Reforma constituţională şi miza următorilor 25 de ani

După mai mult de un an şi jumătate de inactivitate, Comisia pentru revizuirea Constituţiei s-a reapucat în sfârşit de treabă, nu doar într-o nouă formulă, ci şi într-un context politic total diferit faţă de momentul la care încheia dezbaterile asupra primului draft de modificare a Legii Fundamentale.

De atunci încoace, acest proiect iniţial a fost criticat atât de către o serie de actori politici sau din zona societăţii civile, cât şi de Comisia de la Veneţia, Consiliul Legislativ sau CCR, care a constatat că nu mai puţin de 24 dintre propunerile iniţiale sunt neconforme cu principiile Legii Fundamentale.

Comisia va trebui aşadar să găsească acele soluţii legislative care să răspundă în mod simultan atât criticilor aduse cât şi nevoii de a construi în jurul viitorului text constituţional un acord societal cât mai larg. Iar un asemenea acord este cu atât mai esenţial şi mai greu de realizat, cel puţin sub aspect politic, cu cât, spre deosebire de 2013, nu mai putem vorbi, nici măcar la nivel politic formal, despre existenţa în Parlament a majorităţii de două treimi necesare aprobării unui proiect de modificare a Constituţiei.

În plus, dacă proiectul de modificare a Constituţiei a produs atâta discordie într-un USL care părea la acea oră încă solid şi ale cărui partide componente îşi asumaseră de principiu în faţa electoratului aceleaşi angajamente în materie de reformă constituţională, vor reuşi oare puterea şi opoziţia să ajungă la un numitor comun, în contextul în care războiul politic dintre cele două se acutizează de la o zi la alta? Iar în final, dacă se va ajunge la un compromis legislativ, va avea el capacitatea de a răspunde în mod eficient nevoilor democraţiei şi societăţii româneşti?  

Sigur, în mod formal, condiţiile electorale pentru aprobarea proiectului de modificare a Constituţiei nu mai sunt atât de severe ca în 2013, fapt care ar uşura în principiu finalizarea procesului de reformă. Dar, chiar şi un prag electoral  mai scăzut se poate dovedi dificil de atins în măsura în care dezbaterea nu va reuşi să fie suficient de animată, extinsă şi constructivă pentru a-i convinge pe români de importanţa reformei constituţionale şi de utilitatea modificărilor propuse.

Să nu uităm în acest sens că românii au fost în ultimii 25 de ani martorii a numeroase experienţe reformatoare, printre care se numără inclusiv două de ordin constituţional. Din păcate, acestea s-au dovedit în final a fi prea puţin capabile să se ridice la înălţimea obiectivelor declarate iniţial. Aşadar nu trebuie în niciun caz pornit de la premisa că sprijinul electoratului va fi uşor de obţinut, mai ales că, discutându-se de ani buni despre modificarea Constituţiei, s-au creat aşteptări ridicate în raport cu capacitatea unei asemenea reforme de a întări eşafodajul democratic şi, mai ales, de a accelera dezvoltarea României.

În plus trebuie ţinut cont că opinia cetăţenilor faţă de zonele unde este cel mai mult nevoie de modificări s-ar putea să nu se suprapună perfect peste zonele considerate a fi prioritare de către politicieni. Este semnificativ în acest sens faptul că, în mai 2013, un studiu Inscop arăta că în ceea ce priveşte ierarhia temelor care privesc revizuirea Constituţiei, românii erau mai interesaţi de problemele economice şi sociale decât de cele politico-administrative, în timp ce dezbaterile din Comisie tindeau să se concentreze asupra ultimei zone.

Desigur, Constituţia nu poate crea locuri de muncă şi nici nu poate genera prin ea însăşi creşterea nivelului de trai. Însă poate să ofere un cadru politic, instituţional şi administrativ mai propice atingerii acestor deziderate, inclusiv prin crearea mecanismelor necesare scurtării lanţului birocratic, prin aducerea deciziilor mai aproape de centăţean prin descentralizare/regionalizare sau prin suplinirea lacunelor care, generând blocaje, au favorizat dezvoltarea unui climat politic conflictual, cu consecinţe negative asupra mersului reformelor şi atractivităţii investiţionale.

Totodată, viitorul proiect de modificare a Constituţiei va trebui să tragă linie sub cei 25 de ani de exerciţiu democratic şi să construiască mecanisme eficiente pentru recâştigarea încrederii în instituţiile reprezentative fundamentale şi reformarea clasei politice. În sfârşit modificările la Legea Fundamentală ar trebui să ofere statului român un fundament mai modern şi mai flexibil, capabil să se adapteze mai bine nevoilor societăţii şi să o stimuleze să evolueze în mod sănătos.

În plus, Comisia de revizuire va trebui să facă faţă şi presiunii timpului. Astfel, pe de o parte, trebuie ţinut cont că, pentru moment, există premise cel puţin teoretice pentru ca discuţiile pe marginea reformei constituţionale să se desfăşoare într-un cadru mai puţin influenţat de interese electorale particulare. Situaţia se va schimba însă în mod radical anul viitor, când vor avea loc atât alegerile locale, cât şi cele parlamentare, motiv pentru care, dacă se doreşte ca dezbaterile să aibă cu adevărat un caracter constructiv, ele ar trebui finalizate înainte de intrarea partidelor în logica electorală. În plus, formaţiunile politice au tot interesul ca reforma constituţională să fi fost dusă la bun sfârşit înainte de momentele electorale ale anului 2016, când eforturile depuse în acest sens s-ar putea constitui intr-un atu important la urne.

În fond, actuala Constituţie este rezultatul viziunii unei generaţii de politicieni care, cu bune şi cu rele, au dus această ţară în NATO şi în UE. De atunci încoace însă, situaţia s-a modificat substanţial, România trecând de la stadiul la care trebuia să îşi consolideze statutul de membru al comunităţii europene şi nord-atlantice la cel în care în care trebuie să găsească mijloacele pentru a valorifica la maximum avantajele de care poate beneficia din această dublă postură.  Avem aşadar nevoie de un text constituţional adaptat noilor realităţi, iar capacitatea actualei clase politice de a-l furniza ar putea fi cel mai bun mijloc de a recâştiga încrederea unui electorat pe care l-a dezamăgit de prea multe ori, dar căruia îi poate oferi ghidul fundamental pentru o viaţă mai bună în următorii 25 de ani.