Recenzie. Elena-Florentina Matei, „Consolidarea finanțelor publice din România în perspectiva aderării la Zona Euro”

Lucrarea „Consolidarea finanțelor publice din România în perspectiva aderării la Zona Euro”, a autoarei Elena-Florentina Matei, reprezintă o contribuție relevantă la analiza unei teme de maximă importanță pentru economia României: sustenabilitatea finanțelor publice în contextul obiectivului strategic de aderare la Zona Euro. Cartea are la bază o cercetare doctorală susținută în cadrul Academiei de Studii Economice din București și publicată la Editura Top Form, în anul 2024.

Tema abordată este actuală și necesară, întrucât România se confruntă de mai mulți ani cu dezechilibre bugetare, presiuni asupra cheltuielilor publice, colectare fiscală redusă și dificultăți în respectarea criteriilor de convergență. Autoarea pornește de la premisa că aderarea la Zona Euro nu poate fi tratată doar ca un obiectiv politic, ci trebuie susținută printr-un proces solid de consolidare fiscal-bugetară, prin reforme structurale și printr-o administrare eficientă a resurselor publice.

Un prim merit al lucrării constă în fundamentarea teoretică amplă. Autoarea analizează principalele școli de gândire economică privind politica fiscală, de la abordările keynesiene până la modelele clasice și noile modele macroeconomice. Această parte oferă cititorului cadrul conceptual necesar pentru a înțelege de ce politica fiscală are efecte diferite în funcție de contextul economic, de structura economiei și de modul în care sunt aplicate măsurile de ajustare bugetară.

Structura cărții este coerentă și progresivă. Primul capitol clarifică noțiunile teoretice privind consolidarea fiscală și prezintă cadrul european de coordonare fiscală, incluzând Tratatul de la Maastricht, Pactul de Stabilitate și Creștere, precum și reformele de guvernanță economică ale Uniunii Europene. Al doilea capitol extinde analiza la nivel european, examinând regulile fiscale, veniturile și cheltuielile publice, stabilizatorii automați și particularitățile politicii fiscale în statele europene. Al treilea capitol este centrat pe România și analizează sustenabilitatea finanțelor publice, problemele structurale ale sistemului fiscal, multiplicatorii fiscali, digitalizarea administrației fiscale și rolul fondurilor europene și al PNRR.

Metodologia utilizată este complexă și adecvată unei cercetări academice. Lucrarea combină analiza calitativă cu cea cantitativă, utilizând date provenite din surse instituționale relevante, precum Eurostat, Comisia Europeană, Banca Mondială, OCDE, FMI, BCE, Institutul Național de Statistică, Ministerul Finanțelor și Consiliul Fiscal. De asemenea, autoarea utilizează modelul SVAR și serii de timp trimestriale pentru perioada 2007-2022, cu scopul de a evalua reacția economiei românești la stimulii fiscali și la măsurile de consolidare bugetară.

Una dintre ideile centrale ale cărții este aceea că România are nevoie de o consolidare fiscală atent calibrată, care să reducă deficitul bugetar și datoria publică fără a afecta în mod semnificativ creșterea economică. Autoarea subliniază că ajustarea fiscal-bugetară trebuie să fie orientată mai ales spre îmbunătățirea veniturilor fiscale, având în vedere nivelul ridicat al cheltuielilor și presiunile generate de pensii, salarii, crize economice, pandemie și dezechilibre externe.

Cartea are un caracter aplicativ pronunțat. Nu se limitează la descrierea problemelor, ci propune direcții concrete de acțiune: modernizarea administrației fiscale, digitalizarea ANAF, reducerea evaziunii fiscale, creșterea conformării voluntare, diminuarea muncii nedeclarate, eficientizarea cheltuielilor publice, creșterea transparenței și utilizarea mai bună a fondurilor europene. Un accent important este pus pe rolul PNRR și pe reforma fiscală ca instrumente de susținere a consolidării bugetare și a convergenței reale.

Un alt punct puternic al cărții este abordarea echilibrată. Autoarea nu prezintă consolidarea fiscală ca pe o soluție simplă sau lipsită de costuri. Dimpotrivă, arată că măsurile de austeritate pot avea efecte sociale și economice negative dacă sunt aplicate prociclic sau fără o planificare adecvată. În același timp, argumentează că menținerea dezechilibrelor bugetare reduce spațiul de intervenție al statului în perioade de criză și îndepărtează România de obiectivul aderării la Zona Euro.

Din perspectivă critică, lucrarea are un nivel ridicat de specializare, ceea ce o face mai accesibilă cititorilor familiarizați cu economia, finanțele publice și politicile europene. Densitatea datelor, a modelelor econometrice și a referințelor instituționale poate reprezenta o dificultate pentru publicul larg. Totuși, această caracteristică este justificată de natura academică a cercetării și de complexitatea temei analizate.

În concluzie, „Consolidarea finanțelor publice din România în perspectiva aderării la Zona Euro” este o lucrare solidă, bine documentată și relevantă pentru dezbaterea economică actuală. Prin analiza riguroasă a vulnerabilităților fiscale ale României și prin formularea unor direcții concrete de reformă, cartea evidențiază faptul că aderarea la Zona Euro presupune mai mult decât îndeplinirea formală a unor criterii: presupune disciplină bugetară, reforme structurale, administrație fiscală eficientă și capacitatea de a menține stabilitatea macroeconomică pe termen lung.

Lucrarea se remarcă prin claritate analitică, consistență metodologică și utilitate practică, fiind valoroasă atât pentru mediul academic, cât și pentru decidenții implicați în elaborarea politicilor fiscal-bugetare.