula celor multumiti de propria viata si de propriul confort, de toate tipurile, fara a le pasa de binele celor din jur, de binele comun. Asa cum se stie, nu numai in definitiile politologice si sociale, binele comun inseamna, foarte simplu, un bine personal sigur si eficient pe termen lung. Dar putini inteleg acest lucru.

Am citit de curand stirea despre proiectul dezastruos (respins de catre Bruxelles) facut de Guvernul Romaniei legat de exercitiul bugetar UE in perioada 2014-2020 (adica despre banii pe care trebuie sa ii primim, cum ii gestionam, ce facem cu ei, etc)  si mi-a venit sa scriu, pur si simplu, fiindca imi pasa. In timp am ascultat calm vorbele plictisitoare si repetate ale unora care mi-au sugerat ca n-as mai fi “roman si patriot” fiindca am ales sa plec, nu sa raman.

Cred profund, dupa ce m-am plimbat prin atatea locuri din lumea asta, ca Romania este o tara extraordinara pentru trait cand vine vorba de distractie si asa-zisa caterinca. Aici e viata, frate, in Romania! Asta ne place, sa ne distram, sa facem caterinca, sa facem misto. E greu de inteles ca ne putem distra si avand grija ca cei din jurul nostru sa fie bine, ne putem distra si facand treaba buna la nivel de societate, nu doar la nivel personal.

Stirea este foarte grava, dar nu s-a aflat prea mult la "stiri", sau nu s-a discutat prea mult la TV. E o stire fara interes pentru o mare parte a populatiei. Direct si proportional reprezentata in Parlament, in randul ziaristilor, in randul vedetelor TV. Ca nu prea se intelege acest lucru, in multe cazuri.

Cand am anuntat ca plec din Romania multi din jurul meu nu au inteles decizia mea si cel mai intalnit motiv de nedumerire a fost acesta: “Bai, ai o viata misto aici, castigi bine, ai un status bun, de ce pleci?“. A fost foarte greu sa le explic ca plec fiindca vreau sa fie bine pentru toata lumea, nu doar pentru mine, pentru tine sau pentru unii. Ca nu ma mai recunosteam in societatea din 2008. Cum nu ma recunosc nici in cea de azi.

A fost greu sa le explic ca nu ma impresioneaza doar varfurile, as vrea sa fiu impresionat de societate, in ansamblu. Si putine s-au schimbat anii astia. Observ in continuare, atat online cat si in media generala, oameni instruiti, capabili, educati, dar care nu vad mai departe de binele personal. Nu-si inteleg rolul, nu il vad, nu il simt. E plina societatea, nu numai bucuresteana, de noi “formatori de opinie”, oameni de PR ce se dau jurnalisti si traiesc din vacante platite de firme, din cadouri si produse oferite de companii. Ii vedeti peste tot, sunt activi in zona asta, de la degustatori de painea lui Dumnezeu pana la scriitori de vacante cu picioarele la soare platite din alte conturi decat cele proprii. Si lumea e buluc dupa ei. Acesti oameni traiesc in bule, si uneori, doar uneori, relizeaza acest lucru si mai intind o firimitura societatii, implicandu-se cu voce tare in vreun proiect umanitar sau de ajutorare a celor mai putini fericiti. Se intorc apoi la bautura primita cadou, pleaca in excursia oferita de altii, stau gratis o saptamana sau doua sau trei la cate vreun festival de film, teatru sau papusi ventriloce.

Acum cativa ani m-am amuzat cand am citit de Stelian Tanase ca se va muta in Paris, nemaisuportand Romania. M-am amuzat fiindca stiam ca nu va face asta. La fel citesc astfel de “decizii” din partea unor oameni care au devenit cunoscuti in Romania. Nu, nu veti pleca, fiindca in afara Romaniei nu veti fi cunoscuti, afacerile voastre nu vor inflori asa frumos precum in societatea romaneasca (….), va va fi greu in alt stil de viata. Afara veti fi, mult timp, nimeni, nu “vedete cunoscute de la TV sau de pe facebook”.

Avem, ca natie, un talent fabulos de a exacerba nimicul si a-l face un tot insa acelasi talent ne napadeste cand minimalizam treburile cu adevarat importante pentru dezvoltarea noastra, ca societate. Ne inflamam online si la tv cum definim familia in Constitutie, ne inflamam de soferi inconstienti, facem din nimeni vedete TV, dar nu iese nici macar fum din noi cand vine vorba de lucruri importante la nivelul starii noastre ca natie in Europa.

Sigur, sunt cazuri separate, se mai incearca si se fac schimbari, dar sunt mici, sunt la nivel de mici initiative. Nu ma incalzeste ca in Parcul Herastrau s-au pus perne cool uriase pe care stai si citesti o carte. Sunt binevenite dar vreau sa ma incalzeasca proiectele nationale, mari, care pot schimba profund o societate. Vreau sa vad ca se face o autostrada din nord pana in sud in bugetul si in timpul alocat, indiferent de cate partide se succed la putere. Vreau sa vad astfel de programe nationale pentru care sa ne incalzim si sa ne infierbantam, ca societate. Dar nu exista, exista doar cazuri rare, separate si aparent datatoare de speranta.

Stirea legata de proiectul dezastruos facut de Romania legat de bugetul UE 2014-2020 ar insemna demisii in multe zone ale celor care au “realizat” acest document rusinos prin amatorism respins de Europa. Nu va insemna nimic. Ne vom intoarce – de fapt nici n-am plecat – la terasa cu bere rece si ieftina (ce conteaza ca o parte dintre berile romanesti sunt plina de sirop de porumb, catastrofa pentru organism), la caterinca romaneasca, la viata noastra buna intr-o tara superplina de distractie.