Retorica lui Janos Lazar şi „intenţiile întunecate“– de ce se teme Budapesta de DNA?

0
0

În data de 23 iunie 2015, Janos Lazar, şeful de cabinet al prim-ministrului Viktor Orban, a lansat o serie de acuzaţii grave la adresa agendei României faţă de minoritatea maghiară de pe teritoriul ei şi faţă de Ungaria precum şi la adresa altor state vecine cu Ungaria, spre exemplu Croaţia.

Acuzaţiile au fost emise în faţa Comisiei de Siguranţă Naţională a Parlamentului maghiar, cu ocazia audierii anuale. La această audiere, Janos Lazar a participat în calitate de şef al Oficiului de Informaţii din Ungaria, exercitând controlul civil asupra aparatului de informaţii maghiar.

Astfel, discursul său a fost unul inflamator, lăsând destul de puţin loc interpretării. Liniile directoare au fost “activităţile anti-ungare” ale autorităţilor române, care se pare că ”în spatele vălului transparenţei şi al justiţiei”, întreţin de fapt o campanie întunecată împotriva reprezentanţilor comunităţii maghiare, campanie care în opinia aceluiaşi personaj politic, este avalizată de Washington care se implică activ în politica internă a României. Răspunsul MAE a fost unul searbăd dar transmite o realitate: "Reforma justiţiei şi continuarea luptei împotriva corupţiei, care sunt priorităţi majore ale României, sunt derulate indiferent de apartenenţa etnică sau religioasă a cetăţenilor români. Rezultatele şi progresele instituţiilor româneşti competente în aceste domenii sunt apreciate ca atare la nivel european.”

Dincolo de ieşirea atipică pentru un şef de serviciu secret a lui Lazar Janos, trebuie remarcată poziţia adoptată public în repetate rânduri de către oficialii de la Budapesta faţă de dosarele de corupţie ce vizează lideri maghiari din România, precum cazul fostului deputat Marko Attila sau a primarilor din Miercurea Ciuc şi Gheorgheni, prin care se încearcă catalogarea acestor cazuri drept unele create artificial, pe considerente etnice.

Preocuparea Budapestei, mai cu seamă a liderilor politici influenţi ai FIDESZ, faţă de activitatea DNA se reflectă inclusiv din faptul că ediţia din acest an a Universităţii Libere de Vară de la Băile Tuşnad găzduieşte un panel dedicat analizării cazurilor de corupţie privind lideri maghiari din administraţia publică românească. Universitatea de Vară, ajunsă la XXVI-a ediţie, este recunoscută ca un eveniment eminamente politic al FIDESZ, prin care partidul lui Orban îşi promovează politica naţională şi retorica autonomistă în afara Ungariei.

Se ridică astfel şi întrebarea legitimă dacă vocalitatea Budapestei faţă de acţiunile justiţiei române nu ascunde cumva temerea că anchetele vor ajunge să afecteze şi grupuri de interese sau afaceri ale politicienilor ungari în Transilvania.

Prin urmare, România, la nivel politic şi social, a ajuns la un consens asupra necesităţii stârpirii corupţiei într-un ritm accelerat şi susţinut, nu din motivul clasic şi valid pentru această întreprindere, anume că este un atribut şi un obiectiv legitim şi obligatoriu pentru orice stat de drept, dar pentru că acest flagel a ajuns la asemenea proporţii încât impactează vizibil şi în timp real siguranţa naţională. Corupţia, înafara dezagregării sociale pe care o promovează, poate constitui şi un cal troian pentru interese străine, iar România, forţată şi de un context european regional volatil, a înţeles această lecţie importantă aproape remarcabil de repede. Declaraţia lui Janos Lazar referitoare la influenţa Washingtonului la Bucureşti este repulsivă datorită nuanţei pe care o foloseşte, aceea de imixtiune spre deosebire de consultare.

Ar trebui subliniat faptul că România, pe lângă faptul că este membru NATO şi al Uniunii Europene, statut ce presupune un set de valori universal comune, are un Parteneriat Strategic pentru Secolul XXI încheiat cu Statele Unite care stipulează clar congruenţa obiectivelor celor două ţări, inclusiv în domeniul guvernanţei şi statului de drept, nu doar pentru teritoriul României dar şi în promovarea acestor valori în zona Parteneriatului Estic. Declaraţiile lui Janos Lazar au şi un substrat politic intern, deoarece acesta este privit în multe cercuri drept un posibil succesor al lui Orban. Retorica celor doi este extrem de précis aliniată iar cei doi sunt conştienţi că astfel de declaraţii pot avea valoare electorală. Demonizarea unor surse externe, care vin şi cu un bagaj istoric comun complex şi negative adeseori, este o strategie facilă de a distrage atenţia publică de la propriile probleme interne, a căror bază, în mod ironic, este o corupţie endemică, ce se identifică tot mai mult printr-o relaţie simbiotică dintre Fidesz ca entitate politică şi o clasă de oameni de afaceri antamată în jurul acestei supape către bani publici.

Transferând atenţia de la vectori interni din spatele comportamentului lui Lazar dar şi a lui Viktor Orban, către interesul României faţă de aceste personaje, luăm la cunoştinţă de intenţiile pe termen mediu ale Ungariei, anume concentrarea aparatului de informaţii asupra comunităţii maghiare din bazinul carpatic, care în opinia cancelarului Lazar va deveni un subiect fierbinte în următorii 10 ani. Prin urmare, o atitudine sănătoasă, precaută şi proactivă a României este să înţeleagă exact cine este acest personaj, care are şanse destul de mari să îl succeadă pe Viktor Orban la guvernare în 2017.

Cine este Janos Lazar?

Lazar s-a născut pe 19 februarie 1975 în localitatea Hódmezővásárhely. A urmat cursurile Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Attila József din Szeged pe care le-a absolvit în 1999. În timpul facultăţii a activat drept ucenic în domeniul judiciar la primăria din oraşul său natal. În perioada 1997-1999 ocupă poziţia de asistent personal al primarului András Rapcsák. În 2002 a devenit primarul localităţii sale natale, poziţie pe care a ocupat-o până în 2012 când a fost acceptat în funcţia de cancelar al cabinetului primului ministru, fapt ce a generat o incompatibilitate cu funcţia care o ocupa acesta în acel moment. În perioada în care a fost primar, Janos Lazar a fost recunoscut drept iresponsabil în politicile fiscale locale, transformând Hódmezővásárhely în cea mai îndatorată localitate din Ungaria. S-a alăturat grupării Fidesz în 2000 şi a fost ales în Parlamentul maghiar din partea acestei grupări în 2002.

Controversele au fost şi sunt un leitmotif pentru cariera publică a cancelarului. Relevante pentru România sunt liniile ideologice directoare care îl ghidează pe Lazar. Iar controversele care l-au înconjurat tind să indice o lipsă de respect pentru libertatea de exprimare, o abordare duplicitară din punct de vedere al declaraţiilor, o retorică agresivă menită să distragă atenţia. Astfel, într-un articol din The Economist, se detaliază un modus operandi practicat de Janos Lazar, în nota declaraţiilor laudative ale lui Orban cu referire la opresiunea libertăţii de exprimare a unor state precum Turcia şi Rusia. Astfel, în urma unei investigaţii publicate de origo.hu, unul din cele mai importante portaluri de ştiri din Ungaria, investigaţie condusă de Gergo Saling, editorul site-ului, referitoare la cheltuieli de cazare şi transport foarte mari făcute de Janos, acesta şi-a dat demisia urmat de alţi 30 de jurnalişti. 444.hu, un portal rival, a publicat ipoteza presiunilor din partea guvernului prin intermediul Magyar Telekom, compania ce deţine site-ul origo.hu.

Cancelarul Janos Lazar a fost implicat şi într-o operaţiune de constrângere a trei ONG-uri care se ocupau de redirecţionarea unor fonduri donate de Norvegia, după ce aceste organizaţii s-au regăsit pe o listă cu nume considerate de autorităţi îndoielnice. Mai mult, Lazar şi-a vocalizat deschis teama că Vidar Helgesen, ministrul norvegian pentru afaceri europene, încearcă să se amestece în politica internă a Ungariei. Lista completă a celor 13 ONG-uri poate fi consultată aici. Aparent apetitul lui Lazar pentru a hărţui aceste ONG-uri a fost fondat de faptul că respectivele fonduri erau destinate unui partid verde, cu 5 reprezentanţi în Parlament. Într-un interviu pentru Budapest Beacon, Veronika Mora, CEO Okotars Foundation, unul din cele trei ONG-uri puse sub acuzaţie, a declarat că această investigaţie este modul în care guvernul Orban controlează cine ce primeşte. Mai mult, astfel de fonduri se distribuie în 14 alte ţări europene iar distribuţia în Ungaria se face pe baza unui memorandum bilateral care stipulează că fondurile vor fi gestionate de entităţi independente, nu guvernamentale.

Un argument valid făcut de această este faptul că înseşi autorităţile maghiare au făcut donaţii către organizaţii politice, nu civice cum este cazul de faţă, din România, fără ca guvernul român să aibă o politică de imixtiune în acest proces. Mai mult, Statele Unite a finanţat numeroase ONG-uri în spaţiul ex-sovietic post colaps, menită să propovăduiască valori atlantice într-un spaţiu încă volatil. Prin urmare, cel mai probabil atacul lui Lazar a fost hrănit de dorinţa instituţiei şi partidului pe care le reprezintă să aibă putere de veto asupra fondurilor care intră în ţară şi care pot finanţa alte partide politice.

Lazar a mai fost implicat în alte controverse. În 2011, în timp ce activa ca primar al oraşului Hódmezővásárhely, a fost înregistrat audio când a spus că “cei ce nu au nimic, valorează de asemenea nimic.” Ulterior şi-a cerut scuze spunând că afirmaţia sa a fost scoasă din context. Totuşi, afirmaţia pare a se grefa pe personalitatea cancelarului ce la finalul anului trecut a cumpărat o proprietate în numele fiului său de zece ani în una din cele mai exclusiviste zone din Budapesta, proprietate în valoare de aproximativ 195.000 de euro, sumă ce nu ar avea cum să fie justificată de bunurile şi veniturile declarate oficial.

Revenind la acuzaţiile formulate de acesta la adresa României dar şi a altor vecini, observăm că nu suntem singura ţară indignată de viziunea obtuză a autorităţilor maghiare. Ambasadorul Ungariei în Kiev, Erno Keskeny, a fost chemat la Ministerul Afacerilor Extene din Ucraina pentru a da explicaţii referitor la declaraţiile lui Janos conform cărora serviciile de informaţii maghiare au trebuit să îşi intensifice substanţial activitatea în Ucraina, datorită conflictului cu Rusia şi minorităţii maghiare voluminoase din regiunea Zacarpattia. Natalia Halibarenko, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe a declarat: „Este inacceptabil ca serviciile secrete ungare să desfăşoare activităţi în Ucraina fără informarea serviciilor secrete ucrainene. Într-un articol publicat recent pe Sputnik News, portal de ştiri apropiat de Kremlin, se conturează un posibil scenariu în care minoritatea maghiară, sub presiunea unui potenţial conflict, similar cu ce se întâmplă în est, cere anexarea la Ungaria.

Despre Croaţia, Janos a declarat că “tentativele partidelor şi forţelor politice din Croaţia de a discredita elitele de afaceri din Ungaria sunt fără precedent”, cu referire la acuzaţiile care i-au fost aduse lui Zsolt Hernádi, CEO-ul MOL, care ar fi intrat în posesia celor 49%  din compania naţională petrolieră INA din Croaţia prin mită. MOL a declarat că se gândeşte la posibilitatea să îşi vândă acţiunile iar pe fir a intrat şi Gazprom, ceea ce s-ar traduce într-o breşă de securitate energetică adânc în Uniunea Europeană. Zsolt Hernádi se află sub urmărire prin Interpol şi nu se poate deplasa înafara Ungariei, unde este protejat. Această imixtiune a Rusiei este unul din elementele principale a rupturii Ungariei de realitatea europeană.

Într-o analiză Global News Intelligence am evaluat deja riscul României de a se afla între o Ungarie cu orientare pro-Moscova, o Ucraina sub asediu şi o Crimee ocupată. Cancelarul Ungariei foloseşte o tactică de “stivuire a cărţilor”, care în esenţă se referă la analogia cu un truc de magie în care magicianul, pentru a obţine un anume rezultat, convinge publicul de faptul că pachetul de cărţi este amestecat în mod aleator când de fapt cărţile sunt aşezate într-o anumită ordine. Astfel, poate să îşi construiască o concluzie unilaterală favorabilă care se bazează pe nişte argumente care suferă contrazicere doar că sunt scoase complet din discuţie. Spre finele anului 2014, 7 persoane din diverse instituţii guvernamentale din Ungaria au primit interdicţie de a intra în Statele Unite, sub suspiciunea de corupţie. Doar numele lui Ildikó Vida, şefa Biroului de Taxe şi Vame a fost publicat iar aceasta a fost recent demisă din funcţie. Există numeroase surse[1] care descriu situaţia din Ungaria.

Puse în aceeaşi scenă de declaraţiile lui Janos şi de cazul lui Marko Atilla, în care autorităţile ungare refuză ostentativ să pună în aplicare mandatul european de arestare emis de organele de urmărire penală din România, situaţia deja gri a statului de drept în Ungaria este contrastată şi mai mult. Avem pe de o parte România - un aliat de încredere în NATO şi cu Statele Unite, un actor regional care se evidenţiază ca o insulă de securitate şi stabilitate într-un peisaj central şi est-european canibalizat de Grecia şi Ucraina, şi pe de altă parte avem o Ungarie care a intrat într-o schimb de replici agresiv cu aliaţi tradiţionali, care a ieşit din orbita nu unei zonei de influenţă, ci din orbita unei sfere de idei şi valori prin măsuri interne care contravin cu normele europene, cum ar fi politica de imigrare sau propunerea reintroducerii pedepsei cu moartea. Acest context geopolitic regional este o variabilă extrem de importantă în definirea traiectoriei Ungariei în Europa şi a relaţiei bilaterale cu România.

Într-o dezvoltare îngrijorătoare a conflictului din Ucraina, militanţi parte a grupării ultranaţionalistă Pravy Sektor se află în conflict armat deschis cu forţele de securitate din Ucraina în urma unui incident în apropierea oraşului Mukacheve, cu forţele de securitate ale parlamentarului Mikhail Lano. Pravy Sektor îl acuză pe acesta că ar fi organizat contrabandă în această zonă a Ucrainei dar unele surse afirmă că incidentul reprezintă de fapt un conflict pentru controlul acestor activităţi ilegale. Mukacheve se află la aproximativ 75 de kilometri, în linie dreaptă, faţă de Satu Mare şi la aproximativ 29 de kilometri de graniţa cu Ungaria care are o minoritate importantă în această regiune a Ucrainei. Prin urmare, intersectarea conflictului armat din Ucraina cu volatilitatea minorităţii maghiare şi cu graniţa României în nord-vest, reprezintă o evoluţie extrem de periculoasă pentru toţi actorii implicaţi iar Bucureştiul trebuie să urmărească atent modul în care comunitatea maghiară din Zacarpattia relaţionează la această inflamare şi cum Budapesta reacţionează.

În concluzie, retorica guvernului Orban faţă de România se înscrie în linia digresiunii faţă de valorile europene şi orientarea spre o politică interiorizată, claustrofobă, autoritară şi spre cooperarea cu actori izolaţi de sistemul internaţional, precum Federaţia Rusă. Argumentaţia cancelarului Janos Lazar este una superficială şi are drept consecinţă degradarea relaţiei bilaterale, relaţie ce are un rol important în crearea unui cadru regional stabil. Europarlamentarul socialist Tibor Szanyi a declarat că "acuzatiile la adresa Comisiei Europene privind lansarea procedurilor impotriva Ungariei provin din intentii intunecate." România trebuie să îşi urmeze cursul european cu încăpăţânare deoarece pe măsură ce contrastul dintre gradul de corupţie, democraţie, prosperitate economică şi libertate de exprimare dintre noi şi restul zonei creşte, importanţa relativă a României creşte şi ea în aceeaşi măsură în care creşte şi presiunea pe regimurile politice adiacente, aruncând mai multă lumină asupra acestor “intenţii întunecate.” Dacă România, eventual într-o colaborare mai strânsă cu Polonia, poate să împingă schimbarea în zona Europei de Est şi Sud-Est, atunci poate să cuprindă o oportunitate rară de a se stabili într-un rol de lider regional, în jurul căruia să graviteze securitatea flancului sud-estic al NATO, stabilitate politică pentru mediul de investiţii, punct de coordonare în cyberdefense şi cel mai important, o voce euro-atlantică fermă în zona borderlandului, unde observăm cu îngrijorare eurasianismul lui Putin în est şi dezagregarea Orientului Mijlociu şi proliferarea extremismului religios în sud-est.

Articol realizat de Dragos Tirnoveanu, redactor şef Global News Intelligence


[1]
                 http://hungarianspectrum.org/2015/04/17/fidesz-as-an-enabler-of-financial-corruption/
http://blogs.lse.ac.uk/europpblog/2014/04/24/corruption-in-hungary-remains-a-serious-problem-with-eu-funds-being-particularly-vulnerable/

http://www.dw.com/en/corruption-in-hungary/av-18263709

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite