PSD şi PNL sacrifică viitorul României pentru meschine interese electorale

Nimeni nu contestă dreptul unui partid de a-şi promova interesele electorale. Dar atunci când preţul este sacrificarea viitorului României, nu este de acceptat. Asta fac acum PSD şi PNL. În vederea alegerilor din 2024 iau măsuri economice şi fiscale, care de care mai populiste, pentru a fraieri alegătorii mai creduli să le dea votul în 2024.

Dezmăţul împrumuturilor

România a ajuns cu rata datoriei externe la 50% din PIB. Iar cu împrumutul de 15 miliarde euro prevăzut în PNRR ajungem la 60% din PIB, maximum prevăzut de Tratatul de la Maastricht. Sigur, se va spune. Alte ţări, Italia de exemplu, au o rată a datoriei şi mai mare. Da, dar PIB-ul/locuitor al  acestor țări dă garanţia investitorilor că-şi vor primi banii înapoi. Nu este cazul României.

Datoria externă a României a crescut din 2020, sub guvernarea liberală, de la 35% din PIB la 50% din PIB cât este în prezent. Nimeni n-a cercetat dacă în contextul pandemiei s-a justificat o astfel de creştere fulminantă. Iar în 2020 deficitul bugetar ajunsese la 10% din PIB.

Asistăm la un cerc vicios. Cu cât măsurile populiste, cu caracter electoral, sunt mai multe şi mai mari, cu atât nevoia de împrumuturi e mai mare. Cu cât ne împrumutăm mi mult, cu atât trebuie să ne împrumutăm şi mai mult, pentru a avea de unde să plătim ratele şi dobânzile la împrumuturi, care în 2023 se ridică la 2% din PIB. Plus pentru „pomenile” electorale.  „Otravă” economică evidentă. De care se vor lovi copiii noştri. Dar nimeni din clasa politică nu înţelege să-şi sacrifice interesele electorale pentru viitorul ţării şi al copiilor noştri.

În momentul când România va ajunge în categoria „junk” la posibilitatea de a se împrumuta, vor înţelege şi guvernanţii ce-au făcut. Prea târziu!

Soluţia evidentă: reducerea cheltuielilor bugetare. Da, dar afectează electoral partidele

Deşi avem un excedent mare în aparatul bugetar, 1,3 milioane (faţă de Polonia care are 900.000 de bugetari la 35 milioane de locuitori), guvernul împins de partide a angajat zeci de mii de bugetari noi, în ultimii trei ani. Şi FMI, şi specialişti români (chiar şi Orlando Teodorovici de la PSD) spun că 30% dintre bugetari ard gazul degeaba, plimbă hârtii, nu fac o muncă utilă. Totuşi, guvernul şi partidele îi păstrează pe toţi, ba angajează şi alţii în plus, pentru că de la ei vine grosul votului la alegeri. Împreună cu familiile lor, bugetarii însumează circa 3,5 milioane de voturi, un segment extrem de important în condiţiile în care avem o absentă la vot de 60%. Nu mai vorbim că bugetarii au salarii duble comparativ cu salariaţii din privat, ca să plimbe dosare cu şină, în absenţa digitalizării pe care statul nu o doreşte şi  o promovează doar din vorbe. Cum ar mai manipula o imensă masă de votanţi, bugetarii, dacă ar reduce numărul lor?

Cu digitalizare şi cu eliminarea bugetarilor care ard gazul am ajunge şi noi, ca Polonia, la 5-600.000 de bugetari, ultra suficienţi pentru ţara noastră. Dar atunci unde să mai fie plasate pilele clientelei politice şi de unde ar mai lua voturi PSD şi PNL?

Nu există mecanisme de urmărire a eficienţei cheltuirii banilor bugetari

După ce au alocat sume imense de bani, ordonatorii de credite nu se mai interesează ce s-a ales din banii alocaţi. Nu-i interesează, nicio lege nu-i obligă să ceară socoteală pentru banii daţi pentru anumite obiective. E plină presa de exemple de acest gen. Degeaba.

În sfârşit, aud un oficial de rangul doi, şeful ANAF, Lucian Heiuș, spunând ceea ce eu spun de 20 de ani. „Angajaţii de la stat nu mai trebuie plătiţi unitar, ci în funcţie de performanţă şi de rezultatele pe care le obţin, aceasta fiind una dintre cele mai mari reforme pe care trebuie să le facă statul român". „De ce să-mi asum eu riscuri foarte mari, când colegul meu care stă mai mult la cafea pe hol ia acelaşi salariu ca şi mine?”,  spune Lucian Heiuș.

Legea salarizării „unitare” este cea mai mare aberaţie de filosofie economică moştenită de la comunişti, pentru că presupune că salariaţii bugetari sunt „unitari”, muncesc „unitar” şi trebuie salarizaţi „unitar”. Nimic mai fals. Bugetarii se deosebesc între ei prin munca prestată, chiar când e vorba de aceeaşi funcţie şi aceleaşi sarcini de serviciu. Cel mai bun exemplu, profesorii. Nimeni nu-i controlează ce muncesc, nu contează ce rezultate au la catedră, „muncesc sau nu muncesc acelaşi salariu primesc”. Acesta-i principiul după care se ghidează salarizarea „unitară”. Am propus măsurarea progresului şcolar al elevilor, pentru a avea un criteriu de salarizare diferenţiată, funcţie de performanţă obţinută. Nimic, am vorbit la surzi. Pentru că mai importantă este manipularea alegătorilor, cărora le spun şefii de partide: noi vă lăsăm să chiuliţi, votaţi-ne! Ce se întâmplă cu viitorul ţării, nu contează! Nu noi vom fi la guvernare peste zeci de ani!

Scandal pe mărirea pensiilor, salariilor şi acordarea de ajutoare sociale

Asta e discuţia principală în plan intern. PNL vrea să „dea” la toți pensionarii o mărire de 15%, PSD nu şi nu. Că mai mult la cei săraci şi mai puţin la cei bogaţi. Discuţia este inutilă. Cu pensii de peste 5.000 de lei, speciale sau nespeciale, sunt 90.000 de pensionari. Chiar dacă le tai toată pensia, tot nu ajunge pentru ceilalţi 4,5 milioane de pensionari. Vorbim să ne aflăm în treabă. Alta este soluţia. Reducerea cheltuielilor de funcţionare a statului, reducerea la jumătate a numărului de bugetari, simultan cu digitalizarea, pentru a elibera  fonduri de mărire a tuturor pensiilor.

Se neglijează investiţiile, care nu aduc voturi

Avem o restanţă de 60 de miliarde lei la planul de investiţii pe anul acesta. Pentru că banii se duc în măriri populiste de venituri, la cei care votează PSD şi PNL.  Premierul Ciucă de la PNL nu şi-a impus voinţa şi calitatea de premier, pentru a aloca bani pentru investiţiile promise. Pentru că nu aduc voturi acum,  ci poate peste 10-15 ani când sunt gata investiţiile. Dar atunci nu mai este la putere,  deci nu-l interesează. Nu vom avea nici peste zeci de ani drumuri, autostrăzi, căi ferate, irigaţii, o infrastructură care să se apropie măcar de cea din ţări dezvoltate. În Italia trenurile merg cu 250km/h, şi ne mai mirăm că turiştii aleg Italia pentru concedii!

Speranţa rămâne în PNRR

Deja CE ne avertizează: „Îndeplinirea satisfăcătoare a acestei etape va fi evaluată în contextul celei de-a treia cereri de plată”.  Este vorba de reforma pensiilor, care trebuie rezolvată până la 1 ianuarie 2023.

Lucrurile sunt clare. Dacă guvernul Ciucă nu îndeplineşte jaloanele din PNRR, adio viitori bani din PNRR. Ba trebuie să-i dăm înapoi şi pe cei pe care i-am luat!

Legile Educaţiei au ca termen în PNRR T3 2023. Adică până la 1 octombrie 2023. Cum ministrul Educaţiei, Ligia Deca, a ratat şi al doilea termen de prezentare în guvern a pachetului de legi (15 noiembrie 2022), nu mai există şanse să fie respectat calendarul impus de PNRR. Pentru că parlamentul nu mai poate lua în dezbatere legile înainte de 1 februarie 2023. Aşa că de proiectul de „suflet” al preşedintelui Iohannis se cam alege praful. Praful se va alege şi de România, dacă în criza actuală de bani pierde şi fondurile din PNRR.

Toate aceste erori economice grave vor avea un decont. Eventual când nimeni nu va mai împrumuta România. Atunci vor realiza şi PSD şi PNL ce au făcut. Prea târziu!