Promenada Operei, bucuria marelui public!
0
Summary Da, asta a adus şi de această dată Promenada Operei! Un spectacol popular de mare atracţiozitate, spectacol luminos, strălucitor, spectacol în aer liber adresat în ceas de seară publicului bucureştean rămas în capitală la sfârşit de august!
Un spectacol popular, un spectacol de bun gust.
O recuzită bogată, focuri de artificii, trăsuri de epocă – de epocă antebelică, automobile de lux de început de secol trecut, cai albi, exemplare cabaline superbe… au însoţit intrarea în scenă a artiştilor protagonişti. Voaluri multe şi vaporoase – cam prea multe ! – au încercat a masca faţada în parte ponosită a teatrului… inaugurat în urmă cu şase decenii.
Publicul! A fost marea surpriză a momentului! Numeros. Foarte numeros şi atent. S-a stat pe scaune oferite cu generozitate pe întregul parvis al teatrului, până spre carosabil! Au fost prezenţi, cred, peste 6.000 de spectatori cărora li s-au alătură cei care au stat în picioare in spatele gradenelor plasate de forţele de ordine. Concertele în aer liber, în primul rând cele de operă, câştigă şi la noi, astăzi, un numeros public. Trebuie sa fim atenţi ce anume îi oferim. Nu este un public prea educat în acest sens. Dar este un public care gândeşte, care savurează momentele frumoase, consistente, ale existenţei. Sunt motive în plus să-l respectăm.
Verdi! Iubit de artişti, iubit de publicul nostru.
Muzica? Mult Verdi, mai puţin Wagner. Doar suntem la Bucureşti! I-am comemorat cum am putut mai bine pe cei doi compozitori, marile genii ale muzicii de operă ale secolului al XIX-lea. Imbucurător a fost faptul că muzica vocală a lui Ceaikovski a constituit o prezenţă notabilă. Mă refer la muzica de operă cântată în original!.
Surprize…
Promenada… a oferit câteva bucurii, câteva surprize importante. Mă refer la tânărul dirijor Cristian Sandu, cel care a ţinut bine în mână întregul spectacol; dispune de un temperament artistic mobilizator, de o comunicare artistică încărcată de cordialitate; este un bun organizator al momentului muzical pe care il parcurge. Dispune de o experienţă dirijorală importantă în domeniul genului. Nu e puţin lucru!
Altă surpriză? Tenorul Cristian Mogoşan, solist al Operei timişorene. A oferit de această dată unica prezenţă solistică waneriană a programului, o evoluţie parcursă la nivel de excelenţă atât în ce priveşte aspectul stilistic cât şi susţinerea vocală a ariei personajului titular al operei Lohengrin. E voce sănătoasă, bine educată, cu perspective dintre cele mai importante!
Artişti cunoscuţi, artişti iubiţi !
Soprana Irina Iordăchescu, în opera La Traviata de Giuseppe Verdi şi bas-baritonul Ionuţ Pascu, în aria lui Eleţki din Dama de Pică de Ceaikovski, fiecare în parte dau o dată în plus o probă de înaltă inteligenţă în valorificarea propriilor resurse vocale.
Voci cunoscute, voci apreciate de publicul nostru, prezenţe muzical-dramatice credibile, sunt sopranele Sorina Munteanu şi Crina Zancu, bas-baritonul Ştefan Ignat.
O voce tânără, cu totul agreabilă dar, cred, insuficient valorificată în baza propriilor strădanii este cea a baritonul Şerban Vasile; registrul acut poate aduce probleme atunci când nu este atent întreţinut. Nu am înţeles în nici un fel prezenţa în spectacol a tenorului Virgil Profeanu, dar am apreciat experienţa şi ţinuta scenică a tenorului Alexandru Badea, o evoluţie inegală, în bună parte cuceritoare, alternând momentele de excelenţă cu altele de lipsă de control a evoluţiei vocale.
Alte momente? Unele au fost derutante. Cred că soprana Tina Munteanu a fost nepotrivit distribuită iar basul Marius Boloş mai are a-şi perfecţiona pronunţia, rafinamentul colorilor timbrale, în limba franceză.
Ingredientele majore ale Promenadei…
În alt sens, încercatul om de televiziune Cătălin Sava s-a dovedit a fi un excelent prezentator al momentelor Promenadei…
Corul şi orchestra? Cele pe care le cunoaştem! Nici mai aşa nici mai altminterea. Nu au fost favorizate de aparatura de amplificare.
Soprana Irina Baianţ şi mezzo-soprana Poliana Garaeva din Rusia… nu sunt laureate ale recentei competiţii Le Grand Prix, aşa cum menţionează programul Promenadei… Au primit câte o distincţie, câte un contract de imprimări, de spectacole. Laurii competiţiei îi primesc numai cei clasaţi pe primele trei locuri: aşa cum menţionează regulamentul. Prezenţa vocală a primeia a fost nesemnificativă, de această dată, a celei de a doua a fost promiţătoare. Le voi urmări cu interes, în continuare.
Am primit veşti bune. Nu numai muzicale.
Am aflat cu acest prilej de la directorul general, de la domnuul Răzvan Dincă, faptul că în viitorul apropiat întreaga clădire intră în proces de bine-venită restaurare. Este o ocazie ca alto-relieful de pe cele două faţade laterale ale teatrului - relicve ale perioadei realismului socialist de tristă amintire - să fie mascate sau strămutate în locuri mai puţin vizibile. Iar asta spre însănătoşirea gustului public.
Sonorizarea nu a fost cel mai fericit aspect al spectacolului.
A fost acceptabilă, poate, pentru marele public. Greu de imaginat cum anume este posibilă amplificarea cu totul rezonabilă a sunetului - pentru un număr de 15.000 – 20.000 de spectatori - la concertele festivalurilor de la Tanglewood, din Statele Unite, sau de la Waldbuhne, de la Berlin! Spre exemplu.
Urmează să câştigăm experienţă şi în această direcţie.
Se încarcă comentariile...
