Războiul acuzaţiilor sau vorbitul în dodii

Reproşurile la adresa presei cum că ar strica imaginea politicienilor sunt ridicole: nimic nu poate compromite mai mult reputaţia unui demnitar decât propria sa conduită.

Cum politica moldovenească e frământată de la 2009 încoace de tot felul de evenimente contradictorii, aleşii poporului se întrec zilnic în declaraţii în faţa camerelor de luat vederi. Ei ştiu că fără presă foarte repede ar intra în anonimat, de aceea caută să zică orice - de multe ori lucruri trăsnite, important e să se afle în vizorul mass-media.

În competiţia declaraţiilor în care sunt antrenaţi zilnic politicienii, acuzaţiile curg gârlă. Astfel că şi copiii de la grădiniţă ştiu acum că Vlad Filat este „contrabandist“, iar Vlad Plahotniuc „face atacuri raider“.
Poate am trece uşor peste bâlbâielile şi „vorbele de duh“ ale politicienilor, dacă n-am asista zilnic la acuzaţii grave: de corupţie, abuz de putere, trafic de influenţă, care, în mod normal, ar trebui să fie urmate de intentarea unor dosare de către organele de drept.   

Liderul PL Mihai Ghimpu, obsedat de şeful PLDM Vlad Filat, de câteva luni nu conteneşte să-i pună în cârcă fărădelegi şi tot repetă că premierul în exerciţiu ar „patrona“ contrabanda cu ţigări. Mihai Ghimpu a promis de câteva ori să vină şi cu probe, dar acestea încă se mai lasă aşteptate.

Liberal-democraţii răspund şi ei cu învinuiri la fel de grele. Săgeţile sunt îndreptate împotriva ministrului Transporturilor, Anatol Şalaru, care ar deturna fondurile destinate reparaţiei şi construcţiei drumurilor. Într-o şedinţă a Parlamentului, preşedintele fracţiunii PLDM Valeriu Sreleţ a declarat, deschis, că şeful de la Transporturi „a vândut asfaltul statului“. Mai departe... nimic. Nicio probă, doar vorbe. Nu mai puţin interesant este şi războiul împotriva democratului Vlad Plahotniuc, război ce s-a potolit puţin după debarcarea acestuia din funcţia de vicepreşedinte al Legislativului. Plahotniuc, dacă e să calculăm câte învinuiri i se aduc, este campion absolut la acest capitol, îl întrece pe oricare dintre politicienii acuzaţi de rele, de la obţinerea independenţei Moldovei încoace.

Politicianului i se incriminează atacuri raider împotriva câtorva bănci, preluare de businessuri, subordonarea Justiţiei, monopolizarea pieţei audiovizuale, controlul fluxurilor de publicitate etc. Nici în acest caz cei care fac declaraţii nu aduc şi probe suficiente, ce l-ar incrimina cu adevărat pe Vlad Plahotniuc. Pe de altă parte, atunci când a apărut prima probă documentată sută la sută, dezvăluită de presă, privind identitatea dublă a demnitarului - Plahotnic în Moldova şi Ulinici în România, politicienii şi oamenii legii n-au luat-o în seamă.     

În mod logic, în spatele oricărei acuzaţii trebuie să existe dovezi. Mai cu seamă atunci când este vorba de un demnitar, o persoană sus-pusă. La fel de normal este ca declaraţiile pe care le fac politicieni, aleşi de cetăţeni să lucreze în interesul lor, să fie responsabile.

Într-o ţară democratică, cu justiţie funcţională, procurorii ar demara anchete imediat ce un politician ar lansa acuzaţii dure la adresa altuia. Pentru că a fi politician înseamnă să fii responsabil şi să-ţi cântăreşti vorbele. La noi însă e ca la nimeni. N-am auzit până acum să fie intentat vreun dosar în care să fie vizaţi Vlad Plahotniuc, Vlad Filat, Anatol Şalaru sau alţi demnitari acuzaţi de la microfoanele Parlamentului sau în faţa presei. Nu a ajuns subiect de anchetă nici liderul comuniştilor Vladimir Voronin, deşi, pe vremea când conducea ţara, actualii guvernanţi, pe atunci în opoziţie, l-au învinuit de ce vrei.

Acum, când clasa politică moldovenescă a ajuns într-o stare jalnică, se pare că e nevoie mai mult ca oricând de lideri credibili, cu mai multă responsabilitate, care n-ar vorbi aiurea, ci ar răspunde în faţa oamenilor şi a legii pentru orice cuvinţel rostit public.