Premierul care nu va mai fi

Domnul Iurie Leancă, prim-ministrul desemnat. Foto: Adevărul.ro

Candidatura lui Iurie Leancă la funcţia de prim-ministru reprezintă o cacealma, un bluf prin care se aruncă praf în ochii noştri şi ai europenilor. Dânsul nu este dorit în această postură nu doar de comunişti şi socialişti, ci şi de proprii săi colegi de partid şi chiar de alianţă. Filat nu poate admite să stea încă 4 ani pe tuşă, iar Plahotniuc îl vrea doar în rol de păpuşă.

Cine a citit cu atenţie Acordul Alianţei pentru Moldova Europeană (AME) şi-a dat seama că aceasta e „foaie verde”, menită să restricţioneze şi să obstrucţioneze activitatea oricărui potenţial prim-ministru, care, paradoxal, este propus de către verzi. Întâi de toate, o remarcă de ordin stilistic: cum pot şedinţele Executivului să le preceadă pe cele ale Prezidiului Guvernului (conform punctului 15 din Acord), dacă în art. 25 al Legii cu privire la Guvern se precizează că „ordinea de zi a şedinţelor Guvernului se aprobă de acesta la propunerea Prezidiului Guvernului”? De aici rezultă că şedinţele Cabinetului de Miniştri ar trebui să le succeadă pe cele ale Prezidiului, şi nu viceversa. În fine, Acordul conţine o sumedenie de inexactităţi şi abateri, însă cea mai gravă mi se pare crearea unei instituţii nereglementate, care presupune substituirea atribuţiilor primului ministru. Este vorba despre Consiliul Alianţei, care îşi arogă prerogativa de a decide în privinţa „demiterii (remanierii) miniştrilor, vice-miniştrilor şi a conducătorilor autorităţilor publice centrale” (conform punctului 13 din Acord), în condiţiile în care există norma constituţională, stipulată în art. 98, al. (6) din legea supremă, care prevede că „în caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a funcţiei, preşedintele Republicii Moldova revocă şi numeşte, la propunerea Prim-ministrului, pe unii membri ai Guvernului”. Prin urmare, Consiliul AME, aidoma Comitetului Central al Partidului Comunist, îşi atribuie în mod arbitrar prerogativele instituţiilor de stat, activitatea cărora doreşte să o substituie.

Revenind, însă, la candidatura domnului Leancă, nu pot să nu constat jocul duplicitar şi discreţionar al liderului său de partid. Pe de o parte, Filat îl consideră rival de moarte pe premierul în exerciţiu, iar pe de altă parte, se simte constrâns să-şi onoreze măcar una dintre promisiunile electorale, cea de a-l propune la şefia Guvernului. Dar investirea lui Leancă e condiţionată nu doar de un Acord care periclitează independenţa exercitării funcţiei de prim-ministru, ci şi de insuficienţa voturilor din Parlament. Comuniştii dau dovadă de bravadă şi au anunţat că vor susţine doar un tehnocrat. În consecinţă, liberalii au fost puşi la zid de către cel mai perfid politician de la Chişinău: chipurile, dacă fracţiunea condusă de Ghimpu nu va vota Guvernul Leancă 2, atunci aceasta se va face vinovată de compromiterea parcursului european. Ca şi cum nu delapidarea banului public, nu politizarea organelor de drept, nu mimarea reformelor, ci intransigenţa liberalilor este pericolul ce planează asupra procesului de integrare europeană.

Stimabililor, cum v-aţi pornit la drum fără majoritate parlamentară necesară investirii candidaturii desemnate? Dacă v-aţi putut debarasa de Ghimpu înseamnă că îi desconsideraţi pe cei 9,5% din alegători. Nemaivorbind că o bună parte din electoratul pro-european v-a votat fără tragere de inimă, doar în speranţa că veţi reconstitui alianţa pentru integrare europeană. Oare e atât de greu de înţeles că v-au ales separat, dar cu gândul că veţi merge împreună?

Suficienţi cârcotaşi şi trepăduşi îl acuză pe Ghimpu că pune interesele de partid mai presus decât pe cele „naţionale”. Scuzaţi-mi impertinenţa, dar mă îndoiesc că interesele AME sunt aceleaşi ca şi ale statului RM! De ce ar trebui liberalii să susţină un guvern rezultat din partajarea funcţiilor de către PLDM-PDM şi anchilozat de grupările lor oligarhice, asupra cărora nu au nicio influenţă şi pentru care nu poartă nicio răspundere?

Îmi pare rău pentru Iurie Leancă, dar dânsul nu va mai fi prim-ministru fără voturile deputaţilor PL, care nu-i vor fi acordate, din moment ce au fost excluşi de la guvernare. Şi cel mai grav este că domnia sa realizează acest fapt şi a acceptat să fie victimizat şi utilizat în scopuri politice meschine.