România este oare interesată de independența sa economică reală, dincolo de demagogia electorală?

Cu tot respectul, întreb acest lucru deoarece, timp de câteva zile, am așteptat să văd dacă politicienii într-atât de preocupați să-și declare dorința de a vedea România, țărișoara noastră dragă, solid ancorată pe drumul renașterii naționale (nu mai pomenesc de europarlamentari căci mi se pare inutil) vor vorbi ceva despre unul dintre cele mai interesante demersuri cu rol strategic lansate pe 16 martie de Comisia Europeană: Regulamentul european privind materiile prime critice.

Chiar dacă le este greu sau chiar imposibil să citească documente în limbi străine, aveau totuși la dispoziție variantele de documente publicate în limba română, printre care și această sinteză comprehensivă care prezintă toate datele esențiale. Puteau să le analizeze în funcție de care este, din punctul dumnealor de vedere, relevanța propunerilor respective în raport cu prezumtivul Proiect de țară al României. Ar fi fost important, ar fi fost esențial deoarece documentul acesta al Comisiei Europene urmează să intre în dezbaterea Parlamentul European și să fie negociat și cu reprezentanții Consiliului, adică cu cei care exprimă punctele de vedere naționale în consiliile de profil. Esențial este nu numai demersul instituției europene ci, măcar teoretic, și reacția tuturor actorilor europeni, chiar dacă unele State Membre sunt în situația nefericită a României, cu industria de extracție demolată și cu un sector industrial de prelucrare (sau unul care să folosească procese industriale cu tehnologii de vârf) nesemnificativ și din ce în ce mai puțin reprezentativ, fiind dizolvate în neant toate unitățile industriale de profil lăsate moștenire de odiosul regim. Așa, dacă doriți, s-ar putea explica dezinteresul politicienilor noștri în acest timp în care sunt preocupați doar de ROTATIVĂ și de explicarea eșecurilor umilitoare de politică externă, Schengen sau Bîstroe.

Sigur că ar fi o explicație onorabilă și bazată pe tristele adevăruri de toți le cunoaștem. Dar ar fi complet insuficient deoarece este chiar periculos să ignorăm dezbaterea deschisă prin documentul respectiv deoarece, pe fond, ea vorbește despre pregătirea pe care o face acum UE în general și mai ales statele supraviețuitoare în special, pentru a face față competiției de supraviețuire care se deschide acum în condițiile confruntării din ce în ce mai masive a celor două lumi care, estul și vestul, care se află deja în multiple raporturi care seamănă cu o confruntare deschisă în mai multe domenii. Colegii de la Euractiv vorbeau de curând despre dependența Europei față de China în acest domeniu.

Este limpede, dacă studiați documentele, că nevoia industriilor naționale de a avea acces la surse de materii prime strategice devine cea mai importantă cale reală pentru păstrarea sau, după caz, pentru eventuala obținere de independență strategică în condițiile în care, la fel de vizibil, începe să se oficializeze pierderea influenței și controlului Occidentului în general și SUA în special asupra unor vaste zone ale planetei unde, aveți aici hărțile, există cele mai mari resurse de minerale rare și, în general, considerate „materii prime critice”.

Aveți trei imagini care, cred, sunt pe deplin lămuritoare pentru dimensiunea politică a problemei, poate acum chiar mai importantă decât cea economică deoarece, dacă vă uitați de unde provin aceste materii prime critice și căror industrii le sunt destinate, realizați foarte ușor care este deja și care va fi în viitorul impactul unui regim de sancțiuni extins care transformă partenerii comerciali din fosta lume normală în adversari sistemici:

În aceste condiții, poate – dar nu este strict necesar deoarece oricum industriile strategice sunt deja în altă parte, noi mulțumindu-ne cu statutul de importatori – cred că, dacă chiar ar exista un Proiect de țară și priorități naționale pe termen lung, atunci decidenții noștri, chiar și cei care-și vor schimba între ei scaunele pe motiv de rotativă – ar trebui să dea un răspuns la prioritățile pe care și le va asuma Uniunea Europeană astfel încât, până în 2030, să atingă următoarele obiective:

-    Asigurarea unei extracții în zona intra-europeană de cel puțin 10% din consumul anual al UE

-    O transformare intra-europeană de cel puțin 40% din consumul anual al UE

-    O producție pe bază de reciclare de cel puțin 15% din valoarea consumului anual al UE

-    O limitare a provenienței importurilor la maximum 65% pentru un tip de metal provenind din aceeași țară, astfel încât să fie diversificate sursele de import.

Este posibil ca cineva, în acest moment, să dea un răspuns corect și competent privind posibilitatea de relansare în viteză, solicitând și folosind bani europeni, a unor eventuale capacități de extracție (poate au mai rămas, cine poate ști) în măsura în care cineva ar dori să dea publicității starea rezervelor naturale de care dispune România în ce privește cele 34 de materii prime de pe liste de priorități europene? Mai avem mine care ar putea fi deschise sau redeschise, mai avem personal care să lucreze acolo? Există vreo listare publică a zonelor respective și a regimului actual de proprietate asupra terenurilor care, în principiu, ar fi trebuit să fie declarate ca aparținând zonei de interes național de securitate?

În definitiv, despre securitate națională este vorba și așa ar trebui să fie analizate lucrurile. Dar nu există niciun fel de garanție că așa se va întâmpla  așa că las discuția deschisă, păstrând speranța că ceilalți își vor face treaba, iar ai noștri, care or fi ei, într-un final eroic, vor ridica mâna, vor vota ce li se spune și apoi vor ieși la comentarii solemne pentru presă.