Profesorul Richard Swinburne a conferenţiat la Sibiu despre “Problema rãului”

Richard Swinburne este Profesor Emerit Nolloth de Filosofie la Universitatea Oxford şi membru al Academiei Britanice. Din 1995 s-a convertit la Ortodoxie.

Este autorul unor lucrãri de filosofie creştinã traduse în numeroase limbi printre care: Credinţã şi raţiune (tradusã în limba românã la editura Cartea Universitarã, 2008), Providenţa şi problema rãului (editura Ars Academica, 2008), Existã Dumnezeu ? (editura Cartea Universitarã, 2007) şi Minte, timp şi dovezi. Studii de metafizicã şi epistemologie (editura Cartea Universitarã, 2007).

Conferinţa de la Sibiu dedicatã „Problemei rãului” a fost cu atât mai provocatoare cu cât, în spaţiul  cultural românesc, cel puţin în ultimii ani, au fost puţine dezbateri şi conferinţe legate de aceastã tematicã. Traducerea a fost realizatã de drd. Mihai Copãceanu (Universitatea Oxford). Profesorul Richard Swinburne şi-a început discursul pornind de la urmãtoarele premise:

„Un om este bun (totuşi) dacă permite ceva rău (ex. permiterea suferinţei cuiva) să apară cât timp, permiterea răului este singurul mod în care el poate promova ceva bun. De exemplu, un părinte poate duce copilul la dentist şi să-i permită să sufere pentru sănătatea dinţilor ce va urma şi el ca părinte are dreptul de a face aceasta pentru copil. Noi oamenii nu putem oferi o îngrijire sănătoasă copiilor fără suferinţă, dar Dumnezeu poate. Este doar logic imposibil ceea ce nu poate.

Extrapolând de la cazul suferinţei la cazul răului în general şi de la acest caz la cazul, Dumnezeu poate face orice logic posibil, eu argumentez că Dumnezeu poate permite un rău (R) să aibă loc, compatibil cu bunătatea Sa perfectă cât timp 4 condiţii sunt îndeplinite:

Întâi, trebuie să fie logic imposibil pentru Dumnezeu să aibe loc câtva bine (B) în alte căi permisibile moral decât prin permiterea răului (R) să aibă loc.

De ex., este logic imposibil pentru Dumnezeu să ne ofere nouă voinţă liberă să alegem între bine şi rău (voinţa liberă va alege între acestea împotriva tuturor influenţelor cauzale la care suntem supuşi) şi aşa să ne cauzeze pe noi să alegem binele. Este logic imposibil pentru Dumnezeu să ne ofere binele nostru având o alegere liberă, fără să permită răul unei alegeri rele să apară.

          În al doilea rând, Dumnezeu cauzează Binele (B). Dacă El cauzează suferinţă pentru a ne oferi nouă oportunitatea de a alege liber îndurând curajos sau nu, El de asemenea trebuie să ne fi oferit nouă voinţã liberă.

În al treilea rând, El trebuie să aibe dreptul să permită Răului să aibe loc.

În al patrulea rând, un anume tip de condiţii comparative trebuie să fie îndeplinite. Nu poate fi aşa de puternic precum condiţia ca Binele să fie bine mai bine decât Răul să fie rău. Deseori noi justificăm pentru a asigura apariţia unui bine substanţial în riscul apariţiei unui rău mai mare.

          Sumarizând argumentul: Dumnezeu, poate, compatibil cu bunătatea perfectă, să permită să aibe loc răul pentru a permite Binele B, cât timp Răul serveşte pentru un Bine mai mare.”

          Plecând de la aceste considerente, Profesorul Richard Swinburne a argumentat cã astfel se explicã toate evenimentele negative care au avut loc în istorie: cutremurul de la Lisabona, rãzboaiele mondiale, sclavia, inchiziţia şi chiar holocaustul. Toate acestea s-au întâmplat în mãsura în care liberul arbitru care existã în fiecare om, a ales liber şi în mãsura în care Dumnezeu a vãzut cã, prin intermediul acestora se poate realiza un bine mai mare: „Astfel de lucruri sunt oribile, iar când ele se întâmplă oamenilor trebuie să plângem. Dar în momentele de gândire obiectivă (şi sper că acesta este unul dintre ele) trebuie să analizăm aspectele logice într-un mod cât mai imparţial posibl, şi să luăm în serios binele pe care răul l-a făcut posibil. Aceste tipuri de rău sunt masive din cauza numărului mare de oameni implicaţi. Dar dacă fiecare suferinţă a o mie de oameni este de aşa natură încât să îndeplinească cele patru condiţii ale mele, atunci şi suferinţa tuturor celor o mie va îndeplini la fel condiţiile. Deci dacă o persoană care a fost rănită în timpul cutremurului de la Lisabona a căpătat şansa de a da dovadă de curaj iar rudele sale au căpătat şansa de a da dovadă de compasiune şi de a ajuta, atunci o mie de oameni care au fost răniţi au oferit o mie de astfel de şanse. Fiecare suferind în plus înseamnă creşterea numărului celor care fac alegeri bune serioase; la fel cum fiecare suferind în minus aduce scăderea celor care fac alegeri bune serioase.” Altfel spus, nenorocirile care se întâmplã în lume sunt pe de-o parte rezultatul unor alegeri libere pe care care le fac oamenii, iar pe de altã parte, sunt îngãduite de Dumnezeu, ca prilejuri pentru manifestarea solidaritãţii umane şi pentru sãvârşirea de fapte bune. Chiar dacã o astfel de perspectivã ar putea pãrea cinicã, ea totuşi este în concordanţã cu viziunea creştinã asupra lumii.

          Profesorul Richard Swinburne a încheiat prelegerea, invitându-şi auditoriul sã reflecteze asupra unui experiment mental: „Permiteţi-mi să vă ajut să înţelegeţi printr-un mic experiment de gândire pe care cei care mi-au citit celelalte lucrări s-ar putea sa îl cunoască. Să presupunem că existaţi într-o altă lume înainte de venirea în această lume şi vi se dă şansa să alegeţi ce fel de viaţă să aveţi în această lume. Vi se spune că veţi avea o viaţă scurtă, poate de numai câteva minute, deşi o viaţă de adult în sensul că veţi beneficia de toate emoţiile şi convingerile unui adult. Veţi putea alege ce fel de viaţă să aveţi. Puteţi avea fie câteva minute de plăcere intensă, de genul celei produse de droguri ca heroina, pe care o veţi trăi singur şi care nu va produce efecte în lume (de exemplu, nu va şti nimeni despre ea); sau puteţi trăi câteva minute de durere puternică, precum durerea din timpul naşterii unui copi, care va produce efecte pozitive importante (necunoscute la momentul durerii) după câţiva ani asupra celor care nu s-au născut încă. Vi se spune că, dacă nu faceţi cea de a doua alegere, fiinţele nenăscute nu vor exista niciodată—şi deci nu sunteţi constrânşi de vreo obligaţie morală să alegeţi a doua opţiune. (Obligaţiile morale sunt obligaţii faţă de cineva, şi poţi fi obligate moral numai faţă de cineva care există la un moment dat în trecut, present sau viitor.) Dar căutaţi să faceţi alegerea care vă va face viaţa cea mai bună viaţă pe care aţi avut-o. Ce veţi alege? Sper că alegerea este evidentă. Ar trebui să alegeţi a doua opţiune.

 Bineînţeles că Dumnezeu ar trebui să fie nebun să permită suferinţă nesfârşită pentru a crea nesfârşite oportunităţi de slujire dureroasă; dar Dumnezeu nu ne dă niciunuia dintre noi (decât prin propria alegere) suferinţă nesfârşită. El permite suferinţa cel mult pentru o perioadă scurtă a vieţii noastre de pe pământ pentru ca în această viaţă să îi ajutăm pe alţii şi să ne formăm pe noi în moduri foarte importante—şi am fi mai săraci fără aceste oportunităţi.”

Conferinţa de la Sibiu a fost organizatã de Institutul de Studii Pluri-, Inter- şi Transdisciplinare cu sprijinul Consiliului Judetean Sibiu, în colaborare cu Facultatea de Teologie “Andrei Saguna”, Universitatea “Lucian Blaga”, Uniunea Scriitorilor din Romania – Filiala Sibiu, Biblioteca Astra, Revista Transilvania şi Institutul European de Training şi Studii Multiculturale (IETSM).