România, în tren spre viitorul european? Sau pe jos?

În timp ce, chiar azi Comisia Europeană prezintă un Plan Verde pentru industria europeană, care să nu polueze, să fie inovată și competitivă și care să-i facă pe investitori să rămână în Europa un potențial, politicienii noștri sunt departe de a discuta despre acest subiect, Bruxelles-ul apare în peisaj doar țap ispășitor, bun de arătat cu degetul atunci când ceva din țară nu merge bine.

FOTO EPA-EFE

Anunțul Comisiei este un răspuns european important cu consecințe foarte mari, la uriașul pachet de subvenții de 369 miliarde de dolari ai Statelor Unite ai așa-numitului Inflation Reduction Act.

Comisia dorește să dau un nou impuls și imbold industriei europene care trebuie să se implementeze toată legislația europeană pe mediu care să ne ajute ca să ne atingem obiectivul în 2050 de neutralitate carbon. Totodată într-o lume în criză geopolitică, Europa dorește să asigure industria că nu rămâne singură în acest periplu, de aceea Comisia prin intermediul revizuirii regulilor privind ajutoarelor de stat, subvențiilor, dar și reutilizarea fondurilor UE vom putea să pregătim industria verde de mâine.

În 2022, am fost raportor general pentru bugetul Uniunii Europene pe 2023. Războiul cu siguranță mi-a îngreunat munca. Nici eu, nici Cadrul Financiar Multianual, bugetul pe 7 ani al UE, nu am fost pregătiți pentru un război și o multitudine de crize.

Bugetul UE nu mai este potrivit realității. Am fost primul în timpul negocierilor bugetului anual care a sunat și a spus că trebuie renegociat CFM, pentru că bugetul UE nu era pregătit pentru război, pentru criza energetică și inflație. Mă bucur că președinta Von der Leyen a abordat această problemă în timpul discursului privind starea Uniunii anul trecut, , acum a menționat-o din nou, la începutul acestui an, la Davos, confirmând necesitatea unei revizuiri a CFM în al doilea trimestru al anului 2023.

Ce trebuie să facă Uniunea Europeană?

Acest deziderat nu trebuie să fie doar o maculatură. Ea trebuie să vină cu măsuri ambițioase privind resurse proaspete la bugetul UE. Bugetul Uniunii este foarte limitat față de ce așteptări au cetățenii de la UE, și cu toate acestea livrăm multe. Cu bani puțini facem multe, pentru că nu ne batem joc de banul public. Bugetul UE anual este comparabil ca mărime cu bugetul anual al Austriei.

Este timpul ca bugetul UE să redevină nucleul discuțiilor importante europene. Nu putem să facem nimic fără bani. Trebuie să depășim regula de 1% venit național brut pe care Statele îl plătesc. La nivelul de integrare europeană, competențe și obiective pe care le are UE acum, ar trebui să fim la măcar 5% contribuții din VNB al fiecărui Stat membru. Fără a fi populist, țările bogate ar trebui să plătească mai multe contribuții la bugetul UE în spiritul solidarității europene.

Ce trebuie să facă România?

Fără a fi vreun expert în industrie, știu că industria nu apare peste noapte. Tendințele viitorului sunt clare, mai clare ca nicicând, fie că vorbim de legislația europeană sau americană, vedem că investițiile în verde și tech sunt de viitor. Însă industria începe cu educația din școli, cu investiții în cercetare, cu bani în inovare, comunicare și dialog cu autoritățile. Sprijin complet într-un ciclu care angajează mai multe politici alte statului. Dincolo de aceasta, o legislație previzibilă și o guvernare stabilă știm că sunt elemente cheie în atragerea de investitori. La nivel european, politicienii trebuie să ceară un buget european mai mare și mai multe fonduri pentru România care nu are bugete precum Franța, Germania, Olanda pentru a acorda ajutoare multe de stat.

În același timp, în România politicienii își pierd timpul cu lupte politice de mică semnificație. Politicienii români nu sunt la cârma ideilor europene, nu românii dau tonul soluțiilor pentru marile probleme cu care ne confruntăm. Dezbaterile despre viitor sunt îmbibate în actualitate  de cancan.

 Oamenii nu-și înțeleg locul, cei de la Bruxelles comentează subiecte de la București fără cunoștință de cauză, iar cei de la București comentează lucruri despre Bruxelles, pe care nu le înțeleg. Politicienii din România nu știu să respecte legislația europeană, este suficient să vedem că persoanele care se ocupă cu guvernarea statului ar trebuie să știe totul despre industrie, încă nu știu cum să aplice taxa solidarității. Ce face politica românească pentru viitorul economiei românești?

Pregătirea pentru un nou cadru legislativ pentru viitoarea industrie din Europa

După un 2022 plin de crize, 2023 a început cu Forumul Economic de la Davos, unde președintele Comisiei Europene a prezentat un plan verde pentru industrie la nivel european. Planul va include 4 piloni: ambiție și accelerare cu o Lege privind industria Net-Zero și Legea materiilor prime, investiții stimulate pentru industria net zero, abilități pentru a face tranziția și beneficii comerciale globale pentru toți.

Politicile se fac cu bani, de aceea Comisia vorbește despre necesitatea unui Fond de suveranitate european, a unor scheme de ajutor de stat și a altor măsuri pentru a ajuta industria europeană să devină mai verde. Aceste măsuri sună bine pe hârtie și par a fi un răspuns bun la subvențiile verzi, pe care Statele Unite le-au pus în aplicare. Însă pentru aceasta avem nevoie de un buget european revizuit și ambițios. Vor fi statele frugale de acord? Fără un buget mai mare și solidaritate reală riscăm fragmentarea pieței unice și mai ales principiul de solidaritate este frânt, alimentând și mai mult Europa cu multiple viteze pe care încerc să o combat. Toți cetățenii europeni merită aceleași oportunități.

Comisia Europeană face tot posibilul pentru a proteja interesele Uniunii Europene în fața altor actori globali. Este mai mult decât clar că UE trebuie să-și intensifice și să-și reinventeze regulile pentru a se confrunta cu o abordare mai orientată spre viitor (activată) în ceea ce privește industria sa. „Tech” și „verde” sunt cu siguranță viitorul, iar planul Comisiei ajută și la obiectivul Net-zero.

Care sunt riscurile pentru UE pentru inacțiune?

O fragmentare mai mare a pieței unice. De ce? Pentru că unele state membre, cum este și România, nu vor putea să construiască noi infrastructuri industriale și să ajute singure industriile viitorului. Pentru că pur și simplu nu au capital pentru a subvenționa ideile, nici pentru a-și asuma mai multe datorii publice. În plus, pentru că vorbim de noi tehnologii, înseamnă că mulți oameni vor risca să rămână în urmă. Accentul se pune aici pe faptul că, în timp ce civilizația avansează, noile industrii se vor automatiza, astfel că ar crea o nevoie de recalificare a populației active, iar unii dintre ei vor risca să-și piardă mijloacele de existență.

Ceasurile sunt înaintate. Ori participăm la viitor, ori ne condamnăm la trecut.