Reconfigurări politice pe scena vest-europeană

Spaţiile geopolitice sunt astăzi din ce în ce mai uşor de analizat decât acum 25 de ani, când internetul şi telefoanele mobile nu izbutiseră să transforme societatea. 

Acum informaţiile abundă iar cea mai dificilă misiune a celui preocupat de înţelegerea diferitelor fenomene este aceea de a selecta corect din marea de date şi comentarii ceea ce este cu adevărat important pentru conturarea unei opinii.

Este la fel de adevărat însă că, sub presiunea gândirii stereotipe, de cele mai multe ori se vor căuta date şi informaţii care să confirme o opinie deja existentă. În realitate, iar acest lucru nu slujeşte nici adevărului, dar nici celui ce se consideră specialist în domeniu. Practic, se transformă situaţia specialistului, el urmând a fi considerat mai degrabă un adept sau mercenar – pentru că se vor găsi în permanenţă alţi specialişti cu opinii contrare.

Această abundenţă de texte care justifică diferitele opinii au transformat mult marja de acţiune a politicienilor şi, în acelaşi timp, au oferit şansa fiecărui cetăţean să poate influenţa cumva jocul politic, ce l puţin la nivel naţional. Acum este posibil ca un blog bine conturat să producă efecte electorale decisive, ori, şi mai frecvent, anonimitatea indusă de internet permite actorilor media să se informeze mai bine, eludând anumiţi intermediari interesaţi. 

Consecinţa tuturor acestor factori este apariţia „homo internetus”, persoană care este în permanenţă în relaţie cu evenimentele de impact. 

Ne aflăm deci în faţa a două situaţii, perfect posibil să se deruleze în acelaşi timp, prima fiind legată de frecvenţa evenimentelor relevante care sunt cunoscute rapid, iar cea de a doua, de numărul celor ce participă la ele în mod direct.

În primul caz menţionăm problema societăţii moderne: dacă părinţii ori bunicii noştri îşi puteau socoti viaţa având ca puncte de reper doar câteva evenimente majore – şi acestea erau, de cele mai multe ori, războaie în care ţara a fost implicată – generaţia contemporană se vede a fi în postura de observatoare sau participantă la multe evenimente de importanţă internaţională, care se succed rapid şi care produc efecte deosebite. 

Astfel, generaţia născută în 1980 a putut vedea un război între Iran şi Irak, două războaie între irakieni şi americani, reunificarea germanilor, dezmembrarea Iugoslaviei şi  dezmembrarea URSS, precum şi schimbări majore în Orientul Mijlociu. Din punct de vedere economic tabloul a cunoscut câteva prăbuşiri bursiere – în 1987, 1998, 2007, ascensiunea Chinei la rangul de mare putere globală, apariţia monedei euro şi apariţia unei forme destul de efective a Uniunii Europene. 

În final, mai trebuie menţionate două concepte politice care se apropie de fundamentalism: ecologie cu orice preţ – inclusiv acolo unde nu trebuie, pentru că preţul mondial al cerealelor este influenţat de dorinţa de a se obţine combustibil din porumb – pe de-o parte, şi impunerea drepturilor omului – care au exclus obligaţiile, mai întâi, şi apoi au obturat complet conceptul suprem: cetăţenia şi cetăţeanul – ca fiind singurele posibile să ducă umanitatea spre fericire.

De aceea, omul modern nu mai are acele repere fundamentale – ele sunt înlocuite în fiecare zi de alte evenimente importante, iar prelucrarea mentală a acestora întârzie. Astfel, se realizează o creştere a confuziei populaţiilor, deoarece fiecare factor media doreşte să îşi amplifice poziţia pe care o are, iar în acest sens va folosi tehnici de prezentare-şoc. Mai mult, partizanatul din presă se soldează cu pierderea din start a unei categorii de cititori / privitori care nu împărtăşesc opiniile ideologice ale vectorului de presă în cauză. 

În acest moment, definiţia presei: faire, savoir, savoir faire, faire savoir intră în coliziune cu subiectul individual care are de unde alege, şi care are nevoie din acest torent informaţional să identifice sursele cel mai clare, deoarece acum şansele de câştig sau de pierdere a unei poziţii s-au amplificat. Cititorul este pus la final de an în faţa unor retrospective şi nu poate exclama decât: „aşa de multe evenimente în acest an? Cele întâmplate în ianuarie – februarie îmi par atât de depărtate…”.

 A doua ipoteză are în vedere faptul că astăzi este foarte uşor să te implici în diferite campanii, procese – cu caracter politic sau social – iar rezultatele pot fi deosebite, deoarece anumite mesaje, bine realizate şi bine propagate schimbă inclusiv strategii şi politici guvernamentale, ceea ce era aproape imposibil de înfăptuit acum 25 – 30 de ani. Acum nu informaţia este puterea, ci folosirea acesteia în sensul unirii eforturilor a celor interesaţi în obţinerea unui anumit rezultat, iar politicienii nu mai avea acum libertatea de a decide pe care o aveau înainte de sfârşitul războiului rece.

Toate aceste evenimente au la bază modificările aduse vieţii umane de tehnologie, care, pentru prima dată, începe să devină dintr-o unealtă a omului, un instrument de sufocare al acestuia, iar, pe termen lung, chiar de control. În această paradigmă, a apărut şi o consecinţă extraordinară: populaţia umană devine din ce în ce mai afectată sub raport psihic, deşi sub aspect material gradul de confort pe care tehnologia l-a adus a crescut decisiv. Tocmai de aceea se poate observa că anumite repere psiho-sociale au început să se modifice foarte mult, sub „loviturile” pe care tehnologia le aplică stării de normalitate, aşa cum a fost ea definită în corpul tradiţiilor fiecărui grup etnic sau politic.

Importanţa acestei idei rezidă în ceea se numeşte reacţie la stimuli. Omul este în permanenţă obligat să răspundă la stimulii induşi de tehnologie, deoarece el nu poate inventa decât metode noi de folosire a unui lucru realizat de altcineva – şi care a fost produs în serie. Stimulii au fost multă vreme lenţi – invenţiile apăreau greu şi erau cu efecte limitate, iar mintea şi comportamentul uman s-a obişnuit să acţioneze la acea viteză.

Creşterea de viteză adusă de tehnologie – radio, televizor, telefon mobil şi apoi internet – a schimbat integral modalitatea de raportare a persoanei la societate, bunuri şi valori. Practic, s-a stopat o lege a dezvoltării societăţilor: schimbările sociale nu se fac într-o singură zi decât cu metode deosebit de brutale. În lipsa acestora, durata intervenţiei diferiţilor stimuli se extinde, ajutând cetăţenii care locuiesc într-un anumit spaţiu să se adapteze şi să-şi ofere răspunsuri favorabile (şi lor) în raport de aceşti stimuli.

Numai că schimbările acestor ultimi ani au venit într-un număr mult prea mare şi mult prea repede, iar psihologic nu a fost timp să fie „mestecate/procesate”. Astfel, dacă privim în urmă cu 10 ani nu mai recunoaştem decât o parte din realitatea de astăzi, iar dacă prelungim această observaţie cu încă 10 ani putem să spunem că nu mai este deloc „ce a fost odată”.

În acelaşi timp, ultimii 25 de ani au constituit momentul în care actele de demenţă individuală au cunoscut o recrudescenţă deosebită, numeroşi indivizi dezechilibraţi psihic – de multe ori, tineri sub 30 de ani sau chiar mai puţin de 20 de ani – au intrat în diferite instituţii, ucigând zeci de persoane, fără un motiv care ar putea fi considerat circumstanţă atenuantă de o instanţă penală.

Tot tehnologia a permis instalarea mai uşoară a frustrării sociale, cu efecte politice devastatoare în secolul XXI. Astfel, internetul a permis cunoaşterea mai uşoară de către electoratele din diferitele ţări care sunt standardele civilizaţionale urmărite, precum şi metodele folosite pentru ca acestea să fie realizate. A fost uşor să se constate diferenţele, iar cetăţenii au început să se comporte altfel în timpul campaniilor electorale, urmărind o cât mai mare identificare între model şi politicile propuse de politicienii naţionali. Dar cum aceştia din urmă pierd întotdeauna comparaţia, tot ei doresc să ridice obstacole în calea avansului tehnologiei în administraţiile naţionale.

Cu toate acestea, cetăţenii devin din ce în ce mai informaţi, iar presiunile pe care aceştia le fac duc la schimbări politice importante, inclusiv de regimuri politice – iar revoltele anului 2011 sunt o confirmare a acestei idei. În acelaşi timp, această presiune publică, din ce în ce mai dezvoltată, mai produce două efecte puternice sub aspect politic: radicalizarea electoratelor – deoarece opiniile în spaţiul virtual nu se susţin doar în modalităţi elegante şi posibilitatea apariţiei de noi mişcări politice, care utilizează canalele de comunicare online şi care sunt în măsură nu doar să modifice echilibrul de forţe între partidele tradiţionale, ci şi să introducă în dezbatere idei care pot fi periculoase.

În acest punct trebuie subliniat un aspect: o idee controversată, bine speculată în mediul online, poate aduce în scurt timp o forţă politică într-o poziţie superioară în parlamentele naţionale, chiar dacă, odată ajunşi acolo, va abandona dezbaterea şi rezolvarea problemei respective. 

Toate aceste aspecte de natură tehnologică concură la o redimensionare şi restructurare a sistemului global de organizare politice a statelor lumii, alături de alte fenomene, care au o importanţă deosebită, şi care contribuie decisiv la complicarea ecuaţiei politice contemporane.