Rezilienţa şi românii

Inaugurarea Centrului Euro-Atlantic pentru Rezilienţă la Bucureşti

În România funcţionează începând de luni, 31 mai 2021, o nouă instituţie, Centrul Euro-Atlantic pentru Rezilienţă. Preşedintele Klaus Iohannis, premierul Florin Cîţu, secretarul general adjunct NATO, Mircea Geoană, vicepreşedintele Comisiei Europene, Maros Sefcovic, ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, au fost prezenţi la tăierea panglicii. Ce va face acest Centru şi de ce?

Analiza situaţiei globale nu arată prea optimist. E adevărat, lumea speră că pandemia se va diminua simţitor în următoarele luni şi că viaţa se va apropia din nou de normal.

Dar, pe lângă pandemie, vechile ameninţări s-au acutizat şi au apărut multe altele noi. Chiar dacă actuala pandemie se apropie de sfârşit, deşi lucrurile nu sunt deloc clare în acest sens pe termen mai lung, schimbările produse sunt ireversibile, în bine şi în rău.

În rău, pentru că pandemia a amplificat sentimentele de teamă şi a divizat profund societăţile noastre. Neîncrederea în instituţii a crescut alarmat, iar mesajele conspiraţioniste şi mişcările radicale, populist-extremiste, au prins valul şi au atras un segment important de public. Criza economică a schimbat modul de lucru, a afectat sectoare globale şi a pus industrii întregi sub semnul întrebării.

Autocraţiile şi dictaturile din întreaga lume au folosit momentul  şi au devenit mult mai ameninţătoare la adresa sistemului internaţional bazat pe reguli şi la adresa democraţiilor, puse sub presiune pe multiple fronturi.

În bine, pentru că, aşa cum se zice, orice criză reprezintă şi o oportunitate. Criza pandemică a accelerat transformări ce începuseră deja, dar se prefigurau a se întinde pe o durată mult mai mare. Tranziţia spre economia verde, digitalizarea, inteligenţa artificială se întâmplă astăzi şi nu într-un viitor ştiinţifico-fantastic. Sumele destinate acestor transformări ale economiei şi societăţii sunt uriaşe şi nu ar fi fost puse la dispoziţie dacă criza nu ar fi obligat guvernele să ia măsuri cu totul excepţionale, nu numai pentru a ieşi la liman, dar şi pentru a construi sisteme mult mai rezistente pentru viitoarele crize. Lecţia pandemiei a fost dură, dar a devoalat slăbiciunile.

Înlăturarea acestor slăbiciuni este acum esenţială, pentru că viitoarele crize vor veni. Vom putea să le facem faţă şi cum?

Răspunsurile pot veni de la centre strategice dedicate, iar Centrul Euro-Atlantic pentru Rezilienţă, asta îşi propune să facă, să discute, să ofere soluţii şi expertiză partenerilor din NATO şi din Uniunea Europeană pe trei direcţii: combaterea riscurilor, oferirea de instrumente analitice, cooperarea şi exerciţii comune.

Faptul că România a reuşit să construiască un asemenea proiect în vremuri grele este într-adevăr remarcabil. Eram obişnuiţi ca România să fie ţara proiectelor anunţate cu pompă şi abandonate fără regrete. S-a întâmplat de atâtea ori. Dacă va funcţiona cum a fost gândit, Centrul va deveni un pol de expertiză pentru partenerii euro-atlantici. Dar nu numai. Pe lângă o întărire a profilului României în cele două organizaţii, lucru faţă de care sunt aşteptări, beneficiul cel mai mare ar fi întărirea capacităţii de rezistenţă la intemperii a societăţii româneşti înseşi.

Nu putem spune că stăm bine la acest capitol. Se vede extrem de clar ce s-a întâmplat cu cel mai important domeniu legat de rezilienţă în acest moment şi anume vaccinarea populaţiei.

Poate că, având un centru de acest tip în România, vom avea strategiile pentru a reuşi să prevenim crizele viitoare sau să reacţionăm în faţa lor mult mai rapid şi mai eficient. Altfel zis, să devenim cu adevărat rezilienţi.