
România în Summit post-Brexit: ce negociem? Europa contraatacă, Marea Britanie demarează războiul de tranşee
0Din nou, oare a câta oară, atât de experiementata diplomaţie britanică a jucat magistral, aliniind mutări care, cel puţin în acest moment, în ziua în care la Bruxelles începe Summit-ul de vară, blochează jocul european. Transmiţând, după bunul obicei devenit tradiţie de poziţionare britanică, isterizându-şi partenerii că, de fapt, ei sunt cei care deţin jockerul fără de care nu se poate face sau desface niciun plan.
Culmea e că aşa stau lucrurile deoarece, fără o cerere formală a Marii Britanii care să oficializeze rezultatul BREXIT, UE nu poate activa faimosul Articol 50 şi, în consecinţă, să demareze negocierile pentru redactarea Acordului de Retragere.
Vrem acordul, spun britanicii, dar vrem să ştim ce negociem şi să vedem ce aveţi voi de oferit. Europenii răspund: faceţi cererea de activare a Articolului 50 şi apoi începem negocierile.
Nu este deloc o discuţie despre principii şi idealuri. Este o discuţie despre bani şi privilegii viitoare de putere ale britanicilor care au realizat cu spaimă primele consecinţe ale deciziei lor democratice şi caracterizată drept definitivă. Iar pentru europeni este o chestiune de credibilitate care să le permită intrarea cât mai rapidă în faza de implantare a proiectului Noii Europe instituţionale, cel anunţat de noul centru de putere pe care-l reprezintă iniţiativa comună a Germaniei, Franţei şi Italiei.
Toată lumea vorbeşte despre mize politice (de altfel evidente, mari, importante) dar, de fapt, toţi se uită cu spaimă la cealaltă realitate, cea în funcţie de care se clădeşte sentimentul de urgenţă al găsirii unei soluţii imediate: căderea indicilor bursieri care, dacă mai continuă, poate provoca mişcări de panică pe pieţe. Iar indicii scad: FTSE -2,55%, DAX -3,026%, CAC 40 -2,97%, FTSE MIB -3,94%, IBEX -1,83%, STOXX 600 -4,11%... efect de domino resimţit şi de pieţele americane: DOW -1,50%, S&P 500 -1,81%, NASDAQ -2,41%. Poate vă spun destul de puţin aceşti indici, însă rămânerea această constantă pe minus începând de vinerea trecută presupune pierderi enorme şi transmite unde de şoc înspre toate pieţele din lume şi aşa fragile şi temătoare după şocurile succesive din timpul precedentei mari crize economice. Semnul cel mai clar de nelinişte îl reprezintă deciziile succesive ale marilor agenţii de rating care au scăzut nota pentru Marea Britanie, una dând chiar „perspectivă negativă”. Confirmând aprecierea directorului FMI, Christine Lagarde, care spunea că, din nou, pieţe financiare „au subestimat mult” rezultatul votului din Marea Britanie şi au fost obligate de a pune pe piaţă cantităţi mari de lichidităţi pentru a atenua sau relativiza şocul.
Ce vor face liderii europeni?
Îl vor asculta în această seară pe David Cameron în cadrul unui dineu de lucru, apoi vor încerca să decidă ceva, în contextul în care este de aşteptat ca Parlamentul European să voteze în aceste ore foarte dura Rezoluţie elaborată şi susţinută de toate marile grupuri politice, cerând declanşarea imediată a Art.5. Dar, pentru corecta dvs. informare, aveţi aici Nota de background ce ne-a fost difuzată de la Consiliu, odată cu programul indicativ al lucrărilor pe toate temele ce urmează a fi abordate.
Nota de background - UE post-Brexit
Azi, după schimbul de vederi cu Preşedintele Parlamentului European, începe, la 16.45, prima sesiune de lucru pe agendă aflându-se criza migraţiei, dezvoltarea pieţei unice, întărirea securităţii UE printr-o cooperare mai strânsă cu NATO, chestiune esenţială de a fi definită înaintea Summitului NATO de la Varşovia (8-9 iulie). Mâine, începând cu ora 9, a doua parte a discuţiilor, de data asta pe tema „consecinţelor politice şi practice ale votului care a avut loc în Marea Britanie în favoarea ieşirii din UE” şi „viitorul UE cu 27 de State Membre”.
Program Indicativ Consiliul Europei
Spre ce ne îndreptăm?
Avem un răspuns asupra modului în care puternicii Europei trasează o perspectivă de lucru.
Iată punctul de vedere exprimat de Vicontele Etienne Davignon, membru din 1974 al Clubului Bilderberg al cărui Preşedinte a fost până în 1999, acum fiind Preşedintele său onorific, în acest moment conducând Friends of Europe, un think-tank dintre cele mai ascultate şi influente în Bruxelles (cel de la care am primit, printre alte materiale, şi poziţia semnată de Davignon):
„Desigur, prioritatea imediată este de a restaura stabilitatea. După ce băncile se bazaseră prosteşte pe perspectiva unui vot în favoarea rămânerii Marii Britanii în UE, s-au panicat în grabă să-şi corecteze eroarea de calcul...Cel mai probabil pieţele vor rămâne nervoase pentru încă ceva timp, dar extrema volatilitate nu va fi o caracteristică permanentă...Atunci când vor începe negocierile, statele europene nu trebuie să încerce să-i pedepsească pe britanici. Supărarea nu a fost niciodată un bun sfătuitor, iar minţile calme sunt esenţiale pentru această perioadă ce urmează. Europa şi UK nu au altă posibilitate decât să menţină o relaţie de lucru şi fiecare dintre părţi trebuie să facă o serie de compromisuri...Acordurile cu Norvegia sau Elveţia pot servi drept foaie de parcurs, căci există o serie de obligaţii care sunt parte a relaţiei comune şi care nu sunt pur şi simplu limitate la acorduri comerciale. Poate fi greu de înghiţit pentru unii eurosceptici britanici dar acesta este acordul care garantează cel mai puţine probleme şi rupturi masive.
În paralel cu negocierile cu UK, liderii europeni trebuie să înceapă dialogul cu proprii lor cetăţeni. Nu-şi mai pot permite luxul să lase de-o parte deciziile dificile....nu mai este posibil să ignori nemulţumirile populaţiei...În acelaşi timp, nu trebuie să vedem în criza actuală o scuză pentru a forţa mersul spre „mai multă Europa”...nu este problema de a transfera mai multe capitole de suveranitate către UE, ci trebuie identificate problemele specifice...trebuie realizate angajamente politicie pentru fiecare dintre chestiunile cu care ne confruntăm. Pur şi simplu spunând că vom sări înspre o Europă federală nu constituie un răspuns...
A fost nevoie de mai multe luni pentru a se ajunge la un compromis negociat cu UK înainte de referendum, dar asta nu a avut niciun rol în campanie. Opinia publică britanică nu a fost impresionată de acordul realizat de Cameropn. Pentru votanţi, acesta a fost irelevant. Iar asta ne învaţă o lecţie. Dacă încerci să rezolvi problemele de mântuială, nu ajungi nicăieri. BREXIT înseamnă că politicienii nu mai pot să ignore frustrările cetăţenilor. Înainte de Brexit, puteau să ocolească problemele dificile. Nu mai e cazul” (subln.n).
Ce face România?
România se pronunţă, generic, dar foarte ferm, pentru întărirea porcesului de construcţie europeană. Însă ce presupune asta în termeni reali de negocieri? Ne alăturăm oare conceptului propus de preşedintele polonez care anunţă că, în cazul optim, vom avea o confederaţie europeană? Suntem în favoarea propunerii germano-franco-italiene care anunţă deja domeniile în care integrarea va trebui să fie evident mai puternică, cu actorii cu „nivel de ambiţie” care să poată şi face acest lucru? Recalibrăm în consecinţă orizontul de timp pentru intrarea în zona euro, singura relevantă de acum înainte, recalcuând ceea ce este anunţat acum, adică 2023?
Convingerea mea este că, în actualul context, dacă chiar vrem să profităm de oportunităţile reale pe care le oferă orice asemenea rearanjare masivă de jocuri, trebuie să producem un studiu realist de impact pe care propunerile europene deja puse pe masa negocierilor (vă voi prezenta textele unora dintre variantele discutate acum) le pot avea pentru România şi care este soluţia optimă de adaptare la scenariile multiple care nu sunt încă decise. Totul în raport cu ceea ce au adus de mai multe sptămânii echipele de negociatori ale marilor jucători: proiectele naţionale, „proiectele de ţară” cu opţiunile deschise spre ceea ce oferă una sau alta dintre variantele aflate în discuţie.
Discuţia nu mai este despre BREXIT, ci despre Europa de după BREXIT. Tema reală este, trebuie să fie pentru toţi decidenţii noştri, analiza poziţiei România în noua Europă post-BREXIT. Dacă rămânem concentraţi pe etapa considerată drept încheiată şi capitol al istoriei, riscul este defazare şi costurile pot fi enorme. Să vedem ce avem de zis prin vocea autorizată a Preşedintelui României. Să vedem ce va obţine şi care este programul de acţiune al României. Acum, căci timp nu mai este de aşteptare.