Români care candidează la alegerile locale italiene (IX). Interviu cu Gabriela Garofa

0
0
garofa

Diaspora românească, foarte numeroasă, numără însă foarte puţini aleşi locali de origine română. La ultimele alegeri, a crescut numărul de candidaţi, dar sunt încă rare cazurile în care aceştia au reuşit. În acelaşi timp, românii consideră că nu sunt suficient de bine reprezentaţi, dar sunt puţini cei care se înscriu pe listele electorale, pentru a putea vota.

Mai mult, faţă de candidaţii români există o mulţime de reticenţe, ceea ce descurajează şi mai mult implicarea în politică. Prin urmare, avem o voce foarte slabă, chiar şi în ţările cu comunităţi foarte mari, ca Italia sau Spania. Cei care se implică în politica locală sunt oameni curajoşi, care îndrăznesc să îşi asume o prezenţă publica cu multe responsabilităţi.

Vă propun să o cunoaştem pe Gabriela Garofa, originară din Piatra Neamţ, candidată la alegerile locale din Corridonia, regiunea Marche.

Ciprian Apetrei: Cum aţi ajuns să candidaţi la alegerile locale din Italia? Vă rog să ne vorbiţi despre parcursul dumneavoastră personal şi profesional.

Gabriela Garofa: Am fost invitată de un prieten drag să particip la un proiect frumos şi constructiv. Am acceptat înainte să ştiu despre ce era vorba mai exact, pentru că invitaţia a venit de la un om de mare valoare pentru Corridonia, Daniele Marcelletti care pentru mine reprezintă turismul la Corridonia, atunci am intrat în joc fară a mă gândi de două ori. Mai apoi aveam să ştiu exact despre ce era vorba şi am fost şi mai convinsă de dorinţa mea de a fi de ajutor comunităţii unde locuiesc. Împreună cu toată echipa Corridonia Rinasce îl susţinem pe Sandro Scipione candidat primar la primăria din Corridonia, un candidat care reprezintă tot ceea ce orăşelul nostru are nevoie. Sunt un om modest, pe mine cel mai mult mă reprezintă dorinţa de a face bine şi a ajuta tot timpul oamenii, pe cât posibil, de aceea si sloganul meu Prima I Cittadini, adică pentru mine cetăţeni, oameni, necesităţile lor au prioritate dacă aş face parte din administraţia locală, întrucât eu nu urmăresc vreo carieră politică, pentru că mă consider o femeie realizată, personal cât şi profesional .

Eu m-am născut în Piatra Neamţ, într-o familie  modestă, după absolvirea şcolii obligatorii am intrat direct în lumea muncii, într-o fabrică de tricotaje cu un program foarte greu, 12 cu 24 şi 12 cu 48. Am ajuns în Italia iniţial într-o vacanţă şi acea vacanţă s-a transformat ín ceea ce azi este viaţa mea aici. Mi-am construit aici familia mea, casa mea, deci când spun Corridonia pentru mine e acasă. Sunt căsătorită de 16 ani cu un cetăţean român ce ne cunoaştem de când eram copilă şi am trei copii minunaţi, Eleonora Georgiana 15 ani, Ştefan Gabriel 7 ani şi Radu Gherasim 6 luniţe. Familia mea este cea mai mare realizare pentru mine! Deşi copiii noştri s-au născut aici în Italia, în vene au sânge românesc. Pentru mine şi soţul meu, copii noştri au format rădăcinile noastre aici. Mergem în România cam toţi anii în vizită, copiii noştri se mândresc că sunt români ori unde merg. Din punct de vedere profesional, aici în Italia am reuşit, printre altele, să-mi realizez dorinţa mea de copilă, care pe atunci părea imposibilă de realizat, aceea de a fi şoferiţă de autobuz. De curând am obţinut toate permisele necesare pentru a putea profesa această meserie.

Trei motive pentru a vă vota.

blog

G.G: Sunt motivată pentru a realiza obiectivele propuse. Vreau să fiu de ajutor la o integrare sănătoasă pentru toţi cetăţenii străini. Sunt motivată a demonstra că rolul unui consilier comunal nu e doar acela de a face prezenţă la şedinţe.

Sunteţi implicată şi în politica românească. Cum se împacă cele doua activităţi?

G.G: Da, foarte puţin deocamdată. Din mica mea experienţă, mai mult ca susţinătoare PNL, iar acum candidată aici la consiliul local cu lista Corridonia Rinasce, nu le pot considera încă două activităţi, dar cred că pe viitor nu poate fi decât de bun augur pentru ambele părţi.

În general, în Europa, românii se implică puţin în politica locală a ţărilor în care locuiesc. Credeţi că se vor mobiliza să vă voteze? Pe ce alte voturi vă bazaţi?

G.G: Cum aţi spus deja, românii se implică puţin în politica locală, ceea ce înseamnă şi neparticiparea la vot, de aceea majoritatea nu s-au înscris nici pe lista suplimentară, dedicată cetăţenilor din Uniunea europeana cu drept de vot. Eu mă bazez pe votul celor care îmi văd şi-mi înţeleg importanţa, cunoscându-mă ca om, indiferent de cetăţenie.

Suntem deja la a doua generaţie de emigranţi. Copiii născuţi, în Italia, din părinţi români, sunt mai mult italieni sau români? Cum vedeti situaţia lor peste încă o generaţie, când îşi vor educa, la rândul lor, copiii?

G.G: Copiii mei, de exemplu, sunt români 100%, vorbesc limba română şi cea italiană la fel de bine, doar că împreună cu noi, părinţii, am adoptat stilul de viaţă italian, stil de viaţă sănătos, consider eu, deşi încercăm să ne păstram tradiţiile şi să transmitem copiilor pe cât posibil să ştie de unde provin şi cât de valoroşi sunt ca naţie şi pentru istoria ce o reprezentăm.

Cred că următoarele generaţii vor fi educate în funcţie de cum intervenim noi acum, dacă transmitem mai departe cultura Românească va ajunge la generaţiile următoare, dacă nu facem nimic generaţiile următoare cred că vor uita şi că sunt români. Încerc, pe cât mi-e posibil, să mă implic cât mai mult în comunitatea românească, organizând diferite evenimente, îndemn românii noştri să meargă la biserică, singurul loc care ne mai aminteşte pe deplin cine suntem şi unde ne simţim acasă, în România. Îndemn Români noştri a participa şi de a face parte din asociaţii de voluntariat, un mod de a se integra şi de a se face cunoscuţi pentru ceea ce realmente suntem.

Ce putem învăţa de la italieni? Ce îi putem noi învăţa pe ei?

G.G: Nu ştiu să vă spun ce am putea învăţa noi de la dânşii sau viceversa pe viitor, vă pot spune ce am învăţat eu până acum. Dacă în România viitorul meu părea limitat acum 17 ani, aici am învăţat căci totul este posibil, indiferent de cine eşti şi de unde vii, dacă eşti om bun, muncitor şi serios reuşeşti orice în viaţă.

Ţin să vă mulţumesc pe acestă cale pentru timpul şi spaţiul acordat, sper ca această experienţă a mea descrisă  în puţine cuvinte să determine şi alţi oameni, ca mine, să îndrăznească să se implice  în viaţa politică, în viaţa socială şi în cea culturală a ţării proprii şi a ţării adoptive. Pentru că toţi avem dreptul, dar şi obligaţia de a face acest lucru, indiferent de cine şi unde suntem în viaţă, dacă vrem un viitor mai bun. 

blog
Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite